Miza economica a alegerilor politice

Dupa anul 1989, derularea fondurilor publice, indiferent de domeniu, a nascut suspiciuni sau anchete penale. Exista, in acest moment, opinia unanima ca banii statului pot salva economia romaneasca. Unii specialisti si-au adus aminte ca in vremuri de criza statul poate misca economia deruland proiecte importante de infrastructura, ceea ce in sine este foarte adevarat.

In ultimii ani, s-a repetat foarte des ideea ca mediul economic romanesc s-a decuplat de politica. N-am impartasit niciodata aceasta opinie. De ce? Pentru ca in continuare o buna parte a economiei romanesti depinde de finantarea bugetara.

Or, in aceasta situatie, cea care decidea asupra derularii fondurilor era administratia, adica politicienii sau reprezentantii lor in diverse institutii ale statului. Asa s-a ajuns ca de la autostrazi, la programul “cornul si laptele”, multe proiecte publice mai mari sau mai mici sa nasca susupiciuni in privinta derularii lor, in sensul ca firmele care executau lucrarile erau considerate ca apropiate de clientela politica.

Incepand de anul viitor, indiferent de guvernare, vor creste sumele alocate de stat pentru investitii. Acestea sunt declaratiile oamenilor politici, indiferent de spectrul politic, si au sanse mari sa se aplice si in practica.

Exista deja o multime de zone in economia romaneasca in care este nevoie de bani publici.

Este vorba despre infrastructura rutiera, domeniu in care progresele sunt foarte mici.

Este vorba despre infrastructura feroviara. Recent, amenintarea cu greva a salariatilor companiei CFR Infrastructura a aratat ca exista in acest domeniu o nevoie enorma de investitii. De altfel, acest lucru il poate observa si un simplu calator care foloseste trenul. Atat traseul spre Valea Prahovei, cat si cel spre litoral sufera din cauza lucrarilor la calea ferata care se deruleaza in ritm de melc.

Este vorba despre investitiile in industria energetica aflata inca in proprietatea statului: complexurile energetice Turceni si Rovinari, industria miniera s.a.

Este vorba despre proiectele privind constructia de locuinte sociale, proiecte care, daca se vor realiza, se vor derula prin companii private.

Este vorba despre transferurile de bani catre administratiile locale.

Este vorba despre revigorarea celor doua banci cu capital de stat (CEC Bank si Eximbank) care ar trebui sa acorde sprijin pentru IMM sau pentru diverse companii. Care vor fi criteriile luate in calcul la alegerea companiilor? Greu de dat un raspuns.

De asemenea, este posibil ca, anul viitor, statul sa se confrunte cu cereri de ajutor financiar din partea unor industrii aflate in criza. Care vor fi industriile ce vor primi bani? Nu stim, inca. Ceea ce stim cu siguranta este ca decizia va fi luata de politicieni.

O buna parte dintre aceste proiecte si acesti bani se derulau si pana acum. Anul 2009 va aduce insa elemente noi. Piata interna de bunuri de folosinta indelungata si cea a constructiilor va cunoaste o contractare. Intr-un moment in care piata consumatorului individual sufera, orice companie incearca sa se reorienteze catre banii statului.

Comenzile de stat ar putea sa salveze multe companii din jena financiara in care s-ar putea afla. Atunci cand afacerile merg mai prost cu firmele private sau cu consumatorii individuali, statul poate fi un colac de salvare.

Chiar daca uneori mai intarzie platile, chiar daca birocratia este inca mare, statul este si va ramane un platitor bun si uneori generos. Astfel, relatiile contractuale cu statul ar putea salva multe companii sau, mai mult, unora le-ar putea aduce o prosperitate nesperata. Toate acestea se intampla intr-un moment in care banii statului vor fi mai multi si in domenii tot mai diverse.

Anul 2009 va fi complicat pentru foarte multe companii romanesti. Un analist american spunea ca in vremuri de criza companiile se transforma in pradatori, inghitand competitorii pentru a nu fi inghititi la randul lor.

In  Romania, situatia va fi si mai delicata. Este posibil ca firmele care vor avea comenzi din bani publici sa traverseze cu bine “desertul” numit criza, in vreme ce unii competitori sa fie nevoiti sa-si inchida portile sau, in cel mai bun caz, sa-si restranga drastic activitatea.

Din aceste considerente, banii publici vor fi extrem de importanti. Ei vor avea efectul “izvorului tamaduitor”. Ca de obicei, insa, atunci cand este vorba despre banii statului se naste arbitrariul si suspiciunea favorizarii unei companii sau a alteia, unui sector sau al altuia.

Cine va imparti banii publici, fie ca ei vor veni de la bugetul de stat, de la bugetul administratiei locale si, de ce nu?, de la bugetul Uniunii Europene? Actualii participanti la cursa electorala. Din acest motiv, ar trebui ca legislatia privind achizitiile publice sa fie adusa la zi dupa o perioada de timp in care a fost aplicata si uneori contestata.

Cert este ca legislatia, oricat ar fi de buna, va fi totdeauna deschisa imperfectiunii. De aceea, institutiile de control, Curtea de Conturi, Garda Financiara, organele de control ale ministerelor, vor avea un cuvant important de spus in derularea contractelor de achizitii publice. Cine conduce insa toate aceste institutii? Aceiasi politicieni.  

Ar trebui sa adaugam si faptul ca pietele reglementate (piata energiei electrice, piata gazelor naturale, partial, piata telecomunicatiilor) sunt controlate de institutii care au in frunte manageri numiti tot pe criterii politice. Iata suficiente motive pentru ca miza acestor alegeri sa fie imensa pentru politicianul roman.