Romania, vremuri de criza

Exista mai multe opinii legate de criza economica din Romania . Multi specialisti sau simpli observatori ai mediului economic afirma ca se supraliciteaza derularea crizei. Ei au o serie de argumente.



Iata, Romania va avea anul acesta o crestere economica de 8% (conform celor mai recente estimari ale Bancii Nationale), se va incadra intr-o rata a inflatiei rezonabila (aproximativ 7%) si va ramane in anul 2008 cu o rata relativ mica a somajului.



Si totusi majoritatea opiniilor cred ca norii negri ai crizei sunt deja deasupra Romaniei. De altfel, criza isi arata efectele. Este vorba despre problemele din industria auto, despre disponibilizarile anuntate in industria textila, despre somajul tehnic din industria siderurgica.



Sa mai adaugam la aceste date problemele din industria chimica si pe cele din agricultura. Trebuie spus insa ca o parte dintre stirile negativa care vin dinspre aceste ramuri (industria ingrasamintelor chimice si agricultura) au un caracter conjunctural.



Romania este influentata, in acest moment, de doua tipuri de criza: cea externa si o alta care se datoreaza cauzelor interne. Criza importata este legata de problemele economiei mondiale.



 Este suficient sa amintim “lantul slabiciunilor” din industria auto: in ultimul trimestru, vanzarile de autoturisme au scazut spectaculos ceea ce a facut ca fabricile sa produca mai putin.



Efectul a fost ca au trimis in somaj tehnic o parte din personal sau chiar au intrerupt productia pentru o anumita perioada de timp. Vanzarile mai mici nu au efecte negative doar pentru fabricile auto, ci si la furnizorii acestei industrii, adica la companiile care produc semifabricate, piese de schimb sau diferite componente ale automobilului.



De asemenea, recesiunea din industria auto s-a extins si in industria siderurgica. Cu toate aceste dificultati s-au confruntat companiile, indiferent de zona in care activeaza atat in SUA, in Uniunea Europeana, cat si in Romania.



O alta problema externa este cea legata de dependenta exporturilor romanesti de pietele europene. In acest moment, Romania isi indreapta aproximativ 70% din bunurile exportate catre Uniunea Europeana (UE).



Recesiunea care s-a instalat in multe tari ale UE va face ca nivelul contractelor cu firmele romanesti sa scada. Cel mai acut se simte acest lucru, deocamdata, in industria textila, acolo unde companiile sunt obligate sa renunte la o parte dintre angajati iar managerii anunta ca o parte dintre comenzile in lohn vor fi anulate.



Este insa de mentionat si eroarea pe care au comis-o managerii firmelor romanesti din domeniul textil care din motive financiare sau, pur si simplu, din comoditate au preferat lohnul in locul construirii unor marci proprii, marci care acum le-ar fi asigurat desfacerea pe piata interna sau chiar pe cea mondiala. Asadar, criza lohnului este, in primul rand, efectul unui management neinspirat si doar colateral rezultatul crizei mondiale.



O alta problema interna este cea a deficitelor “gemene”, cel bugetar si cel de cont curent. Deficitele au contribuit, fara indoiala, la cresterea economica si la retehnologizarea industriei, dar astazi ele se dovedesc o zona de risc pentru economia romaneasca.



La fel ca in situatia crizei mondiale, piata imobiliara romaneasca a suferit o corectie. Este dificil de spus cu cat au scazut preturile pe aceasta piata (in continuare, exista multe lacune in raportarea publica a tranzactiilor cu terenuri si case si, astfel, pentru construirea unui indice al preturilor).



Dar problema pietei imobiliare este mai complicata decat cea strict legata de pret fiind vorba mai ales de blocarea finantarii proiectelor in derulare, cat si a tranzactiilor.



Dupa modelul mondial, nici Romania nu a putut sa evite o prabusire a actiunilor cotate la Bursa de valori Bucuresti. Era firesc sa se intample asa pentru ca piata de capital romaneasca depindea in buna masura de banii veniti din afara tarii, prin fonduri de investitii.



Cand fondurile au inceput sa aiba probleme, pe piata internationala, de lichiditate si de sanatate contabila si-au retras fluxurile financiare pe care le investeau pe piata romaneasca. Rezultatul? A avut loc o scadere importanta a sumelor plasate si implicit a pretului actiunilor. Totul s-a intamplat si pe fondul absentei de la cota Bursei a unor companii mari cu capital de stat sau privat.  



Un studiu al companiei de consultanta Roland Berger arata ca, in Romania, criza economica va lovi in trei valuri. Primul este deja vizibil si se refera la industria auto, industria siderurgica si piata imobiliara. Al doilea val al crizei va lovi piata de electrocasnice, industria de tehnologia informatiei (IT) si industria mobilei.

 

Stirile din ultimele sapatamani par a arata ca valul doi se simte deja. Managerii din industria IT vorbesc despre faptul ca isi reorienteaza productia spre alte piete, in special catre tarile arabe si China. Patronatele din industria mobilei au anuntat deja disponibilizari ceea ce nu inseamna atltceva decat ca scaderea vanzarilor si a comenzilor de export incepe sa se resimta.



Valul trei va cuprinde sectorul produselor de baza. Industria agro-alimentara pare a fi ceva mai ferita. Dar nu va fi in totalitate asa. Motivul? Multe dintre companiile din industria procesatore s-au dezvoltat in ultimii ani pe baza creditului. Unele dintre acestea chiar si-au diversificat investitiile catre zona imobiliara, acel El Dorado care parea ca transforma totul in aur.



Astfel, in acest moment, firmele sunt indatorate sau decapitalizate. Solutia iesirii din impas este fie sa faca apel la noi credite (lucru complicat macar din punctul de vedere al cresterii costului creditului), fie sa acceseze fonduri europene.



Sigur, a doua solutie poate fi salvatoare, doar ca banii din proiectele europene se pot primi numai traversand birocratia euopreana si utilizand si banii proprii prin cofinantare. Toate aceste proceduri dureaza, iar pentru unele companii romanesti timpul nu mai are rabdare. Asa se explica de ce o mare companie din industria alimentara, European Food & Drinks, a anuntat ca nu-si poate finanta dezvoltarea la nivelul pe care l-ar fi dorit.



Una peste alta, criza va urma logica obiceiurilor de consum ale populatiei din Romania ca si din multe alte parti ale globului. Oamenii vor renunta mai intai sa-si cumpere o masina noua, apoi vor amana redecorarea casei cu mobila si la achizitia de produse electrocasnice si in fine vor regandi bugetul de familie grevat eventual de balastul rambursarii unui imprumut.



Marea problema a Romaniei este insa legata de criza financiara. Romania nu a avut banci care sa intre in dificultate. In schimb, in acest moment, creditarea este cvasiblocata. De ce? In primul rand, pentru ca bancile au trecut de la exces de lichiditate la deficit.



Liniile de credit care veneau din afara tarii s-au topit, ele nu mai sunt disponibile pentru ca bancile-mama au alte probleme de rezolvat la ele in tara. In al doilea rand, cresterea dobanzilor i-a descurajat pe potentialii clienti.



Costul creditului a crescut si clientii ezita sa apeleze la imprumuturi, fapt valabil atat pentru persoanele fizice cat si pentru companii. In al treilea rand, politica Bancii Nationale a fost prea stransa.



BNR a atras lichiditatile din piata, a perpetuat regulamentul care reduce gradul de indatorare al persoanelor fizice si in general a aplicat politica pe care stie sa o faca cel mai bine: prudenta. Intrebarea este: oare excesul de prudenta nu va bloca piata creditrului? Pentru ca fara credit, in anul 2009, economia romaneasca s-ar putea sufoca.



Companiile vor vinde mai putin si vor avea mai putin capital, iar populatia va consuma mai putin ceea ce va face ca economia romaneasca sa cada de acolo de sus, de la o crestere de 8%. Marea problema este: unde va ateriza? Este clar ca pentru o economie care s-a dezvoltat in ultimii ani pe credit (atat persoanele fizice, cat si companiile) taierea abrupta a imprumutului ar fi fatala.



Asadar, deblocarea zonei financiara este esentiala pentru economia romaneasca. Daca acest lucru nu se va intampla, singura sansa pentru Romania vor fi investitiile din bani publici si atragerea fondurilor europene. Chiar si asa, victimele din economie vor fi multe.



Unul dintre punctele de discutie este cel legat de rapiditatea cu care se propaga criza. Acum suntem in valul doi. Nimeni nu poate spune cu exactitate unde si cand va ajunge criza, in ce sector al economiei. Pentru ca economia romaneasca are specificul aparte al dezvotarii pe credit si al unei piete cu venituri reduse in comparatie cu tarile Uniunii Europene.



In aceste conditii, companiile, cu piata in scadere si fara posibilitatea finantarii prin credit, pot intra in hora crizei indiferent de domeniul in care activeaza. Cu atat mai mult cu cat, apar si primele semne ale intarzierii platilor intre partenerii de afaceri. Ceea ce nu inseamna decat inca o piatra de moara agatata de gatul unor firme.



Astfel, vom prelua marile dileme care framanta acum economiile europene, dar si pe cea americana. Pe cine ajutam cu bani publici si in ce fel oferim acest ajutor? Ce politica aplicam: de sustinere a companiilor sau de ajutorare a celor ramasi fara slujba? Ce masuri luam: incurajam consumul sau reducem deficitele? Pana unde se pot aplica ambele tipuri de masuri si cu ce costuri? Care vor fi precedentele care se vor crea si in ce fel se vor regasi ele in “noua economie”?



Raspunsurile la aceste teme chinuie mintile guvernantilor si specialistilor din toata lumea. De rezolvarea acestor dileme depinde cand si cum va depasi economia mondiala actuala criza.