Interviurile Business24.ro
HOT TOPICS

Sfidarea salariala

Sfidarea salariala
Una dintre cele mai contestabile decizii, din punct de vedere economic, a fost luata saptamana trecuta de catre Camera Deputatilor. In unanimitate, deputatii au votat cresterea salariilor profesorilor cu 50%.

Iata cele mai stringente teme pe care le atinge aceasta decizie:



1.    s-a spus ca este dreptul deputatilor sa ia o astfel de decizie. Nu contesta nimeni in Romania atributiile forului legislativ. Problemele apar atunci cand legislativul se substituie in mod grosolan Evecutivului (pentru ca o decizie de crestere a salariilor este una care tine de administrarea bugetului de stat si nu de cadrul legislativ).



Din acest punct de vedere, initiativa Guvernului de a cere un punct de vedere al Curtii Constitutionale este justificata, chiar daca, in mod evident, atipica si excesiva. Dar, Guvernul s-a trezit in al 12-lea ceas si incearca, cu toate mijloacele constitutionale, sa impiedice aplicarea legii.



In general, Parlamentul ar trebui sa se limiteze la a redacta legislatia si nu sa se implice in decizii cu caracter de management al bugetului. In logica adoptarii unor legi care privesc veniturile diverselor categorii sociale, salariile bugetarilor nu ar mai trebui negociate in comisiile de dialog social, ci, direct, la Parlament;



2.    au aparut argumente legate de faptul ca, in anul 2008, nu s-a alocat, invatamantului, conform legii, un procentaj de 6% din PIB. Este posibil sa fie asa, dar acest lucru nu justifica faptul ca resursele nealocate anul acesta ar trebui sa fie directionate catre salarii. Se stie ca nivelul de 6% din PIB se refera la intregul buget alocat invatamantului, atat pentru salarii, pentru cheltuieli materiale cat si cele pentru investitii.



Orice manager, care lucreaza la o firma privata sau la o companie cu capital de stat, stie ca daca nu a cheltuit anul acesta toate resursele alocate prin buget atat investitiilor cat si salariilor nu le poate directiona doar catre un singur domeniu, adica spre salarii.



Daca ar face acest lucru ar insemna, pe de o parte, ca va risipi resurse pe care in mod firesc le poate economisi si, pe de alta parte, ca isi va crea o problema greu de surmontat pentru anii viitori. Pentru ca o marire de salarii facuta anul acesta afecteaza bugetele viitoare in mod semnificativ stiind faptul ca in legislatia muncii un drept castigat nu mai poate fi retras.



Cu alte cuvinte, o crestere a salariilor aplicata astazi inseamna implicit un buget mai mare de salarii pentru urmatorii ani, ceea ce in mod automat duce la o micsorare a bugetului alocat cheltuielilor materiale si investitiilor.



Exact aceasta este situatia si in cazul profesorilor. Desigur, scenariul descris mai sus poate fi rezolvat prin cresterea veniturilor, respectiv cresterea alocarilor bugetare catre invatamant. Este insa greu de crezut ca, in actualul context international, economia romaneasca va mai putea repeta cresterea economica de anul acesta;



3.    efectul bulgarelui de zapada. O astfel de initiativa (cresterea salariilor profesorilor cu 50%) a nascut deja nemultumiri in randul celorlalte categorii de angajati bugetari. Iata ca functionarii publici si medicii dau si ei semne, prin sindicatele care ii reprezinta, ca isi doresc cresteri asemanatoare de salarii. In felul acesta, masura se dovedeste a fi contagioasa pentru intregul aparat bugetar.



Este lesne de inteles ce ar insemna acordarea de noi cresteri salariale: deficit bugetar imens si reinflamarea inflatiei. De altfel, momentul este extrem de delicat. In incercarea de a profita de apropierea alegerilor, tot mai multe categorii sociale solicita cresteri salariale (unele le-au si obtinut). Este vorba despre pensionari (care vor primi pensii marite de la 1 octombrie a.c.), politisti, magistrati, care vor primi bani pentru drepturile salariale retroactive castigate in instanta.



De asemenea, pe ordinea de zi a Camerei Deputatilor asteapta o serie intreaga de proiecte de legi care daca vor fi adoptate vor face apel la folosirea banului public: cresterea ajutoarelor pentru incalzire, ajutoare pentru plata energiei termice, scutirea de la plata accizelor si taxelor vamale a persoanelor cu handicap, cresterea salariilor controlorilor financiari din cadrul Curtii de Conturi, diverse drepturi pentru fostii soldati care au muncit in detasamentele de munca din timpul celor doua razboaie mondiale, indemnizatii de merit pentru medicii, sportivii si anternorii care au promovat imaginea Romaniei, acordarea unei indemnizatii pensionarilor care au titlul de doctor in stiinta, cresterea indemnizatiei acordata mamelor pentru cresterea copilului, majorararea alocatiilor pentru copiii care provin din familii cu vemituri minime, indemnizatii pentru veteranii de razboi. Sa adaugam si cererile studentilor ca bursele de studii sa fie la nivelul salariului minim.



Desigur, o parte dintre aceste cheltuieli (cele care se refera la persoanele defavorizate, cu venituri foarte mici) sunt justificate. Dar un asemenea val de cheltuieli sociale si salariale poate avea, in urmatorii ani, consecinte nefaste pentru economia romaneasca.



4.    procentajul de crestere a salariilor (50%) este absolut exagerat. Pentru a intelege acest lucru este suficient sa faceti un simplu exercitiu de imaginatie. Ganditi-va, daca lucrati la o firma privata, cat de dificil ar fi sa va convingeti seful sau patronul sa va ofere o crestere a salariului cu 50%. Ar trebui sa aruncati "in lupta" negocierilor o serie intreaga de argumente si nu este deloc sigur ca ati reusi sa obtineti o crestere atat de mare.



Ganditi-va cat de dificil a fost pentru sindicatele de la Dacia Pitesti sau de la Sidex Galati sa obtina, in primavara acestui an, majorari salariale cuprinse intre 15% si 25%. Ar trebui sa ne gandim cu ce efort de negociere obtin sindicatele din domeniul bugetar cresterea salariilor. La Parlament n-a fost nevoie de nici o negociere, de nici un calcul economic. Senatorii si deputatii, largi la punga cum ii stim, au dat 50%, pe principiul ca "nu dau din banii lor".



5.     este imposibil de crezut ca aplicarea unei majorari salariale de 50% la o masa atat de mare de angajati (in invatamant lucreaza aproximativ 400.000 de angajati) nu ar produce o crestere a inflatiei. De altfel, asteptarile de crestere ale salariilor isi arata deja efectele pe piata romaneasca in evolutia cursului de schimb leu-euro si in avertismentele pe care le-au transmis agentiile de rating.



Este usor de prevazut care vor fi influentele asupra inflatiei daca si alti functionari publici vor obtine, pana la urma, cresteri de salarii. O simpla estimare arata ca, in aceasta situatie, inflatia ar putea sa se intoarca la un nivel de doua cifre.



6.    exista o discutie legata de corelatiile dintre cresterea salariilor si productivitatea muncii. La nivel macroeconomic, lucrurile sunt clare: o economie care doreste sa ramana sanatoasa trebuia sa respecte aceasta regula de aur, productivitatea muncii sa creasca mai repede decat salariile.



Desigur, exista momente in care se poate face rabat de la respectarea regulii si anume in situatiile in care exista presiuni sindicale, cand piata muncii o cere sau cand exista dorinta reducerii decalajaelor dintre state in ceea ce priveste nivelul salarial. Dar parazitarea acestui raport pe o perioada indelungata de timp are efecte nefaste asupra economiei si chiar asupra cresterii nivelului de trai.



Pentru ca in domeniile bugetare conceptul de productivitate a muncii este mai dificil de aplicat, la cresterea salariilor bugetare s-au luat in calcul alti indicatori economici: inflatia, cresterea veniturilor bugetare, cresterea economica sunt tintele la care se raporteaza negocierile dintre sindicate si guvern. Nici un indicator dintre acestea nu ar permite insa o majorare salariala cu 50%.



7.    nimeni nu contesta importanta sociala a procesului de invatamant. Dar, nimeni nu poate contesta abordarea economica a sectorului bugetar. Or, in acest moment, in invatamant, la salariul de baza se adauga o serie intreaga de sporuri (pentru cumpararea de carti, pentru tinuta, conditii dificile de munca s.a.) si prime trimestriale sau semestriale.



De asemenea, invatamantul universitar are deja un statut aparte, pentru ca facultatile, chiar si cele de stat, isi rotunjesc bugetele prin scolarizarea cu plata. Intr-un moment ca acesta nu putem sa nu ne aducem aminte si de veniturile informale obtinute din meditatii (este adevarat ca acest lucru nu este valabil pentru toti profesorii ) care scapa de fiscalizare.



De asemenea, societatea romaneasca ar trebui sa aiba dezbateri serioase asupra calitatii invatamantului, in vadita suferinta in ultimii ani, si in ce masura o crestere salariala, adica o crestere a costurilor bugetare, garanteaza si imbunatatirea procesului de educatie.



8.    este justificata o crestere salariala de asemenea nivel? Cifrele arata ca nu se justifica o astfel de crestere, pentru ca in anul 2005, salariul mediu in invatamant (conform Institutului National de Statistica) era de 1.086 lei, in timp de in luna iunie a acestui an salariul era de 2.042 lei. Inregistram, asadar, aproape o dublare, mai mult decat cresterea salariului mediu in aceeasi perioada (922 lei, in anul 2005 si 1738 lei, in iunie 2008, adica o crestere de aprozimativ 87%).



9.    in fine, este periculos efectul pe care cresterile salariale bugetare il au asupra pietei muncii. Se stie ca statul este un angajator sigur, care insa nu poate oferi venituri spectaculoase. Cine doreste salarii mari, obtinute insa cu eforturi si cu un risc sporit, trebuie sa se indrepte catre sectorul privat. Ultimii ani aduc insa in economia romaneasca semnale de alarma.



Statul a devenit un angajator tot mai prezent pe piata, pentru ca numarul angajatilor bugetari a crescut. Iata un exemplu concret: totalul angajatilor in administratia publica, aparare, sanatate si asistenta sociala si invatamant era in anul 2005 de 841.000 de persoane (conform INS). In acest an, numarul angajatilor in aceste sectoare a crescut la 983.300 de oameni. In acelasi timp, in sectoarele bugetare, nivelul salarial a crescut, fara ca sectorul privat sa poata tine pasul.



Spre exemplu, in administratie publica si armata (975 lei in anul 2005, 2.964 in iunie 2008), invatamant (1.086 lei in anul 2005, 2.042 lei in iunie 2008) si in sectorul medical (982 lei in 2005, 1844 lei in iunie 2008) salariile au crescut substantial in comparatie cu anul 2005. In industrie, salariile nu au avut o crestere atat de spectaculoasa (890 lei in 2005, 1594 in iunie 2008) Efectul este clar: devine tot mai comod sa lucrezi la stat (pe un post relativ bine platit si fara mari responsabilitati) decat in sectorul privat.



10.     in fine, momentul ales pentru cresterile salariale este extrem de delicat. Dincolo de anul electoral, ingrijorarile Romaniei ar trebui sa fie legate de criza financiara mondiala. Efectele indirecte ale crizei pun deja sub semnul intrebarii posibilitatile de crestere ale economiei romanesti la nivelul ultimilor ani. Or, in acest moment, cuvantul de ordine ar trebui sa fie precautie bugetara si nu larghete in cheltuirea resurselor.







Ti-a placut acest articol? Urmareste Business24 si pe Facebook! Comenteaza si vezi in fluxul tau de noutati de pe Facebook cele mai noi si interesante articole de pe Business24.
Sursa: Business24
Articol citit de 3375 ori