Emil Boc, nici nu stii/ Cat de mult incepi sa semeni cu Franks

Guvernul roman si FMI se inteleg perfect in privinta masurilor de austeritate si a reducerii defitului bugetar. Problema este cum va iesi economia romaneasca din acest "tur de forta" si in cat timp se vor mai putea recupera decalajele economice fata de media europeana. 

Concluziile celei mai recente misiuni a Fondului Monetar International (FMI) si a Comisiei Europene (CE) in Bucuresti aduc o revelatie in ceea ce priveste guvernarea din ultimul an si jumatate.

Jeffrey Franks, seful misiunii FMI, si Emil Boc, premierul roman, au imprumutat, unul de la altul, setea de reforma.

Ascultandu-l pe Franks, parca il auzi pe Boc. Si invers, discursul reformist al lui Emil Boc seamana leit cu cel al lui Franks.

Mai mult decat atat, Jeffrey Franks a vorbit si despre "greaua mostenire", intr-o varianta mai internationala, de tip FMI, spunand ca actuala criza se manifesta in economia din Romania cu atata forta, pentru ca economia a fost nepregatita inainte de criza, avand deficite, bugetar si de cont curent, mari.

Este adevarat, dar parca prea seamana cu discursul lui Boc pe aceasta tema.

Cu singura diferenta ca premierul este, pe tema "mostenirii grele", mult mai agresiv si mai politicianist. Si pentru ca Franks si Boc au inceput sa vorbeasca unul prin vocea celuilalt (precum un ventriloc, ca tot este acum la moda), sa vedem ce spun ei.

In primul rand, amandoi pledeaza pentru atingerea unui deficit bugetar de 4,4% din PIB, in anul 2011. Mai mult decat atat, reducerea deficitului ar trebui sa continue, Romania angajandu-se sa ajunga, in 2012, la un deficit bugetar de 3% din PIB. Tinte ambitioase pe hartie.

Cum se vor traduce ele in practica? Pentru a avea o imagine clara, trebuie sa intelegem ca, anul acesta, prin masurile de austeritate adoptate de guvernul Boc (taierea salariilor bugetarilor cu 25% si cresterea cotei TVA la 24%, de la 19%), se realizeaza o reducere a deficitului cu 2,4 procente, de la 9,2% la 6,8%.

Anul viitor, pentru a ajunge la 4,4%, este din nou necesar un efort de scadere a deficitului cu 2,4 procente.

Cum ar fi posibila o astfel de reducere?

Este greu de anticipat, pentru ca un efort de tipul celui din anul 2010 (taiere de salarii si crestere de TVA) nu se va mai putea face, pentru ca ar insemna aruncarea sub pragul saraciei a unui numar ingrijorator de salariati bugetari.

Si, atunci, singura solutie ramane cea a disponibilizarilor in sectorul bugetar. Cifrele inscrise in scrisorile de intentie anterioare, disponibilizarea anul acesta a 60.000 de angajati bugetari si anul viitor a inca 15.000, sunt confuze din doua puncte de vedere.

Pe de o parte, nu exista o raportare clara a numarului de disponibilizari operate pana in prezent. Pe de alta parte, nu este deloc sigur ca volumul disponibilizarilor convenit in scrisoarea de intentie cu FMI va fi suficient pentru reducerea atat de drastica a deficitului bugetar.

Exista, desigur, o alternativa la masurile de austeritate: cresterea economica de 1,5% inscrisa, de altfel, in prognozele guvernului roman si FMI. In sensul ca o usoara crestere economica ar putea aduce mai multe venituri bugetare si, in felul acesta, masurile de taiere ar putea sa aiba o ampltitudine mai redusa.

Sa nu ne facem iluzii. Iesirea din recesiune, daca acest lucru se va intampla, nu va insemna si iesirea din criza.

Cresterea economica poate veni doar din cresterea productiei industriale si a exporturilor, iar numarul companiilor care vor contribui la crestere va fi relativ restrans, avand in vedere faptul ca, in Romania, numai 10-15 companii contribuie la 80% din exporturile romanesti.

In aceste conditii, anul 2011 va fi anul consolidarii catorva companii romanesti, eventual anul iesirii din recesiune, dar toate acestea nu se vor vedea semnificativ in incasarile bugetare.

Pentru ca marile companii exportatoare nu vor plati cu mult mai multe taxe si impozite si nici nu vor dezvolta un efect de antrenare in zona serviciilor.

Dat fiind faptul ca revenirea cresterii economice va veni dintr-o zona limitata a economiei (exporturi si industrie), in vreme ce celelalte ramuri ale economiei (constructii, servicii, comert, agricultura) nu vor putea sustine cresterea, nu se va pune problema iesirii din criza sau cresterii nivelului de trai.

Vor fi sectoare care vor avea scaderi in continuare, iar zonele de crestere nu vor acorda plusuri salariale dintr-un motiv simplu: patronatele vor ramane circumspecte si vor astepta sa vada rezultatele de crestere pe termen mai lung, adica macar pentru inca un an.

Mai trebuie adus un amendament: exista inca institutii financiare internationale care prognozeaza ca Romania nu va avea crestere economica nici in anul 2011. Romania este prinsa in plasa FMI.

Chiar daca, la inceputul acestui an, s-a pedalat mult pe flexibilitatea creditorilor, acum, acordul cu FMI si CE intra intr-o zona de maxima inflexibilitate.

Creditorii externi cer imperativ reducerea deficitului bugetar, nu agreaza, in nici un fel, masuri de relaxare fiscala si, mai ingrijorator, acordul viitor se va concentra pe companiile de stat.

Cum spune Franks, ele vor fi restructurate, privatizate sau lichidate. Toate acestea nu prevestesc nimic bun pentru anul viitor. Interesanta este diferenta de abordare.

Companiile de stat vor fi monitorizate (restructurate, privatizate, lichidate), in vreme ce bancile locale au parte de o atentie speciala. Este vorba despre interventia oficialilor FMI si ai CE in raport cu Ordonanta de Urgenta nr. 50/2010, privind transparenta creditarii in sistemul bancar.

Bancile sunt si ele la fel de nerestructurate ca si aparatul bugetar sau ca si unele companii de stat.

Cifrele arata ca, in cei doi ani de criza, personalul din banci disponibilizat reprezinta 3% din totalul salariatilor (in special prin iesire la pensie sau concedii de maternitate) si, in aceeasi perioada, au fost inchise numai 5% - 6% din sucursalele bancare.

In prezent, o sucursala a unei banci incheie, in medie, un singur contract de imprumut pe luna.

Aceste cifre arata ca bancile isi conserva profiturile pe seama creditelor existente, mai exact a dobanzilor si comisioanelor incasate de la clienti, si fara sa treaca la restructurari. Din acest punct de vedere, ele seamana cu companiile de stat.

Insa acestea vor fi restructurate, privatizate sau lichidate, in timp ce bancile vor avea parte, la cererea FMI, de un "echilibru intre protectia consumatorilor si stabilitatea sistemului financiar". Reducerea deficitului bugetar va sugruma economia.

Bani pentru investitii nu vor fi, masurile de austeritate, oricare ar fi ele, vor inhiba consumul, iar economia nu va creste decat pe segmente mici. De aceea, Boc ar trebui sa vorbeasca o alta limba decat aceea a lui Franks.

Guvernul Romaniei ar trebui sa negocieze o esalonare a reducerii deficitului bugetar la 3% din PIB pana in anul 2013 sau 2014 si nu in anul 2012. Vor reusi state precum Marea Britanie, Italia, Spania, Grecia, Irlanda, Portugalia sau Franta sa ajunga cu deficitul bugetar la 3% din PIB pana in anul 2012? Probabil ca nu.

Si atunci, Romania trebuie sa fie ea campioana reformelor in Europa? Niste reforme care din nefericire ii reteaza substantial din fondurile de dezvoltare.

Desigur, Romania are un mare handicap in incercarea de a gradualiza scaderea deficitului bugetar: procedura de deficit excesiv declansata deja de Uniunea Europeana, dar si intransigenta pe care o afiseaza Uniunea fata de statele confruntate cu problema deficitelor.

Cu toate acestea, o negociere la nivel politic este posibila. Franks este inflexibil in ceea ve priveste acceptarea unor masuri de relansare a economiei romanesti. Diplomatic, Jeffrey Franks spune ca este necesar ca anul viitor sa nu aiba loc modificari de taxe si impozite.

Adica, sa nu scada cota unica, cota de TVA sa ramana la acest nivel, iar despre reducerea contributiilor de asigurari sociale nici nu se pune problema. Nici Emil Boc nu cere hotarat masuri de relaxare fiscala, ci, mai degraba, cu jumatate de gura.

Emil Boc ar fi trebuit sa calculeze efectele pozitive ale unor masuri de relansare economica si ar fi trebuit sa bata cu "pumnul in masa" pentru aplicarea lor. Dar cum ar putea sa bata Boc cu "pumnul in masa" in fata lui Franks cand i-a imprumutat atat de mult limbajul si chiar modul de gandire.

Problema Romaniei este: cum va iesi din acordurile de imprumut cu FMI si din aplicarea unor programe de austeritate atat de drastice si de rapide? Un raspuns se intrevede.

Deja analistii internationali trag primele concluzii dupa cei doi ani de criza (sa nu uitam ca majoritatea statelor UE vor iesi anul acesta din recesiune): decalajul dintre Est si Vest va fi mai dificil de recuperat si va fi nevoie de mai mult timp pentru acest lucru.

In al doilea rand, chiar intre statele din Europa de Est incep sa apara diferente de viteza in ceea ce priveste cresterea economica. E usor de ghicit. In urmatorii doi ani, Romania are mari sanse sa-si consolideze pozitia de codasa a Uniunii Europene.

Un director al FMI transmite că nu există riscul unei recesiuni globale. "În acest moment, va fi nevoie de mult pentru a deraia această economie"

Unul dintre cei mai importanţi economişti ai Fondului Monetar Internaţional a semnalat un risc redus de recesiune globală, în ciuda zgomotelor continue de incertitudine geopolitică,...