In arsita verii, Boc vrea sa se adaposteasca la umbra unui nou consiliu

Luni, 29 Iunie 2009, ora 22:21
4661 citiri
In arsita verii, Boc vrea sa se adaposteasca la umbra unui nou consiliu

Emil Boc dovedeste, inca o data, ca nu stie sa foloseasca parghiile pe care le are la indemana. Vrea sa infiinteze un consiliu pentru rationalizarea cheltuielilor publice, cand, de fapt, acest lucru intra deja in atributiile Ministerului Finatelor Publice si chiar ale lui insusi.

Saptamana trecuta, premierul Emil Boc a anuntat ca intentioneaza sa infiinteze un consiliu de rationalizare a cheltuielilor publice. Din consiliu, ar face parte reprezentanti ai Ministerului Finantelor Publice (MFP), ai Corpului de Control al Primului Ministru, iar conducatorul consiliului ar urma sa fie insusi premierul. Este greu de inteles care va fi menirea unui astfel de consiliu si cum va functiona el.

In primul rand, trebuie explicat modul in care functioneaza institutiile publice in materie de cheltuire a fondurilor. “Biblia” cheltuielilor publice este chiar Legea bugetului de stat. In afara acesteia, niciun ministru sau niciun minister nu va putea aloca bani.

Daca o face, se afla fara echivoc in afara legii si ar intra in ceea ce juridic se numeste deturnare de fonduri. Cheltuielile si investitiile sunt derulate, asadar, de ordonatorii de credit fie ca ei se numesc ministere, agentii guvernamentale, institutii deconcentrate in teritoriu sau administratii locale.

Trebuie spus ca in institutiile de stat, care folosesc bani publici, un rol esential il au departamentele economice. Directorul directiei economice semneaza tot ceea ce este legat de cheltuirea fondurilor.

Indiferent de dorinta ministrului sau a secretarilor de stat, care sunt, de regula, politicieni, avizarea cheltuirii banilor publici revine directorului economic al institutiei care, in principiu, este, sau ar trebui sa fie, un technocrat (din pacate, de multe ori, acest functionar se schimba o data cu puterea politica).

In orice caz, niciun director economic nu va semna o decizie de cheltuire a banilor publici fara ca aceasta sa aiba sustinere legala printr-un act normativ special sau prin Legea bugetului. Daca procedeaza altfel, va fi primul care va raspunde cu libertatea pentru ca, mai devreme sau mai tarziu, controlul financiar (de la Curtea de Conturi sau de la Corpul de Control al ministerului sau al primului ministru) va sesiza neregulile.

Pana acum, in Romania nu a avut loc nicio arestare a vreunui functionar de acest rang, ceea ce inseamna ca directionarea banilor publici a avut acoperire legala.

De asemenea, orice act normativ initiat de un ordonator de credit, care presupune cheltuirea de resurse bugetare neprevazute initial in Legea bugetului, are nevoie de semnatura Ministerului Finantelor Publice. Fara contrasemnarea de catre MFP, actul normativ nu are nicio sansa sa treaca de guvern.

De multe ori, reglementarile care presupun cheltuieli publice care intervin pe parcursul unui an fiscal, sunt negociate de reprezentantii ordonatorului de credit cu specialistii de la Finante. Desigur, realist vorbind, acest mecanism pur tehnic poate fi scurt-circuitat prin intelegeri, la nivel politic, intre ministrii de resort.

Dar niciun ordonator de credit nu va face plati fara a avea acoperire legala.

Pentru a intregi tabloul, mai trebuie spus ca sunt situatii in care, chiar atunci cand exista baza legala a efectuarii platilor, ordonatorii de credite nu pot aloca fondurile. Motivul? Banii de la Finante nu sunt transmisi la timp. Se intampla, uneori, ca banii sa ajunga cu intarziere de la trezoreria statului la ordonatorul de credit si, de aici, la beneficiari.

Cateva exemple sunt subventiile pentru agricultura, platite de la bugetul statului, si, partial, intarzierea platilor facturilor din anul precedent. (Partial, pentru ca, intr-o buna masura, este firesc sa existe o distanta, in timp, intre momentul executiei lucrarii si cel al efectuarii platii.)

Acesta este mecanismul de cheltuire a banului public. Sa mai spunem ca exista si un mecanism de control al cheltuielilor bugetare. Auditul intern, Corpul de Control al ministerului, Corpul de Control al Primului Ministru, Curtea de

Conturi sunt institutiile care au atributii in efectuarea controlului legalitatii cheltuielilor bugetare. Toate aceste entitati functioneaza, si ele pot sesiza nereguli produse chiar in urma cu cativa ani, ceea ce inseamna ca, teoretic, schimbarea puterii politice nu-i pune la adapost pe cei aflati in culpa.

Asadar, este vorba despre un sistem de control al cheltuirii banului public inainte de a se efectua plata (prin faptul ca Ministerul Finantelor trebuie sa contrasemneze actele normative ce impun cheltuieli bugetare si pentru ca specialistii din cadrul ordonatorilor de credit trebuie sa aiba baza legala pentru a efectua platile) si de un control efectuat dupa cheltuirea banilor publici (al Curtii de Conturi sau al Corpului de Control).

Si, atunci, ce ar putea face un consiliu care avizeaza cheltuirea banilor publici? Practic, nu mare lucru. Pentru ca, un astfel de consiliu ar dubla exact atributiile legale pe care le au acum Ministerul Finantelor, Corpul de Control sau chiar prim-ministrul.

Ar putea, oare, premierul, fizic, sa supervizeze toate cheltuielile lunare pe care le fac zeci sau sute de ordonatori de credite? Ar avea acest consiliu un rol consultativ sau unul de acordare a avizelor de legalitate? In cazul unui aviz de legalitate, va fi nevoie de o adaptare legislativa care sa confere acestui consiliu forta juridica pentru o ultima semnatura sau, respectiv, un ultim aviz.

Vor putea sti membrii acestui consiliu daca un ordonator de credit are baza legala pentru cheltuirea banilor publici altfel decat de la ordonatorul de credit? Nu va intarzia si mai mult acest consiliu procesul de investitii publice sau pe cel de plata a facturilor furnizorilor de servicii catre stat?

Poate singura logica a infiintarii unui astfel de consiliu este aceea de a aviza nu legalitatea, ci oportunitatea banilor publici. Sa-l fi inspirat, oare, pe premier “scandalul Ridzi” pentru a lua o astfel de decizie? Este posibil. Dar, deocamdata, “cheltuielile lui Ridzi” nu au probleme de legalitate (vom vedea care vor fi concluziile multiplelor anchete care au fost demarcate deja).

Este foarte posibil ca rezultatele anchetelor sa nu scoata la iveala probleme de legalitate. Cu siguranta, insa, se pot aduce obiectii importante asupra oportunitatii cheltuirii de catre Ministerul Tineretului si Sportului a 600.000 de euro, intr-un an de criza, pentru manifestari care puteau fi, foarte bine, organizate de primarii si finantate prin sponsorizari.

 

--------------------

CONSTANTIN RUDNITCHI iti recomanda 3idei.ro

--------------------

In aceste conditii, are sens infiintarea unui consiliu care sa judece oportunitatea cheltuielilor publice? In mod normal, discutiile legate de oportunitate trebuie transate in sedintele de guvern, acolo unde premierul, dupa discutiile cu consilierii sai, trebuie sa decida cat de adecvate sunt cheltuielile aflate in dezbatere si, in functie de prioritatile economiei romanesti, sa ceara anularea sau amanarea acestora.

Deocamdata, nu intrevad decat doua efecte pe care le poate avea constituirea acestui nou organism: niste salarii platite “unor gulere albe” si existenta unei noi comisii care nu va face altceva decat sa “ingroape problema” cheltuirii banilor publici.

#boc, #consiliu , #Editorial