Lectia americana - 30 Septembrie 2008

Criza financiara americana este in plina derulare si nimeni
nu poate spune cum si cand se va opri. Deocamdata, se pot trage doar primele
concluzii, altfel extrem de interesante.

Inceputa anul trecut, criza financiara americana tinde sa se
extinda, este adevarat cu alta amploare si pe alte coordonate, si in Europa.
Dexia, Fortis, o banca germana, una islandeza si una engleza sunt cele mai
recente companii financiare aflate in dificultate.

Peste Ocean, trei vechi
banci de investitii (Lehman Brothers, Merryll Lynch, Bear Stearns) au fost
cumparate cu sume minime ori s-au declarat in faliment, un gigant din industria
asigurarilor a fost preluat de catre stat, iar Guvernul federal a anuntat un
plan de salvare de 700 de miliarde de dolari.

Dar, intre stirile negative se intrezaresc mecanismele care
au dus la aparitia crizei. Totul a plecat de la creditele ipotecare. Tot mai
multi americani au fost indemnati sa ia un credit pentru cumpararea unei
locuinte, indiferent daca aveau sau nu veniturile necesare pentru a-l rambursa.

Conditiile de creditare erau extrem de "avantajoase": nu contau
veniturile debitorului si nici eventualele garantii. Mai mult decat atat, reprezentantul
institutiei financiare se oferea sa accepte si declaratii de venituri ajustate.

Daca, evident, mai era nevoie de ajustarea veniturilor, intrucat conditiile de
creditare erau deja destul de lejere. In caruselulul creditarii subprime au
intrat institutii nebancare, societati de credit ipotecar, dar si fonduri de risc
constituite in special de banci de investitii, bancile cu cel mai mare apetit
pentru risc din sistemul financiar.

Incepand cu anul 2006, au aparut primele semne ale
asa-numitei crize subprime. In fapt, cei care primisera credite cu atata
usurinta (dar cu dobanzi pe masura riscului asumat de creditor, adica foarte
mari) au inceput sa aiba dificultati serioase de rambursare a imprumutului. Astazi,
criza poate fi "contemplata in toata splendoarea ei".

Piata
imobiliara americana s-a prabusit, iar patru banci de investitii americane si
britanice au fost preluate cu sume modice sau sunt in faliment. De ce tocmai
bancile de investitii? Pentru ca aici a iesit la suprafata tot gunoiul ascuns
pana acum sub pres. Bancile de investitii au finantat o parte dintre imprumuturile
ipotecare  prin emisiuni de obligatiuni.

Pe de alta parte, aceleasi banci de investitii, prin intermediul vehiculelor
investitionale pe care le-au construit, fondurile de risc, s-au trezit cu un al
doilea val de pierderi. Acesta a venit din faptul ca locuintele cumparate au
fost ipotecate in favoarea institutiei de credit. Creditorii au actionat in
stilul Wall Street, adica au "impachetat" ipotecile locuintelor si
le-au vandut unui fond de risc.

In momentul declansarii crizei imobiliare,
valoarea ipotecilor a scazut dramatic, iar pierderile s-au transmis fix in
bilanturile bancilor de investitii.

In pasul doi au intrat in joc pietele de capital. Majoritatea
burselor din lume au scazut drastic, iar companiile din sectorul financiar au
fost cele mai afectate. Cel mai clar exemplu in acest sens este chiar extinderea
crizei in Europa.

Banci precum Dexia si Fortis au pierdut, de la inceputul
anului, pe piata bursiera intre 50% si 75% din valoarea lor. In fata
deprecierii actiunilor, a expunerilor la criza subprime (este adevarat, mici in
comparatie cu bancile americane), cele doua banci au inceput sa aiba
dificultati de plata.

Desigur, in ceea ce priveste Fortis, problemele bancii au
fost accentuate de preluarea unor active de la ABN Amro Olanda, anul trecut,
contra sumei de 24 miliarde de euro, aceleasi active fiind cedate astazi, la
jumatate de pret, catre ING.

Aceasta a fost in linii generale schema care a
nascut criza financiara.

In acest moment, doua intrebari sunt pe buzele tuturor: "ce
urmeaza dupa criza? cand se va opri vartejul?". Deocamdata, nimeni nu poate
spune cu precizie cand si cum se vor linisti apele finantelor mondiale.Cateva concluzii se pot insa desprinde:



1.nici un depunator in banci nu a pierdut nici macar un euro sau un dolar. Cei care au pierdut sunt investitorii, actionarii companiilor aflate in dificultate (printre ei si George Soros care a pierdut bani ca actionar la Lehman Brothers).



2.este absolut socanta (in special, pentru noi romanii invatati cu rigorile economiei de piata) interventia statului, fie ca statul este american, belgian, olandez, luxemburghez sau britanic (pentru Bradford & Bingley si Northern Rock). SUA au un plan de redresare in valoare de 700 miliarde de dolari. Trei state (Olanda, Belgia si Luxemburg) au injectat in Fortis 11 miliarde de euro in schimbul a 49% din capitalul companiei, AIG a primit cu imprumut de la statul american de 85 miliarde de dolari in schimbul a 80% din actiuni s.a.m.d. Deocamdata, este imposibil de estimat ce procentaj din aceste sume se va pierde sau daca se statul va recupera toti acesti bani. Ceea ce conteaza acum este stingerea incendiului si mai putin pagubele viitoare produse de valvataie, dar in sine interventia statului va naste multe controverse. 



3.este foarte interesant cine cumpara, in acest moment, active subevaluate (se cunoaste celebrul principiu ca "este bine sa cumperi atunci cand toata lumea vinde"). In afara de Warren Buffett care a cumparat actiuni Goldman Sachs de cinci miliarde de dolari, iata ca bancile chineze, pline ochi cu dolari, sunt gata sa investeasca in actiunile companiilor aflate in dificultate. Parerile specialistilor sunt impartite, daca acest lucru este sau nu un pericol pentru viitoarea economie mondiala.



4.in mod evident, prin aceste metode brutale (falimente, preluari in momente dificile) are loc o "curatare" a sistemului financiar mondial. Este vorba despre o consolidare facuta prin fuziuni, achizitii sau preluari care va ajunge sa configureze o noua harta financiara in economia mondiala.

Ultima stire arata ca Citigroup a preluat o alta mare banca americana, Wachovia. Si astfel, o treime din piata depozitelor bancare din SUA va fi controlata de trei banci: Bank of America, JP Morgan Chase si Citigroup. Asadar, problema care se pune acum este in ce masura noile ajustari nu vor limita concurenta pe piata bancara.



5.lipsa reglementarilor legale pe Wall Street, in special in ceea ce priveste bancile de investitii, nu a fost decat inca un factor important in declansarea crizei. Din acest punct de vedere ramane de vazut cum va fi evitata caderea in cealalta extrema: suprareglementarea. Iar intrebarea este daca o astfel de situatie nu va naste la un moment dat o noua criza.



6.astazi, mai mult decat oricand in ultima jumatate de secol, bancherii, oamenii politici si specialistii par sa priveasca spre fundamentele economiei. Criza petrolului, criza alimentelor, inflatia, problemele energetice si de mediu ar trebui sa-i faca pe decidentii din politica si economie sa se intoarca la lucrurile simple. Cat de simple pot fi ele in secolul XXI.

Comentariu de Constantin Rudnitchi.