Filmul de groaza numit Romania

Programul de austeritate al guvenului Boc seamana cu scenariul unui film de groaza. Include multe neconcordante, multe acte legislative redactate in graba si pe coltul mesei si transmite multa panica. 

Nimeni nu poate explica motivul pentru care, in anul 2010, rata somajului a continuat sa scada, chiar daca in sectorul bugetar a avut loc reducerea a 75.000 de locuri de munca (aceasta este cifra care apare in scrisoarea de intentie incheiata cu FMI).

Fara a mai pune la socoteala disponibilizarile din sectorul privat.

Nimeni nu poate explica ce rost au masurile de austeritate - taieri de salarii, recalcularea pensiilor - daca toate sunt contestate in instanta si risca, in felul acesta, sa arunce povara deficitului actual catre urmatorii ani si catre urmatoarele deficite bugetare.

Nimeni nu poate face publica valoarea exacta sumelor restante pe care le are bugetul de stat catre companiile din economia romaneasca.

Stim insa sigur ca, pe masura ce oficialii guvernului afirma ca arieratele scad, reprezentantii companiilor declara ca datoriile statului catre firme continua sa creasca.

Fondul Monetar International (FMI) tace sau, mai precis, a decis o amanare a reducerii arieratelor la nivelul zero, pana la sfarsitul anului.

Nimeni nu poate sa inteleaga de ce Jeffrey Franks, negociatorul sef al FMI in relatia cu Romania, a afirmat, recent, ca Fondul este dezamagit de faptul ca nu s-a reusit relansarea economiei.

Se astepta cineva ca economia romaneaca sa creasca, in conditiile unui program dur de austeritate si fara relansarea creditarii?

Ba, bine ca nu. Asadar, mirarea lui Franks este fie ipocrizie, fie cinism. Nimeni nu poate explica miza schimbarii legislatiei privind indemnizatia parintilor care isi cresc copiii.

Economia bugetara, o spune calculul ministrului muncii, este de 100 miloane lei pe an.

Pentru 25 de milioane de euro, parintii copiilor cu varste de pana la doi ani au stat, cateva luni, cu sufletul la gura. Pentru 100 de milioane de lei, guvernul Boc a complicat, inutil, viata mamelor si a copiilor.

Nimeni nu poate spune cum de s-a gandit guvernul Boc sa impoziteze, prin impozitul minim, o companie care intr-un trimestru, din motive independente de vointa celor care o conduc, ci din ratiuni legate de criza, nu a incasat nici un leu.

Nimeni nu poate spune cum a reusit guvernul, anul trecut, sa emita doua acte normative, cu privire la impozitarea veniturilor obtinute din activitati independente, care se bat cap in cap.

Adica, un act normativ care prevedea ca impozitele trebuie retinute la sursa si un alt act care stipula ca sumele trebuie declarate si platite de catre persoana beneficiara a banilor. Nimeni nu poate explica motivul pentru care guvernul s-a gandit sa taie indemnizatiile asistentilor maternali.

Efectul a fost ca o parte dintre acestia au renuntat la copiii pe care ii ingrijeau, trimitandu-i in plasament, in centrele de stat. Nimeni nu poate spune, astazi, cum se poate face reducerea de personal bugetar de la 1.720.000 de salariati la 900.000 de angajati.

Deocamdata, ramane doar o tinta anuntata cu nonsalanta de presedintele Basescu.

Nimeni nu poate face un plan de masuri legislative ce ar trebui luate ca aproximativ un milion de oameni care lucreaza la negru in Romania, cifra anuntata de acelasi presedinte Basescu, sa intre intr-o zona de legalitate.

Nimeni nu poate spune in ce masura gesturile disperate de protest pe care le-au facut invatatoarea Cristina Anghel si angajatul TVR, Adrian Sobaru, au avut vreo reverberatie in randul cetatenilor simpli si in mintea guvernantilor.

Nimeni nu poate spune in ce masura noul program cu FMI, care prevede restructurarea companiilor de stat ce inregistreaza pierderi financiare, va duce la o noua dezindustrializare a Romaniei.

Nimeni nu poate spune care este motivul pentru care trei companii internationale au renuntat la proiectul de finantare a reactoarelor 3 si 4 de la Cernavoda si in ce fel acest proiect major pentru economia romaneasca va mai putea sa gaseasca fondurile necesare.

Nimeni nu poate spune in ce masura arestarile preventive, foarte utilizate in ultimii ani, sunt, intr-adevar, justificate de gravitatea dosarului aflat in lucru. Si daca nu cumva justitia, in aceste situatii, se compromite in loc sa arate ca este pe drumul cel bun.

Nimeni nu poate explica motivul pentru care persoanele fizice autorizate sau persoanele fizice au fost obligate sa achite contributii catre stat din urma cu cinci ani.

O lege ambigua este mai periculoasa decat evaziunea insasi, pentru ca-i poate arunca in disperare chiar pe contribuabilii corecti, care tin sa-si achite darile constiincios.

Necunoasterea legii nu este, in mod evident, o scuza, dar faptul ca prevederile legale nu sunt explicate de catre organele administratiei fiscale devine o fapta vecina cu infractiunea sau, in mod cert, o bataie de joc la adresa contribuabilului onest.

Nimeni nu mai poate explica principiile care stau la baza reevaluarii pensiilor militarilor.

De asemenea, nu se mai intelege nici metoda utilizata, ci doar ca recalcularea s-a transformat intr-un adevarat haos. Pe rand, masurile de austeritate prost gandite au dat frisoane tuturor categoriilor sociale.

Bugetarilor li s-a taiat 25% din salariu sau, mai precis, 40% din venituri, pensionarii au fost amenintati cu taierea a 15 procente din pensie, persoanele care obtin venituri din activitati independente au trebuit sa suporte o noua legislatie care se batea cap in cap si un impozit suplimentar, pensionarilor li s-a interzis sa mai lucreze in instiutiile de stat, restructurarea agentiilor guvernamentale a omorat si institutii care aveau finantare europeana si nu fonduri bugetare, consumatorii au trebuit sa suporte cresterea TVA, peste noapte, de la 19% la 24%, iar avalansa de chemari in instanta a blocat Tribunalul din Bucuresti.

De altfel, multe dintre masurile de austeritate sunt contestate in justitie, astfel incat ne putem intreba cat din deficitul bugetar al anului 2010 s-a mutat in anii urmatori.

Nimeni nu poate explica motivul pentru care guvernul se incapataneaza sa conduca tara, de ani de zile, cu ordonante de urgenta si prin asumarea raspunderii in Parlament.

Scena finala: toate acestea sunt imaginile filmului de groaza numit Romania. El a fost proiectat in numele austeritatii si din amatorismul guvernului.

Sunt, din pacate, semne ca filmul va continua sa ruleze in economia romaneasca si in acest an.