Diferenta dintre Ponta si Basescu

Prezenta la Consiliul European a premierului Victor Ponta a fost un lung prilej de galceava si controverse. Ele s-au purtat in special in spatiul politic si constitutional.

Dincolo de controversele superficiale, politice sau conjuncturale prezenta la Bruxelles a premierului a marcat cateva premiere.

In primul rand, in cadrul dezbaterii privind temele europene a fost adus pentru prima data Parlamentul Romaniei. De voie, de nevoie, premierul a obtinut un mandat de la Parlament. Este adevarat, un mandat politic, dar in orice caz, forul legislativ intervine pentru prima data dupa foarte multi ani intr-un proces legat de deciziile europene. Mai mult, premierul a facut o informare in fata Parlamentului cu privire la dezbaterile si deciziile luate la summitul de la sfarsitul lunii iunie. Este, fara indoiala, un plus in materie de democratie si transparenta.

Presedintele Traian Basescu nu a facut, pana acum, de cate ori participa la intalnirile Consiliului European, decat un singur lucru: doua conferinte de presa, una inainte de plecare si alta la sosirea de la Bruxelles. Ceea ce, sa recunoastem, era foarte putin. Parlamentul si Executivul erau excluse din informarile, dezbaterile si, cu atat mai mult, deciziile europene.

Diferentele pe teme economice

In al doilea rand, intre Basescu si Ponta exista o diferenta importanta de abordare a temelor economice. Basescu a fost si este un sustinator al austeritatii, un politician din zona de "dreapta" a spatiului politic.

Fara anvergura europeana, fara veleitati reale de politician european, Traian Basescu a fost un aliat de circumstanta pentru "dreapta" politica europeana. Mai mult, Romania, sub impulsul presedintelui si sub executia guvernului sau, a luat cele mai dure masuri de consolidare fiscala din Europa, fapt care a dat apa la moara promotorilor austeritatii.

In contrast, Victor Ponta este un politician care pledeaza pentru crearea de locuri de munca si care sustine fara adoptarea unui pact de crestere. Este ceea ce propune si sustine presedintele Frantei, Francois Hollande. Din acest punct de vedere, gruparea politica a socialistilor europeni a imbratisat, fara indoiala, prezenta la Bruxelles a lui Victor Ponta.

Europa insasi este in plina cautare de sine. De la spargerea cuplului politic Merkel-Sarkozy si aparitia lui Hollande, Europa basculeaza catre stanga. Sau, mai exact, o mare parte a Europei a imbratisat ideea planului de crestere care va trebui sa completeze planul fiscal. Multe state de la Grecia, pana la Italia, Spania sau Portugalia spera in gasirea unor masuri care, pe de o parte, sa depaseasca obsesia masurilor de austeritate, iar, pe de alta parte, sa imbine solutiile de crestere cu cele legate de datoriile suverane.

Masuri care, oricat de sceptic ar fi privite de campionii austeritatii, exista.

Nu este vorba doar de "stanga" si "dreapta" politica. In Romania, cel putin, conceptul pare a se fi confundat total. Au existat nenumarate situatii in care guverne de "stanga" au luat masuri de "dreapta" si invers. La nivel european, insa, familiile politice se sustin reciproc. Iar prezenta lui Victor Ponta la Bruxelles a fost o veste buna pentru "stanga" europeana. Oricate confuzii ideologice exista, chiar si la nivel european, stanga sustine pactul de crestere, iar dreapta a inlocuit termenul de austeritate cu cel de consolidare fiscala.

De asemenea, "cuplul Merkozy" a fost dat uitarii. Acum, Germania are, daca nu un adversar direct, cel putin un partener de dialog cu pareri diferite. Iar acest lucru este demonstrat chiar de intalnirea de la sfarsitul lunii trecute, acolo unde intre "stanga" si "dreapta", intre Merkel si Hollande, a avut loc un compromis. Merkel nu a acceptat, deocamdata, ideea euroobligatiunilor (sustinuta de Franta lui Hollande), dar, in schimb, s-a convenit asupra unui pachet de sprijin pentru Italia si Spania in valoare de 120 miliarde euro si s-a pus transant problema completarii pactului de crestere.

Este multa politica la nivel european. Si este, la alt nivel, un soi de coabitare romaneasca intre "dreapta" si "stanga" politica. Mizele sunt, insa, mult mai mari. Ele tin de temporizarea Germaniei in luarea unor decizii europene, de scaderea puterii de decizie a Germaniei sau de felul strategic in care va fi condusa Europa si de catre cine.

Desigur, mai exista un razboi al statelor care platesc mai mult decat primesc de la bugetul Uniunii Europene cu cele care primesc bani mai multi decat platesc.

Criza a rupt Europa in doua: flancul nordic a fost catalogat drept competitiv, performant, organizat si stabil spre comparatie cu flancul sudic decretat ca lipsit de performanta si de productivitate, un pierde-vara si un perpetuu evazionist, boem si deloc constient de constrangerile bugetelor. Nordul plateste si Sudul chefuieste. Aceasta este imaginea pe care o naste criza. O imagine care induce ideea ca acela care plateste trebuie sa comande muzica. In localurile de periferie lucrurile chiar asa se si intampla. In economia europeana, conexiunile sunt mult mai complicate, iar efectele de antrenare sunt uneori nebanuite.

Politicienii, indiferent de nationalitate, sunt sensibili la electoratul local. Este evident ca politicienii germani nu pot cere contribuabilului autohton sa finanteze o Europa care ii face doar pe unii sa plateasca. Dar in acelasi timp, politicienii sunt datori sa explice si avantajele pe care flancul nordic l-a avut ca urmare a existentei monedei unice europene. Si sa explice si riscurile pe care o abandonare a proiectului euro si a unor state cu datorii l-ar avea asupra economiilor pe care le conduc.

Din aceste puncte de vedere, temele puse in discutie la Consiliul European de vara nu sunt nici pe departe asa de subtile pe cat le prezenta presedintele Basescu.

Problema Europei este, dincolo de criza datoriilor suverane, balansul deciziilor si a puterii, a aliantelor politice. Economia este fara indoiala importanta. Dar economia este condusa dupa regulile politicienilor.