Cum poate intra in istorie guvernul Boc

1. Legea salarizarii unitare. In acest moment, Legea salarizarii are o serie de calitati importante. In primul rand, daca va fi finalizata si se va aplica incepand de anul viitor, va fi unul dintre putinele acte normative, din Romania, care va permite o anticipare pe termen mediu a cheltuielilor salariale platite din fonduri bugetare.

In acest fel, va fi posibila construirea unui buget multianual, pentru ca prin Legea salarizarii unitare va fi posibila determinarea, cu precizie, a cheltuielilor de personal. Evident, cu o singura conditie, aceea ca numarul personalului bugetar sa ramana constant sau, mai precis, sa se incadreze in parametri legii.

Daca actul normativ va fi dublat si de o lege a investitiilor bugetare, atunci Romania va putea trece la un deziderat ce pare, astazi, atat de indepartat: capacitatea de a realiza bugete multianuale. In al doilea rand, Legea salarizarii unitare face ordine intr-un sistem care, nu in putine cazuri, a alimentat cresteri salariale prin legi speciale, obtinute prin lobby si presiuni exercitate de diverse categorii de salariati.

--------------------

CONSTANTIN RUDNITCHI iti recomanda 3idei.ro

--------------------

Dar, cine spera ca noua lege va schimba si ierarhiile salariale, s-a inselat. Desi Legea salarizarii unitare va abroga toate legile speciale, magistratii si apararea sunt tot in primele randuri (coeficientii salariali din noua lege fiind cei mai mari), iar sanatatea si educatia tot la coada.

Legea nu reuseste sa schimbe ierarhiile, ci, dimpotriva, le consfinteste pe cele actuale. Justitia, externele, apararea raman, in continuare, castigatorii sistemului salarial bugetar.

O modificare a prioritatilor ar fi insemnat, cu adevarat, o revolutie aproape imposibil de realizat, in conditiile in care educatia ramane un sistem nereformat (in ciuda nenumaratelor modificari aduse sistemului in ultimii 20 de ani), iar sanatatea traieste intr-un amestec de surse de finantare (primeste bani atat de la Casa Nationala de Asigurari de Sanatate, adica din contributiile angajatilor si ale angajatorilor, cat si de la buget).

In opinia mea, Legea salarizarii unitare ar fi fost un bun prilej de balansare a prioritatilor, in sensul cresterii salariilor in domenii precum sanatatea si educatia, simultan cu scaderea acestora in justitie, armata si servicii speciale.

In plus, Legea salarizarii unitare vine intr-un moment delicat, cand sectorul bugetar este inca supradimensionat, fiind, in acelasi timp, afectat de reducerea veniturilor, in contextul actualei crize economice.

De asemenea, raportarea salariilor bugetare la salariul minim este discutabila. Salariul minim a fost, intotdeauna, un subiect de disputa intre guvern si sindicate si pastreaza, prin legislatie, o serie intreaga de legaturi cu alte prestatii sociale.

Este foarte posibil ca sindicatele sa faca presiuni continue pentru cresterea salariului minim, situatie care se va transfera asupra grilelor de salariazare si, implicit, asupra bugetului de stat. In mod firesc, grilele din Legea de salarizare ar fi trebuit sa fie dependente de un coeficient (dupa modelul punctului de pensie), in vreme ce salariul minim ar trebui sa ramana un indicator cu ratiuni strict sociale si fiscale.

2. Legea pensiilor. Chiar daca se vorbeste mai putin, in ultimul timp, despre noua Lege a pensiilor, totusi, ea este importanta, pentru ca va trebui sa ajusteze aberatiile pe care le descoperim, astazi, in zona pensionarii.

Pe de o parte, exista pensii de lux obtinute in baza unor legi speciale, pe de alta parte, va trebui  sa reglementeze privilegiile din sistem - obtinerea unei pensii raportata la nivelul ultimului salariu si nu la intreaga perioada de contributie.

De asemenea, noua lege va trebui sa gaseasca solutii in ceea ce priveste functionarea institutiilor publice din domeniu, pentru ca sistemul este, in mod evident, putred.

Un exemplu in acest sens este cel de la Casa de Pensii din judetul Dambovita, acolo unde concluziile unui control au aratat ca exista numeroase cazuri de pensionare, ilegala, pe caz de boala.

3. Standarde de costuri pentru administratia locala. Guvernul este pe deplin indreptatit sa impuna standarde de costuri in teritoriu pentru ca, in contionuare, bugetul de stat face transferuri consistente de fonduri catre bugetele locale.

Chiar daca ideea standardelor de costuri este criticata vehement de multi responsabili din administratia locala, guvernul nu ar trebui sa renunte. Sunt tot mai multe semnale care arata ca, la nivel local, exista o risipa a banului public atat in ceea ce priveste numarul angajatilor, cat si in domeniul cheltuielilor si investitiilor.

In ultima instanta, guvernul poate impune regulile standardelor de cost, chiar si in ciuda opozitiei responsabililor locali, prin lege si prin alocarile bugetare efective. De altfel, ideea cresterii autonomiei locale este pusa in discutie prea devreme.

De cele mai multe ori, administratiile locale inteleg prin acest demers ca trebuie sa primeasca mai multe atributii, mai multi bani de la bugetul de stat, dar fara obligatia de a indeplini criterii de performanta.

Adevarata problema a Romaniei in materie de descentralizare este aceea a dezvoltarii regionale inegale. Mai exact, vor exista judete sau regiuni care isi vor putea asigura resursele financiare necesare functionarii, dar acestea vor coexista cu altele care vor astepta, in continuare, completarea resurselor locale cu cele de la bugetul de stat.

Si, atunci, se va putea vorbi, cu adevarat, despre descentralizarea aparatului central doar in momentul in care diferentele de dezvoltare economica dintre regiunile tarii vor fi mult atenuate.

In lipsa posibilitatii de a-si asigura resurse financiare proprii, judetele sau regiunile sarace vor depinde de transferurile de la bugetul de stat, adica, in ultima instanta, de politicienii aflati la putere atat la nivel central, cat si local.

4. Evaziunea fiscala. Inca de la instalare, guvernul Boc s-a aratat hotarat sa lupte cu evaziunea fiscala, cel putin declarativ. Masurile concrete sunt, insa, timide si prea putin vizibile. In aproape zece luni de functionare, a emis doar un singur act normativ important, cel privind combaterea evaziunii fiscale in domeniul comertului cu cereale, si acesta nu a avut rezultate spectaculoase.

Exista, insa, un semnal de remarcat. Seful Agentiei Nationale de Administrare Fiscala (ANAF) a declarat, recent, ca ANAF doreste schimbarea metodologiei de control, respectiv concentrarea pe persoane fizice.

Pana acum, fiscul nu a manifestat preocupari decat in zona companiilor, impozitul pe venitul global ramanand un "instrument mort", in relatia de control dintre fisc si contribuabil. Orientarea organelor de control asupra persoanelor fizice ar insemna o schimbare de substanta pentru Romania.

Concret, noile metode fiscale ar trebui sa aiba doua piste de lucru: una prin care se controleaza nivelul achizitiilor persoanelor fizice, corelat cu veniturile incasate, si a doua prin verificarea platii impozitelor datorate statului in urma achizitiilor efectuate.

Persoanele fizice aflate in vizorul fiscului ar trebui sa fie, in primul rand, politicienii, oamenii de afaceri, cei care activeaza in show-biz si, de ce nu, medicii sau profesorii de elita.

Desigur, un astfel de control poate fi facut doar selectiv. In functie de informatiile publice sau cofidentiale pe care le obtine fiscul. Pentru acest lucru este nevoie, insa, de profesionisti bine platiti si care, in acelasi timp, sa fie lasati sa lucreze fara interferente politice sau de tip "mafiot". Dar este oare posibil sa se intample asa ceva in Romania, in viitorul apropiat? Deocamdata, nu pot fi decat sceptic.
 
Cele patru masuri (Legea salarizarii unitare, Legea pensiilor, standardele de costuri pentru administratiile locale si o alta abordare in domeniul combaterii evaziunii fiscale), daca vor fi aplicate in mod ferm si coerent, ar putea sa constituie germenii insanatosirii sectorului public al economiei romanesti. Va reusi, oare, guvernul Boc sa intre istorie?
 
Analiza de Constantin Rudnitchi

Vezi curs valutar BNR la zi pentru euro, dolar si alte valute