De la gaura din pantof la violatorul de la FMI

Incotro merge clasa politica? Cine sunt acesti "bolnavi" care ne conduc? Este democratia in pericol? Acestea sunt intrebarile care se nasc dupa doi ani de criza economica si nesfarsitele scandaluri cu politicieni de pe diverse meleaguri. Nu stim inca daca acuzatia de agresiune sexuala formulata la adresa sefului Fondului Monetar International (FMI), Dominique Strauss-Kahn, este sustinuta cu probe credibile sau nu (la ora cand scriu aceste randuri, nu a inceput procesul in SUA), dar doar scandalul in care este implicat directorul executive al FMI trebuie sa ne dea de gandit. 

Incidentul arata inca o data cat de viciat poate fi, in unele situatii, sistemul de promovare a conducerii in institutiile financiare si in clasa politica.

Pentru ca, orice s-ar spune, o buna parte din institutiile internationale tehnice sau financiare ajung sa-si desemneze conducatorii pe baza ratiunilor si criteriilor politice.

Cel mai bun exemplu in acest sens este chiar Dominique Strauss-Kahn, care este (sau a fost, ramane de vazut) in acelasi timp, seful celui mai mare finantator mondial si candidat la viitoarele alegeri prezidentiale din Franta.

Intr-un moment atat de delicat pentru economia mondiala, oamenii politici si sefii institutiilor globale ar trebui sa fie impecabili prin propriul exemplu.

Cetatenii lumii trec prin criza, sindicatele cheama oamenii in strada pentru a-si apara nivelul de trai, masurile de austeritate lovesc dur in sute de milioane de oameni, iar politicienii (sau o parte dintre ei) sfideaza.

Este la fel ca atunci cand bancherii americani au venit sa ceara ajutor de la stat cu avioanele personale.

Aici nu este vorba de egalitarism sau stangism, ci pur si simplu de bun simt. Economia mondiala pare a-si fi pierdut de ceva vreme bunul simt.

S-a spus despre criza ca a fost posibila din cauza lacomiei. Este foarte posibil ca diagnosticul sa fie exact. Problema este: ce punem in locul lacomiei, al tupeului, al setei de putere?

Ce politicieni aducem la putere? Evident, totdeauna va exista o solutie, dar, in acelasi timp, oricine poate fi o noua dezamagire.

S-a discutat mult, in ultimul timp, in Romania, despre gaura din pantofii Jeffrey Franks si despre gaura din ciorapul presedintelui Bancii Mondiale.

In Romania, exista riscul ca o persoana cu salariul lui Franks sa-si cumpere o masina mare care sa coste cat apartamentul in care locuieste.

Ceea ce in ultima instanta tine tot de un soi de sfidare prosteasca a lumii. Acest fapt nu este totusi o scuza pentru Franks care prin gaura din pantof ne-a aratat o lipsa de respect fata de sine si un ciudat sentiment de nepasare fata de noi.

Pentru a fi corecti pana la capat, trebuie totusi sa remarcam corecta limba romana in care Franks isi prezinta rezultatele misiunii pe care o conduce.

Desigur, intre acuzatia sexuala la adresa lui Strauss-Kahn si gaura din pantofii lui Franks este totusi o diferenta ca de la cer la pamant.

Dar toate aceste intamplari ne fac sa ne intreabam: cine sunt acesti "bolnavi" care ne conduc? Nu este vorba despre performantele profesionale ale unor directori de institutii financiare (desi uneori si acest lucru poate fi luat in discutie), nu este vorba despre deciziile unui politician (desi uneori acestea sunt la arbitrare si nefundamentate).

Este vorba despre modul de exercitare a puterii si despre felul in care cei aflati in functii publice sunt perceputi de publicul larg.

Gesturile lor pot sa dea incredere sau pot naste animozitati. Este greu de inteles de catre cei pusi sa stranga cureaua de catre FMI ca institutia este condusa de un director suspectat de agresiune sexuala.

Clasa poltica, liderii institutiilor financaire internationale si directorii marilor companii multinationale nu-si mai apartin lor.

Ei sunt la fel de vedete ca actorii, cantaretii sau fotbalistii. In plus, au o responsabilitate imensa: aceea de a-si face treaba in mod competent si spre binele celor pe care ii guverneaza si pe care ii reprezinta.

Din pacate, se intampla ca ei sa abuzeze de putere, de banul public sau de buna credinta a cetatenilor.

Clasa politica este un animal imens care se hraneste cu resturile propriei specii.

Politicienii se reinventeaza la infinit in nesimtire si sfidare. In Romania, spre exemplu, ei merg cu garzile de corp la coafor sau fura voturi in plenul Parlamentului.

Mai rau este ca proastele obiceiuri se mostenesc, de obicei, de la o guvernare la alta si de la o generatie la alta. Fara indoiala, nu este nimic mai important pentru cetatenii lumii decat democratia si liberatea economica.

Este un lucru pe care cei condusi trebuie sa-l inteleaga si sa-l gandeasca in fiecare zi. Dar, mai mult decat cetatenii, este timpul ca acest lucru sa-l inteleaga politicienii.

Daca ei nu vor face ceva pentru a fi bune exemple, vor arunca democratia in derizoriu sau mai rau o vor pune in mod grav in pericol.