Povestea milionului de euro furat/pierdut

Recent, presa a prezentat pe larg cazul milionului de euro care i-a fost furat unei femei din Ploiesti. Povestea milionului de euro are, dincolo de aspectele ei anecdotice, o serie de invataminte care merita scoase in evidenta. 

In urma cu trei ani, mai exact in anul 2008, o femeie din Ploiesti s-a dus la ghiseul bancii la care depusese un milion de euro si, pur si simplu, i-a retras.

Prima intrebare care iti vine in minte, auzind aceasta stire, este: de unde avea femeia un milion de euro?

Raspunsul, dat de povestirile mass-media, este ca banii fusesera castigati din vanzarea a doua terenuri. A doua intrebare, legitima, tasneste imediat in minte: de unde avea femeia terenurile?

Aici suntem pe terenul speculatiilor. Probabil ca dintr-o mostenire.

Daca lucrurile stau asa, era o femeie fericita. Multi romani n-au apucat sa-si recupereze casa sau terenurile familiilor lor si au fost nevoiti sa se multumeasca doar cu actiuni la Fondul Proprietatea, altii umbla si astazi prin tribunale sau pe la institutiile statului care se ocupa cu restituirea proprietatilor.

Prima morala: femeia din Ploiesti a reusit sa recupereze terenurile intr-o tara in care nici acum nu s-a clarificat regimul mostenirilor proprietatilor abuziv nationalizate de regimul comunist. Sa ne intoarcem, insa, cu gandul in urma cu patru-cinci ani.

Piata imobiliara duduia, pretul terenului se dubla de la un an la altul sau chiar mai repede. Este foarte probabil ca femeia din Ploiesti sa fi vandut, in anul 2007, doua terenuri si sa fi incasat un milion de euro. Cine sa le fi cumparat?

Poate o firma care gestioneaza o marca de hipermarket, dornica sa mai deschida un magazin. Sau poate un intreprinzator roman dornic sa speculeze cresterile de pe piata imobiliara.

Sau poate cumparatorul terenurilor a fost actionarul unei companii care tocmai isi propunea sa-si delocalizeze productia dintr-un mare oras catre o zona care sa-i permita reducerea costurilor.

Sau poate terenurile au fost cumparate de un investitor de pe piata imobiliara care dorea, cu banii bancilor, sa dezvolte o superba zona rezidentiala.

Daca este asa, acum, investitorul si-a aruncat firma in insolventa si traieste hartuit de creditori, adica de banca si de cei cativa zeci de clienti care au apucat sa-i plateasca un avans pentru locuinta pe care urmau sa o primeasca in viitorul cartier.

Toate aceste scenarii sunt posibile. Ele se potrivesc perfect cu perioada care incepe in anul 2005 si se termina in prima jumatate a anului 2008.

A doua morala: asa arata economia romaneasca in anii de crestere.

Chiar daca astazi facem haz de necaz, criticam modelul de crestere din acei ani si constatam ca a fost o economie care a crescut artificial, parca, putin-putin, ii ducem dorul, fiecare dintre noi si din motive diferite. Sa mergem mai departe, pe firul povestii.

In anul 2008, cu siguranta catre sfarsitul anului, femeia din Ploiesti merge la banca si scoate milionul de euro. Pune banii in doua genti voluminoase si se duce acasa.

De ce a facut acest lucru? Putem banui ca femeia a aflat de criza financiara, de criza bancilor.

Ceva mai repede decat guvernul Romaniei si presedintele tarii, dar oricum din timp. Tot la fel de probabil este ca femeia avea deja increderea zdruncinata in banci.

Oricat ar parea de ciudat, gestul este explicabil. Criza bancilor izbucnise pe plan mondial. Chiar daca bancile romanesti nu dadeau semne ca ar avea probleme, suma pe care o garanta sistemul bancar deponentilor era de numai 50.000 euro.

Prea putin pentru o persoana care are un depozit de un milion de euro. Si, atunci, femeia decide, ca masura de prevedere, sa renunte la serviciile bancilor si la randamentul confortabil pe care-l obtinea (sa zicem ca o dobanda de 5% pe an insemna cam 40.000 de euro anual) si sa-si ia banii acasa.

Nu este nici prima, nici ultima persoana din Romania sau din lume care a facut lucrul acesta. Irlandezii, spre exemplu, au scos si ei din banci, numai in luna decembrie a anului trecut, 40 de miliarde de euro si, de cand a izbucnit criza, vreo 110 miliarde euro.

Bizar este ce se intampla de acum incolo. Femeia ia cea mai neinspirata decizie. Ar fi putut sa-si tina banii, pur si simplu, intr-o saltea, un model experimentat in anii regimului Ceausescu de unii dintre concetatenii nostri.

Ar fi putut sa ingroape banii in curtea casei. Sau ar fi putut sa-i ascunda in pivnita, sub vechiturile care se strang o data cu trecerea anilor.

Ar fi putut, de asemenea, sa ia si decizii mai inteligente. Sa fi depus banii in mai multe banci, astfel incat ei sa fie acoperiti de sumele garantate depunatorilor, care intre timp au crescut constant, ajungand, astazi, la 100.000 euro.

Ar fi putut sa transfere milionul la o banca in strainatate sau sa-i depuna la CEC, acolo unde depozitele sunt garantate integral.

Sau ar fi putut, pur si simplu, sa-i puna in doua genti pe care sa le depoziteze in caseta de valori a unei banci. In ciuda multiplelor posibilitati inteligente, femeia din Ploiesti a luat cea mai proasta solutie.

A decis sa nu se mai desparta de-a lungul zilei de bani si astfel sa mearga cu gentile, zi de zi, la locul de munca, adica la spital, acolo unde lucra ca asistenta medicala.

Facea unui pacient o injectie si isi mai arunca ochii catre comoara din geanta.

A treia morala: increderea in banci a multor europeni a fost macinata.

Dar nu toti s-au dus cu gentile cu bani la munca. Criza financiara a readus in Romania moda banilor "la saltea". Mai nou, un amic imi spunea ca vrea sa-si scoata banii din banca pentru ca a auzit acest sfat, la televizor, de la o prezicatoare celebra.

Nu spun neaparat ca bancile sunt plasamentul perfect, dar exista alternative civilizate la depozitul bancar. Civilizate si, mai ales, sigure. In fine, sa ne apopiem de finalul povestii.

Satula de atata umblat cu milionul de euro de acasa la munca si inapoi, femeia din Ploiesti se hotaraste sa-i ascunda intr-o casa parasita care, se pare, apartinea mamei ei. Acolo, ghinion.

Din intamplare, sau mergand la sigur, doi baieti de cartier care pierdeau timpul prin zona gasesc gentile cu bani, descopera banii si nu le vine sa creada ce noroc a dat peste ei.

Iau comoara si uita complet ca legea il obliga pe acela care a gasit niste bani, daramite un milion de euro, sa anunte Politia si nu sa-i ia acasa.

Baietii ignora legea si se duc in satul natal, undeva, in judetul Prahova.

Impart "prada", iar o parte din bani ii ascund in zidul casei parintesti. (Ce soarta teribila a avut milionul de euro: din banca, plimbat ani de zile prin spital si acum zidit precum Ana lui Manole.)

Hotii/gasitorii banilor trag un chef monstru cu lautari si manele la birtul din sat de vuieste toata comuna. Si asa afla Politia, care il salta pe unul dintre hoti/gasitor.

Celalalt apuca sa fuga din tara cu partea lui de bani si este dat si astazi in urmarire internationala. Cand va fi prins si cati bani se vor mai recupera, doar Dumnezeu stie.

A patra morala si ultima: guvernatorul Bancii Nationale si reprezentantii sistemului bancar au discutat, recent, despre necesitatea lansarii unui program de educatie financiara a populatiei si a intreprinzatorilor.

Deocamdata, insa, economia romaneasca ramane in buna masura dependenta de cash.

Romanilor le place sa simta si sa adulmece banii. Oricum, educatia financiara este bine sa inceapa. Mai bine mai tarziu, decat niciodata.