Privatizarea pietelor, necazul producatorilor agricoli

Concesionarea pietelor agro-alimentare este o decizie gresita a administratiilor locale. Din cauza acestei afaceri, produsele agricole romanesti ajung tot mai rar la consumatori. Recent, mass-media a dezvaluit faptul ca inca o piata agro-alimentara bucuresteana va fi concesionata catre companii private.

Este o tema care a fost deschisa in urma cu mai bine de zece ani, un subiect care de-a lungul timpului a dat nastere anchetelor penale sau chiar arestarilor. Dincolo de aspectul legal, la fel de importanta este si oportunitatea economica a acestui proces de concesionare.

Acum, avem in fata si modul in care s-a derulat o serie intreaga de contracte de concesionare a pietelor bucurestene. Iar exemplele nu sunt fericite. Putem vedea cum pietele concesionate se transforma intr-o struto-camila de tip bazar, acolo unde coexista un comert arhaic de produse textile, incaltaminte si mici produse industriale, cu prea putine produse agricole si alimentare.

Noii patroni ai pieteler, in cautarea castigurilor (fapt, altfel, logic) au facut investitii minore si au aplicat principiul "nu conteaza ce se vinde, important este sa se incaseze chiria". In felul acesta, pietele agricole s-au transformat in zone comerciale generale, cu o pondere tot mai redusa pentru produsele alimentare.

Au fost oare oportune deciziile de concesionare pe care le-au luat administratiile locale? Exemplele de pana acum arata ca nu. Pentru ca pastrarea pietelor in administrarea primariilor nu ar fi necesitat fonduri importante. Ba, chiar, pietele ar fi putut sa genereze veniturile necesare pentru dezvoltarea si modernizarea acestor zone comerciale.

Investitiile care s-au facut de catre companiile private nu au fost de mare anvergura, ele putand fi si la indemana administratiei locale. In plus, daca administratiile locale ar fi pastrat aceste zone comerciale, ar fi putut sa aplice si o politica fundamentata, in ceea ce priveste comertul in aceste spatii.

Aceasta politica nu ar fi exclus, neaparat, si existenta la vanzare a unor marfuri nealimentare, dar proportia acestora putea fi controlata. Asa, insa, investitorii privati actioneaza doar in numele profitului, comercializarea produselor alimentare nefiind obligatoriu relevanta.

Esential pentru cei care preiau contracte de concesionare este doar castigul obtinut din inchirierea spatiului. Astfel, s-a ajuns ca produsele agricole din fostele piete taranesti sa devina un soi de Cenusareasa, ele se vand in spatii marginale, inadecvate.

In felul acesta, si pietele au respectat principiul foarte aplicat in Romania ultimilor ani: "s-au privatizat castigurile si au ramas la stat sau la administratia locala pierderile". Dincolo de miza economica a "privatizarii pietelor", acest proces a afectat si functionarea pietei agricole.

Pietele agro-alimentare au fost, o buna perioada de timp, absolut necesare pentru producatorii agricoli autohtoni. Ei puteau sa inchida lantul economic si sa isi valorifice produsele. Micii producatori aveau posibilitatea sa stabileasca pretul, sa incaseze direct banii si, in felul acesta, sa poata reporni un nou ciclu de productie.

Marginalizarea micilor producatori agricoli in piete face tot mai complicat pentru acestia procesul de vanzare directa a produselor. Din pacate, in agricultura romaneasca, in special in domeniul legumelor si fructelor, nu a avut loc o dezvoltare notabila a retelelor de colectare.

Putine companii activeaza in acest domeniu, iar proiectul pietelor de gros de langa Bucuresti se poate considera, in acest moment, ratat. Chiar daca pentru constructia pietelor de gros se platesc, in continuare, sume substantiale de la bugetul de stat din cauza garantarii imprumutului prin care s-au construit asa-numitele centre de comercializare a legumelor si fructelor en-gros.

Fara o retea dezvoltata de colectare, fara piete de gros, cu spatii tot mai mici in vechile piete agro-alimentare, cu un sistem de autorizare a producatorilor parazitat de intermediari, producatorii agricoli s-au trezit fara cea mai importanta veriga, aceea pe baza careia sa poata fructifica roadele muncii lor: comertul.

Nu-i mai putin adevarat ca o parte din vina o poarta chiar producatorii. Ei n-au reusit sa se organizeze in grupuri de producatori care sa capete forta financiara de a sustine intregul lant economic de la productie, trecand prin colectare si depozitare, si ajungand la comercializare.

In absenta organizarii, producatorii au devenit victime sigure ale sistemului. Producatorii agricoli nu au putut sa-si creeze structuri care sa reziste intregului lant economic, iar statul a actionat de cele mai multe ori in defavoarea acestora.

Formele de sprijin au fost putin prezente pentru producatorii de legume si fructe, iar acestia nu s-au asociat pentru a putea beneficia de facilitatile financiare specifice acordate grupurilor de producatori.

Patrunderea marilor lanturi comerciale in centrul oraselor (supermarketuri, hipermarketuri) si reducerea drastica a numarului magazinelor de proximitate (care se dezvoltasera, este adevarat, haotic si inestetic) au facut ca producatorii sa fie dependenti, in ceea ce priveste comercializarea, de hipermarketuri.

Am asistat, in ultimul an, la un adevarat razboi intre marile lanturi comerciale si producatorii romani, acestia din urma acuzand comerciantii de practici neloiale care constau in obligativitatea folosirii si platii unor servicii comerciale din zona marketingului, expunerii marfii s.a.m.d.

Producatorii care nu doreau sa plateasca aceste servicii erau exclusi din magazine. Dar trebuie luat in calcul si faptul ca reactia reprezentantilor hipermarketurilor a fost prompta, acestia acuzandu-i pe producatorii agricoli ca nu pot livra la timp marfurile, in cantitatea si la calitatea inscrisa in contract. In acest context, pietele agro-alimentare erau si mai importante.

Prezenta masiva a hipermarketurilor in orase si inchiderea micilor magazine au facut din pietele agro-alimentare o miza extrem de mare. Fostele piete au devenit spatii comerciale interesante pentru multi investitori privati. Dar cei care au pierdut au fost chiar producatorii agricoli.

Proiectul derulat la sfarsitul anului trecut, cel al pietelor volante, a fost binevenit, dar pare a fi cazut, inexplicabil, in uitare. Statul si administratiile locale ar trebui sa asigure producatorilor agricoli si ultima veriga din lant, posibilitatea de a vinde civilizat in piete agro-alimentare. Altfel, importurile de legume si fructe vor domina, in continuare, piata romaneasca.

 

Intra pe Biztube, primul video-portal de business din Romania, ce reuneste interviuri de marca cu greii din lumea afacerilor si stiri economice de ultima ora.

Valul de taxe care ne așteaptă după majorările de pensii și salarii din an electoral: „Ne ducem spre fundul sacului”

Majorarea pensiilor de la 1 septembrie, după recalculare, deja pune presiune pe bugetul de stat.Și salariul minim pe economie urmează să fie majorat de la 1 iulie la 3.700 de lei brut. Însă...

Meta a lansat o inițiativă pentru combaterea răspândirii informațiilor false și a deepfake-urilor

Meta, în colaborare cu Misinformation Combat Alliance (MCA), a lansat o inițiativă pentru combaterea răspândirii informațiilor false și a deepfake-urilor generate prin inteligență...