Modernizarea sau dezintegrarea statului

Modernizarea statului se loveste de lipsa de profesionalism a functionarilor statului si de haosul aplicarii masurilor de austeritate. 

Modernizarea statului, noua obsesie a puterii politice de la Bucuresti, sufera de contradictii.

Pe de o parte, recent, au fost emise o serie de acte legislative care introduc masuri concrete pentru simplificarea unor proceduri birocratice, acestea reprezentand, in ultima instanta, un pas inainte in procesul de modernizare a statului.

Pe de alta parte, exista un sir de evenimente care arata cat de departe este Romania de modernizarea statului, in adevaratul sens al cuvantului. Iata cateva exemple.

Germenii modernizarii ii putem gasi in doua decizii luate la sfarsitul anului trecut.

Este vorba, in primul rand, despre desfiintarea, incepand cu acest an, a obligativitatii inregistrarilor privind locul de munca si a salariului in cartile de munca (carnetele de munca, asa cum sunt ele denumite in legislatie).

Practic, incepand cu anul 2011, inregistrarea informatiilor privind angajarile de noi salariati se va face electronic, urmand ca, pana la 31 martie a.c., companiile care au completat la propriul sediu datele angajatilor “sa inchida” cartile de munca la inspectoratele teritoriale si, apoi, sa le predea salariatilor.

In felul acesta, companiile scapa de un cosmar birocratic - cozile traditionale de la inspectoratele teritoriale de munca -, dar si de plata unor sume de bani catre aceste institutii.

O alta veste buna pentru companii este legata de depunerea unei declaratii unice pentru impozitele, taxele si contributiile care sunt datorate bugetelor de stat.

Declaratia unica va trebui sa fie trimisa catre Ministerul Finantelor Publice in mod obligatoriu, incepand cu jumatatea acestui an, prin mijloace electronice.

Surpriza placuta, de aceasta data, a venit si din faptul ca impunerea declararii prin mijloace electronice a fost anuntata cu sase luni inainte de a deveni obligatorie, fapt nemaintalnit in legislatia fiscala de o buna bucata de vreme.

In ultimii ani, toate masurile fiscale au fost anuntate si aplicate de pe o zi pe alta sau, in cel mai fericit caz, de la o luna la alta.

Acum, cu declaratia unica avem o exceptie fericita.

Este clar ca procesul de informatizare, simplificarea procedurilor birocratice, supletea aparatului de stat si indreptarea acestuia catre activitati ce tin de functionarea silentioasa a statului sunt procese de modernizare.

Dar, pentru a fi adusi cu picioarele pe pamant, in ultimele sapatamani a aparut un alt caz de forta majora: blocarea sistemului informatic al Casei Nationale de Sanatate (CNAS).

Chiar daca, initial, s-a afirmat ca problema se va rezolva in cateva zile, nici la o saptamana de la aparitie, CNAS nu a reusit sa rezolve defectiunile din sistem.

Ocazie cu care, timp de o saptamana, contribuabilii care au lucrat cu CNAS, persoane fizice sau juridice, au stat, in frig, la cozi.

Increderea pe care ar putea-o aduce debirocratizarea statuata de legislatia privind cartile de munca sau de aceea privind declaratia unica este serios pusa la indoiala de defectiunile sistemului informatic de la CNAS.

Reprezentantii companiilor si salariatii se bucura atunci cand constata ca pot depune electronic situatiile fiscale sau pe cele ce tin de legislatia muncii, dar se indoiesc ca sistemul va functiona in momentul in care constata situatia de la CNAS.

De asemenea, orice salariat poate avea semne de intrebare asupra functionarii bazei de date care acumuleaza informatiile despre locul de munca, salariul incasat si contributiile platite, informatii vitale pentru angajat, pentru ca de ele depinde cuantumul viitoarei pensii.

Administrarea sistemului informatic trebuie sa fie impecabila, iar salariatii trebuie sa ia, totusi, masuri de control al inregistrarilor.

Pentru ca nu cumva sa se trezeasca, la varsta pensionarii, ca nu sunt inregistrate date esentiale precum numarul anilor de cotizatie, cuantumul contributiilor de asigurari sociale sau despre locul de munca.

Un exemplu de administrare haotica este chiar acela al recalcularii pensiilor militarilor. Logica recalcularii pensiilor din sistemul de aparare tine doar de doua ratiuni.

Realizarea unor ajustari de pensii care sa aiba in vedere numarul de ani de cotizare si eliminarea aberatiei prin care s-a stabilit ca pensia sa fie calculata in functie de ultimul salariu (solda), eventual umflat cu o serie intreaga de venituri conjuncturale.

Ideea de a transforma pensiile speciale in pensii bazate pe contributivitate este o eroare care nu se poate aplica in realitate.

Cele doua principii (stagiu de cotizare si calculul pensiei raportat la o perioada lunga de timp, de cativa ani) sunt dezirabile.

Indezirabil este felul in care s-a administrat intregul proces, respectiv modul in care s-au recalculat pensii fara a avea documentele complete, adica fara a lua in calcul intreaga perioada activa a unui militar sau fara a avea datele privind salariul pe toata durata activa.

In lipsa datelor privind venitul, guvernul a decis sa aplice cea mai simpla, dar si cea mai stupida metoda, raportandu-se la salariul mediu pe economie.

Modernizarea statului si folosirea sistemelor informatice trebuie sa se lupte, pe de o parte, cu mentalitatea contribuabilului roman, care s-a obisnuit sa mearga la ghiseu, sa obtina parafa, sa fie sigur ca datele inregistrate sunt corecte, si, pe de alta parte, cu lipsa de responsabilitate si chiar de pregatire profesionala a functionarilor statului .

Transmiterea prin posta sau prin mijloace informatice este privita, in continuare, cu neincredere.

Modernizarea statului si buna lui functionare vor aduce cu sine si o modernizare a mentalitatilor. Este inca nevoie de timp pentru ca Internetul sa bata coada de la ghiseu.

Asadar, modernizarea statului se opreste la nivelul dorintei exprimate prin lege. Atunci cand vine vorba ca, intr-adevar, sa aiba loc aplicarea legii, cand trebuie sa se treaca efectiv la modernizarea statului, procesul esueaza, de multe ori, lamentabil.

Modernizarea statului este si o trambita propagandistica. Realitatea modernizarii statului este, deocamdata, haosul, lipsa de logica, incalcarea principiilor constitutionale.

Modernizarea statului nu exclude, ba chiar isi asuma, reducerea cheltuielilor bugetare.

Daca, insa, acest fapt se face prin crearea unor falii, a unor revolte si prin metode usor de contestat juridic, atunci modernizarea statului se transforma in dezintegrarea statului.