Recesiunea trece, criza ramane

Refrenul la moda al premierului Boc, din ultimele saptamani, este cel al iesirii din recesiune. Depasirea recesiunii este deja un fapt, chiar inainte de a se fi intamplat. 

Obsedanta repetare a temei iesirii din recesiune de catre premierul Boc este partial de inteles, pentru un guvern mult incercat de criza atat din punctul de vedere al imaginii, cat si din cel politic.

Seful guvernului spune cu orice ocazie si oricui este dispus sa-l asculte ca Romania va iesi din recesiune.

De asemenea, Emil Boc mai afirma extrem de hotarat si ca economia romaneasca a depasit perioada dificila. Aproape sigur, iesirea din recesiune are mari sanse sa se intample.

Mai mult ca sigur, premierul cand clameaza acest lucru are la indemana prognozele oficiale privind evolutia economiei in trimestrul doi, cifrele de crestere a productiei industriale, cresterea exporrturilor si reducerea deficitului balantei comerciale.

Fara indoiala, iesirea din recesiune nu este o tema de neglijat.

Chiar daca se intampla tarziu si cu un coeficient nesemnificativ, revenirea la crestere are importanta ei, repectiv are relevanta in special pentru rolul de semnal pe care il transmite pietelor externe, potentialilor investitori si in general mediului economic european.

Revenirea la crestere arata ca economia romaneasca s-a stabilizat si a facut un prim pas pentru a putea vorbi de asteptari pozitive.

Este o certitudine ca iesirea din recesiune se va face la valori subunitare, iar acest lucru va fi confirmat oficial la sfarsitul lunii aprilie.

Dar iesirea din recesiune nu trebuie sa faca uitate problemele complicate ale economiei romanesti. Se poate spune ca recesiunea a trecut, dar criza persista.

De fapt, este voba despre mai multe crize pe care economia si societatea romaneasca le manifesta in continuare.

Graba premierului Boc de a clama iesirea din recesiune este explicabila prin prisma faptului ca guvernul are nevoie sa-si umfle panzele politice.

Practic, partidul majoritar de guvernare a declansat deja campania electorala.

Mesajele optimiste legate de economie, reale dar atent "decupate" din realitatea economiei, arata deja o preocupare pentru mesajul politic. Mai sunt si alte semne.

Cresterea pensiilor pentru grupele de munca de gradul I si II, lansarea programului "10.000 de kilometri de drumuri judetene" (program cu o finantare si prioritati discutabile) sau inaugurarea constructiei un cartier rezidential in Bucuresti sunt doar cateva elemente care arata ca puterea politica incearca sa recupereze terenul pierdut in increderea alegatorilor.

De altfel, premierul Boc a si exprimat transant acest mesaj spunand, citand aproximativ: "fiecare zi care trece este in favoarea noastra si in defavoarea opozitiei politice".

Desigur, optimismul si alegerea subiectelor pozitive a fost totdeauna un atribut al lui Emil Boc.

Daca lucrurile vor sta asa, ramane de vazut.

Dincolo insa de aspectele politice, guvernul parca a uitat de cateva luni de zile de crizele care persista in economia romaneasca. Nu inseamna ca daca, peste noapte, premierul nu mai vorbeste despre problemele economiei romanesti, ele nu mai exista.

Prima dificultate este cea a deficitului bugetar. Atingerea, anul trecut, a cifrei de deficit convenita cu Fondul Monetar International (FMI) si Uniunea Europeana (UE) ne-a imbatat cu apa rece.

S-a uitat parca faptul ca si anul acesta si anul viitor Romania va trebui sa reduca defictul bugetar (4,4% din PIB in 2011 si sub 3% din PIB anul viitor).

Este greu de crezut ca usoara crestere economica prognozata pentru anul acesta va aduce suficiente venituri bugetare astfel incat sa nu mai fie nevoie de noi masuri de restrangere bugetara.

Reducerea personalului bugetar de la 1.200.000 de angajati la 800.000 de oameni, despre care vorbea anul trecut presedintele Traian Basescu, pare a fi astazi complet data uitarii.

Nimeni dintre oficialii guvernamentali nu mai vorbeste astazi despre revenirea procentajului cheltuielilor salariilor bugetare de la 10% din PIB la nivelul de 5%-6% din PIB, Finantarea deficitului bugetar ramane in continuare sensibila.

Ea se face tot din resursele bancilor locale si fara utilizarea surselor externe. La inceputul acestui an, s-a afirmat ca Ministerul Finantelor va intocmi un plan de finantare a deficitului bugetar, dar pana acum nu avem nici un element concret.

Este la fel de adevarat ca exista in continuare tensiuni pe pietele internationale, acolo unde dobanzile la obligatiunile emise de tarile cu probleme economice sunt la niveluri ridicate.

Dar acest lucru nu inseamna ca Romania nu trebuie sa aiba un program de finantare pe termen mediu care sa nu depinda exclusiv de resursele atrase de la bancile locale. Iar iesirea din recesiune poate fi chiar un atu in acest sens.

Pe de alta parte, bugetul de stat are deja probleme de echilibre, in sensul in care cuantumul dobanzilor platite a crescut semnificativ si va mai creste in urmatorii ani pe fondul inceperii rambursarii imprumutului de la FMI.

Temele politicienilor romani sunt prea putin racordate la cele europene. Problema importanta, discutata la nivelul Uniunii Europene - cea a pactului de competitivitate - este necunoscuta practic la Bucuresti.

Cu toate ca efectele pactului asupra economiei romanesti vor fi in domenii dintre cele mai apropiate de publicul larg, precum cresterea salariilor in raport de productivitate, politica fiscala unitara, costul fortei de munca sau varsta de pensionare.

De asemenea, Romania, ca si celelalte state membre ale UE, va fi obligata sa trimita bugetul de stat spre avizare la Bruxelles sau mai exact va trimite planul national de dezvoltare, o planificare bugetara pe urmatorii trei ani.

Nimeni nu stie in acest moment cum vor arata indicatorii acestui plan national, chiar daca el va trebui inaintat Comisiei Europene pana la 1 aprilie a.c.

Nimeni in Romania nu s-a aratat ingrijorat de masura deja adoptata de Comisia Europeana cu privire la impozitarea unitara a companiilor care activeaza in mai multe state europene, decizie care dezavantajeaza economia noastra.

Economia are o mare problema legata de reducerea sau eliminarea subventiilor din diverse zone.

Deciziile de reducere a subventiilor sunt legate de angajamentele fata de UE si de asanarea bugetului de stat. Procesul este mult intarziat, necesita investitii considerabile si va avea un impact sensibil asupra populatiei.

Retragerea sau micsorarea subventiilor pentru energie termica ori pentru companiile din minerit reclama solutii urgente.

Deocamdata, insa, proiectul de infiintare a companiilor energetice nationale este blocat, iar tema reducerii subventiilor pentru energie termica a fost amanata pana la toamna, atunci cand va exploda in fata si muncipalitatilor si cetatenilor.

De asemenea, a aparut ideea liberalizarii tarifului gazelor naturale, o chestiune sensibila si pentru companiile distribuitoare si pentru consumatori.

In ceea ce priveste companiile de stat, actualul guvern este tentat sa sustina privatizarea acestora.

Dar, in acest moment, este sustinuta si varianta promovarii managementului privat, chiar daca si aceasta solutie are hibele ei.

In orice caz, o dezbatere pe aceasta tema ar fi binevenita. In fine, economia mai are si problema repornirii creditarii.

Acordul de la Viena, prin care bancile locale se angajau sa-si mentina expunerea pe Romania, nu a mai fost reinnoit.

Ceea ce inseamna ca liniile de credit luate inainte de criza vor putea fi rambursate fara probleme catre bancile-mama.

Acest lucru intervine intr-un moment in care creditul catre companii si persoane fizice nu da semne de revenire, este adevarat nu doar din cauza bancilor. In schimb, creditarea bugetului de stat ramane pentru bancile locale un canal sigur si stabil de plasare a banilor.

Mai abrupt sau mai discret, marile banci vor retrage o parte din banii pe care ii au in Romania, ducandu-i spre alte zone de business pline, urmand sa se intoarca aici in momentul in care conditiile de creditare se vor imbunatati.

Astfel, bancile locale nu vor pune umarul la revenirea pietei, ci vor vor reveni cand vor fi vremuri mai bune.

Problema investitiilor publice este si ea o chestiune de criza. Anul trecut, conform declaratiilor premierului, suma bugetara alocata pentru investitii a ajuns la aproximativ 6 miliarde euro.

Cu ce rezultate? Extrem de putin vizibile.

Numarul proiectelor publice de investitii este la fel de mare ca in urma cu cativa ani, aproximativ 40.000.

Guvernul promite accelerarea investitiilor publice, dar in prima luna a anului bugetul de stat s-a inchis pe excedent.

Codul muncii este inspirat de investitorii straini.

Tot acestia propun un set de 10 investitii prioritare. Capitalul, in special cel strain, se implica tot mai mult in economie. In sine, nu este un lucru nociv.

Ramane doar ca guvernul sa aiba puterea si abilitatea de a pastra dreapta balanta intre interesele capitalui strain, cele ale consumatorului roman si cu interesul public.

Guvernul a uitat de criza si se iluzioneaza cu ideea iesirii din recesiune pentru o revenire rapida a economiei.

Cu siguranta, insa, apropiata sosire a reprezentantilor FMI si UE si inceperea negocierilor viitorului acord post-imprumut vor veni ca un dus rece pentru economia romaneasca.

In noul acord, vom vedea ca economia a iesit din recesiune, dar nu criza.