Lectia Mercedes

Joi, 26 Iunie 2008, ora 10:19
3447 citiri
Lectia Mercedes

Ratarea investitiei Mercedes ar trebuia sa fie un semnal de alarma pentru cei care guverneaza sau vor guverna Romania.

Romania a sperat pana in ultima clipa ca va atrage investitia companiei germane Daimler. Este dificil de spus care au fost argumentele aduse in lupta (pentru ca sursele oficiale sunt retinute in a le face publice), dar cu siguranta avem unele repere.

Este vorba despre datele macroeconomice (crestere economica, inflatie in scadere in comparatie cu ultimii sase-sapte ani, forta de munca bine calificata, un raport convenabil intre costul fortei de munca si calificarea ei si institutii de invatamant care asigura pregatirea fortei de munca).

La aceste atuuri s-a adaugat si posibilitatea accesarii de catre investitrori a unor scheme de ajutor de stat regionale, facilitati permise de statutul Romaniei de tara membra a Uniunii Europene (UE).

Fata de oferta Romaniei, Serbia (care nu este stat membru al UE) parea irezistibila. Vecinii sarbi erau dispusi sa le ofere nemtilor facilitati cu totul speciale de la concesionarea terenului, pana la scutiri de la plata unor taxe vamale sau bugetare.Cu toate acestea, Daimler a ales altceva, adica Ungaria.

Pentru Romania, cazul Mercedes este un adevarat dus rece. Nu neaparat pentru faptul ca firma germana Daimler nu a venit, in cele din urma, in Romania. Mai mult ca sigur, vor mai fi multi alti investitori care vor opta pentru alte tari in dauna Romaniei. Dureroase sunt motivele pentru care Romania a ratat Mercedes.

In primul rand, infrastructura. Mai pe romaneste, Daimler nu a mai venit in Romania pentru ca nu ar fi avut sosele/autostrazi care sa-i permita sa se miste repede. Piesele, semifabricatele sau subansamblele ar fi trebuit sa fie transportate rapid din Europa catre Romania si inapoi. In lipsa infrastructurii, asa ceva nu era posibil.

Mai trebuie preciazat un lucru: nu este vorba doar despre infrastructura rutiera, ci si despre cea feroviara. Nici transportul pe cale ferata nu asigura, in Romania, conditii de viteza si siguranta de nivel european.

Lipsa infrastructurii in Romania este de cel putin opt ani de zile subiect de dezbatere. Guvernanti, specialisti sau reprezentanti ai oamenilor de afaceri discuta aprins pe aceasta tema atat la colocvii si seminarii cat si in mass-media.

Cu toate aceste dezbateri, progresele au fost infime. Nu exista o imbunatatire vizibila a infrastructurii rutiere sau de cale ferata. Proiectele treneaza in pofida faptului ca s-ar fi putut gasi cu usurinta surse de finantare bugetare, europene sau alternative.

Este insa mult mai dureros atunci cand lipsa infrastructurii se transforma din obiect de dezbatere de seminar intr-o piedica pentru dezvotarea unei investitii, fie straina sau romaneasca.

De-a lungul timpului, in calea investitiilor in Romania au stat o serie intreaga de obstacole: un ritm lent al privatizarii, o legislatie in continua schimbare, o birocratie excesiva, o economie care scadea si o piata autohtona imatura.

Toate acestea au fost depasite, total sau partial, in anul 2008. Acum insa a intervenit o chestiune extrem de concreta: infrastructura. Problema Romaniei nu este ca a pierdut o investitie germana, ci aceea ca a pierdut timpul amanand modernizarea.

In al doilea rand, Romania mai are o tema de reflectie in ceea ce priveste atragerea investitiilor noi. Am fost obisnuiti sa credem ca pretul fortei de munca este in Romania mult mai atractiv decat in alte state europene. Statistica poate confirma acest lucru. Si totusi, exista unele domenii in care realitatea sfideaza statistica.

Adica, Romania nu este atat de departe de castigurile salariale din alte state europene. Potrivit unui studiu al companiei de resurse umane Mercer, un muncitor calificat care lucreaza in Ungaria are un venit net lunar de 500 de euro, in timp ce in Romania salariul net la acelasi nivel de calificare este de 450 de euro.

Este posibil ca aceste studii si decizia unor investitori sa zdruncine, cel putin in unele domenii, convingerea noastra ca Romania este atractiva pentru investitori in ceea ce priveste raportul dintre costurile cu forta de munca si calificarea acesteia. Evident, aceasta statistica este interesant de urmarit nu doar pe domenii economice, ci si din punct de vedere regional.

Lectia Mercedes este trista pentru ca imbunatatirea unor indicatori precum crestere economica, inflatie, deficit bugetar sau deficit de cont curent se poate face in timp si cu schimbarea structurii economiei romanesti, procese relativ complicate.

In schimb, modernizarea infrastructurii este o chestiune mult mai concreta care necesita doar bani, proiecte si sa se treaca la treaba. De ani de zile, Romania nu reuseste sa duca la bun sfarsit cateva proiecte de infrastructura si acum nu face altceva decat sa traga ponoasele acestei taraganari.

Iar daca Daimler a dat la o parte Romania din proiectele sale, cu siguranta vor mai fi si alti investitori care vor repeta gestul. Sansa Romaniei ca acest lucru sa nu devina o obisnuinta este ca in toamna, la alegeri, fortele politice sa-si faca publice prioritatile, pe care apoi sa le si respecte.

Un comentariu de Constantin Rudnitchi