Criza bancilor austriece ne arata felul in care criza poate intra in Romania. Acum stim ce s-a intamplat. Bancile austriece, conform presei de la Viena, au dat credite, prin filialele pe care le au in Europa de Est, in valoare de 230 miliarde de euro, adica 70% din produsul intern brut al statului austriac.
Sumele n-au fost deocamdata confirmate de oficialii austrieci, dar avem toate motivele sa credem ca sunt reale.
Cea mai buna dovada este chiar vizita pe care a facut-o ministrul austriac al finantelor in mai multe state din Europa de Est, inclusiv in Romania. Probabil ca discutiile pe care ministrul austriac le-a avut in Romania au urmat acelasi tipar ca si in celelalte state.
Concluzia intalnirii din Romania a fost ca, pe piata romaneasca, statul austriac se va ocupa de lichiditatea in euro, iar statul roman de lichiditatea in lei. In acest moment, se pot aduce o serie intreaga de acuzatii bancilor austriece prezente in Romania.
Ele au profitat de privatizarile din Romania si de expansiunea creditului din ultimii ani. Si-au dezvoltat afacerile aici, au achizitionat sedii, au facut profituri importante din care au platit la buget cota-parte, dar au si repatriat, absolut legal, banii in tarile de origine.
Mai mult decat atat, vedem acum, in anii in care creditul a luat avant in Romania, bancile au fost alimentate cu bani de societatile-mama. S-a mai spus, zilele acestea, ca Romania si Europa de Est au fost martorele unei expansiuni de tip "habsburgic" a sistemului bancar austriac.
Iar bancile austriece n-au venit singure in Romania, ci insotite de companii mai mari sau mai mici. Si cum este obiceiul in Vest, firmele si bancile au facut un cuplu sudat in sensul ca multe dintre firmele austriece prezente pe piata romaneasca au primit finantari chiar de la bancile cu capital austriac.
Evident, societatile bancare nu s-au limitat doar la companiile austriece, ele au imprumutat si companiile locale si persoanele fizice. Toate acestea se vad acum. Goana dupa achizitii si cresterea cotei de piata, pe care bancile austriece par sa o fi avut in toata Europa de Est, au ajuns astazi o mare problema.
Foamea pantagruelica a bancilor austriece pe pietele est-europene se intoarce astazi impotriva lor, a Austriei si chiar a Uniunii Europene. In Europa de Est, criza vine altfel decat in SUA sau in Vest. Tot prin banci, dar nu prin "produsele toxice", ci prin pericolul supracreditarii sau, mai precis, prin riscul de nerambursare a imprumuturilor.
Sumele acordate de bancile austriece au fost atat de mari incat o crestere a gradului de nerambursare a creditelor va conduce la o scadere semnificativa a capitalului propriu. Cu capitalurile proprii diminuate, bancile locale vor avea nevoie de fonduri de la bancile-mama.
Dar acestea s-ar putea afla in imposibilitate de a le mai finanta. Pe cine sa ajute mai intai bancile-mama, daca gradul de expunere este atat de mare? Deocamdata, in Romania, situatia pare a fi sub control. La sfarsitul anului trecut, ponderea creditelor clasificate ca indoielnice sau ca pierderi a fost, la nivelul sistemului bancar, de numai 6,5%. Un procentaj mai mult decat rezonabil, dar care totusi a crescut semnificativ in comparatie cu sfarsitul anului 2007.
Cifrele privind creditele neperformante, sau cele care se refera la intarzierea rambursarii creditelor, nu sunt ingrijoratoare. Dar lucrurile se pot schimba. Scaderea vanzarilor companiilor si, implicit, restructurarea personalului, taierea sporurilor, inghetarea salariilor sau chiar disponibilizarile din sectorul public ar putea crea debitorilor (persoane fizice sau juridice) dificultati in rambursarea imprumuturilor.
Si, atunci, bancile, austriece sau nu, s-ar putea confrunta cu scaderea activelor proprii. Ce va fi de facut? Cel mai la indemana lucru, discutat deja de statele Uniunii Europene, va fi un plan de salvare financiara. Un plan care sa ajute bancile aflate in dificultate.
Numai ca acest plan va avea doua puncte slabe: nu va primi sustinerea tuturor statelor din UE (statele care nu au banci cu probleme vor evita sa-l gireze) si nu exista garantia ca va fi un succes. Ce s-ar putea face pentru a nu se ajunge la criza?
O varianta discutata in aceste zile este aceea de reducere a rezervelor minime obligatorii pentru pasivele in lei. Acest lucru ar aduce lichiditate in piata bancara, dar Banca Nationala respinge aceasta idee. Mai mult, reducerea rezervelor minime obligatorii, operata anul trecut, a fost considerata de guvernatorul Isarescu o miscare nereusita.
De fapt, BNR se teme ca mai multi lei in piata nu va insemna altceva decat schimbarea lor in euro (ceea ce ar crea o presiune suplimentara asupra cursului de schimb leu-euro) si, eventual, repatrierea sumelor in euro catre bancile-mama.
Recent, s-a mai pus in discutie si finantarea bancilor de catre statul roman printr-un fond special. Ideea a fost respinsa, pe buna dreptate, pentru ca statul roman nu are sens sa finanteze banci straine. Acest lucru ar putea fi facut cel mult la nivelul Uniunii Europene.
Cazul bancilor austriece arata ca mijloacele monetare pot fi complet ineficiente in fata crizei. Adevarata miza este repornirea motorului creditului in economia reala. Blocarea creditului are loc si in tari in care dobanzile au scazut spectaculos. Si nu vorbim de Statele Unite sau Japonia, ci chiar de Cehia.
Ceea ce arata ca nici macar dobanzile reduse nu pot stimula, in acest moment, creditarea. Ce a mai ramas? Poate doar solutii ce tin de economie: curajul de a relaxa fiscalitatea, reducerea contributiilor sociale, incurajarea investitiilor si crearea de locuri de munca. Ceea ce, pana acum, guvernul Boc nu prea reuseste sa faca.
