Partea buna a scaderii leului

Scaderea leului in raport de euro aduce un balon de oxigen pentru producatorii locali. Scumpirea importurilor ii avantajeaza.

Recent, directorul unei retele de hypermarketuri a facut o afirmatie demna de toata atentia. A spus ca daca euro va mai continua sa creasca in raport cu leul, magazinele pe care le conduce vor avea in vedere aprovizionarea cu prioritate cu produse romanesti.

"Daca deprecierea leului continua, magazinul ar putea accelera trendul de cooperare cu furnizorii romani", spune reprezentantul hypermarketului. De ce? Pentru ca la un nivel atat de ridicat al euro, produsele importate, raportate in lei, se scumpesc.

Este, paradoxal, un efect pozitiv pe care il are deprecierea leului in raport cu moneda europeana. Constranse de scumpirea importurilor, marile retele de magazine cauta solutii la producatorii romani. Vor putea acestia sa raspunda comenzilor care vor veni din partea supermarketurilor? Este dificil de raspuns, in primul rand, pentru ca insisi producatorii romani pot fi afectati de evolutia cursului de schimb.

Pretul motorinei va creste ca urmare a evolutiei dolarului si drept urmare factura recoltarii produselor agricole va fi mai mare. Semintele fermierilor provin, in buna parte, din import, ceea ce inseamna ca sunt dependente de cresterea euro.

In al doilea rand, companiile din industria de procesare, alimentara, vor avea si ele influente asupra costurilor cauzate de deprecierea leului. Ele vor veni din factura energetica sau chiar din importuri.

Cu toate acestea, firmele autohtone au acum sansa de a intra in competitie cu importatorii. Companiile romanesti pot gasi caile manageriale de a concura cu importatorii, chiar daca la nivel financiar, dobanzile bancare sau subventiile europene sunt defavorabile producatorilor romani din agricultura si industria alimentara, comparativ cu firmele europene.

Razboiul dintre producatorii locali si retelele de magazine este vechi

Razboiul dintre producatorii romani si marile retele de magazine este vechi. Si daca ne consoleaza cu ceva, acest conflict de natura comerciala este prezent in aproape toate tarile Europei. Peste tot in Europa producatorii locali denunta discriminarea la care sunt supusi de catre marile lanturi de magazine.

Romania are, insa, o serie de particularitati. In niciun mare oras european nu exista hypermarketuri in aria centrala. In Romania, ele sunt prezente in toate marile orase.

Explozia supermarketurilor in orase si in imediata lor apropiere a pus o mare presiune asupra magazinelor de proximitate si, pe alocuri, a dus la disparitia acestora. Consumatorii s-au obisnuit sa-si faca cumparaturile de la hypermarketul de proximitate. Acest lucru a dus la o pozitie de forta a hypermarketurilorut in raport cu producatorii interni, in sensul ca acestia in loc sa aiba la dispozitie canalul de distributie al micilor magazine de cartiere au devenit dependenti de marile retele de magazine.

Iata cum cresterea euro ii readuce in atentia hypermarketurilor pe producatorii locali. Ei ar trebui sa aiba avantajul de a nu fi direct dependenti de devalorizarea leului. Unii dintre ei pot face acest lucru, altii nu.

Vina nu este doar a hypermarketurilor

Nu-i mai putin adevarat ca vina nu este doar a hypermarketurilor. Ani de zile, producatorii romani au evitat sa se asocieze. Ca urmare, nu au avut forta financiara de a minimiza costurile legate de inceperea productiei, nu au reusit sa construiasca spatii pentru depozitarea si colectarea productiei agricole si, mai ales, nu si-au creat propriile retele de distributie.

Cei mai multi dintre producatori si procesatori au actionat izolat si au asteptat ajutoare de la bugetul national sau de la cel european. Pe de alta parte, statul roman a privatizat intreprinderile din sectorul agricol si din industria alimentara fara a tine cont si de micii proprietari. Concret, asociatiile de producatori ar fi trebuit sa aiba intaietate la privatizarea spatiilor de depozitare sau a fabricilor de procesare regionale. N-am avut, in Romania, asocieri de producatori si ca atare n-am avut nici dezvoltari ale filierei de productie agricole, industriale si comerciale.

La privatizare, filiera producator-prestator de lucrari de mecanizare-depozitar-procesator-distribuitor a fost practic desfiintata. In loc sa fie incurajata sa functioneze pe baza principiilor economiei de piata, filiera a fost decapitata.

Agricultura romaneasca este fragmentata

La 22 de ani de la inceperea unei noi reforme agrare, agricultura romaneasca este rupta in bucati. Filiera de produs nu functioneaza decat in cazuri rare, sistemul de irigatii este mult sub necesitatile agricultorilor, terenurile micilor proprietari nu sunt inregistrate cadastral, iar litigiile in justitie asupra terenurilor continua si astazi. In fapt, avem doua agriculturi, una a marilor producatori, cealalta a proprietatii de subzistenta.

Marile retele de magazine au pozitii de forta in negocierile cu producatorii mici si medii. Hypermarketurile impun, in cele mai multe cazuri, termenele de plata si conditiile prezentei in raft a produselor furnizorilor. Este o continua presiune pe care retelele de magazine o impun asupra furnizorilor, de multe ori, in favoarea consumatorilor care obtin in felul acesta pretul cel mai mic. In acelasi timp, forta disproportionata de negociere ii obliga pe producatorii romani sa coboare preturile, uneori chiar prin scaderea calitatii produsului.

Acum, exista o conjunctura favorabila. Cresterea euro ii face pe responsabilii marilor retele comerciale sa se uite mai atent catre produsele romanesti. Este doar un moment propice care nu are legatura cu productivitatea sau competitivitatea produselor autohtone. Dar este un moment favorabil pentru producatorii romani. Vor profita ei?

Consumatorii sunt sedusi de produsele romanesti

Cu atat mai mult cu cat consumatorii romani sunt sedusi deja de produsele romanesti. Ei le prefera acum in fata celor din import, chiar daca exista situatii in care sunt inselati. Micii comercianti nu se sfiesc in unele cazuri sa scrie pe etichete "rosii romanesti" cand de fapt ele sunt produse in Turcia.

Europa este preocupata de asa-numitele "circuite scurte". Adica, de reducerea verigilor existente intre producator si comerciant. Desigur, situatia se refera la micii producatori si la asociatiile acestora. Este nevoie, pe de o parte, de asocieri si investitii si, pe de alta parte, de concursul administratiilor locale. In Romania, pietele agricole au fost concesionate sau vandute si din ele producatorii agricoli au fost, practic, expulzati. De aceea, indiferent cat de mult s-ar dori apropierea producatorului de comerciant, acest lucru nu se va intampla fara rezolvarea problemelor legate de gasirea spatiilor si zonelor comerciale de catre primariile si consiliile locale.

Cel mai sintetic indicator al performantei agriculturii si industriei alimentare romanesti este balanta comerciala. Astfel, deficitul comercial pentu produsele agroalimentare, bauturi si tutun este, in anul 2011, de 800 milioane euro, la jumatate fata de anul 2008. Exporturile, in anul 2011, au fost de 2,9 miliarde de euro, iar importurile au ajuns la 3,7 miliarde de euro.

Exporturile cele mai mari sunt de plante oleaginoase, cereale si tigari. Importurile cele mai substantiale din punct de vedere valoric sunt la: zahar (246 milioane euro), carne de porc (216 milioane euro), preparate alimentare (125 milioane euro) si cafea (110 milioane euro).

Este de remarcat ca exporturile sunt cu valoare adaugata mica, in vreme ce importurile masive sunt la zahar, probabil tocmai pentru ca Romania are fabrici care prelucreaza zaharul ca materie prima. De remarcat ca exporturile romanesti de carne de porc in Uniunea Europeana au fost interzise pana la sfarsitul anului trecut din cauza problemelor legate de eradicarea pestei porcine. Este, asadar, de asteptat ca deficitul balantei comerciale sa scada ca urmare a deschiderii pietelor de export.

In concluzie, cursul de schimb leu-euro ii favorizeaza pe producatorii agricoli autohtoni. Dar pentru ca agricultura romaneasca sa devina un motor al economiei este nevoie de mai mult decat o evolutie favorabila a monedei europene.