Trageti in banci!

Cele mai interesante acuzatii vin dinspre politicieni. Vicepremierul Dan Nica vorbeste despre “o dobanda normala” pe care ar trebui sa o practice bancile. Ce inseamna “dobanda normala”?

Nici un manual de economie nu defineste acest termen, dar, cunoscandu-i pe politicienii romani, putem sa credem ca “dobanda normala” este zero pentru creditele acordate clientelei de partid si mult mai mult pentru adversarii politici.

Emil Boc este mai transant. Vorbind despre dobanzile din programul “Prima casa”, premierul a rezolvat scurt problema, spunand ca bancile vor da credite cu dobanzi la jumatatea celor din acest moment.

Numai ca, din pacate pentru Emil Boc, dobanzile nu scad prin Hotarare de Guvern.

De asemenea, presedintele Traian Basescu a afirmat ca bancile nu vor mai avea in el un sustinator “pana nu incep sa se miste, nu reiau creditarea si coboara batjocura din zona dobanzilor”.

Nu mai mira pe nimeni faptul ca politicienii pun presiune pe banci. Nu sunt primii, nici ultimii din lume care fac acest lucru. Numai ca guvernantii romani reusesc sa faca putine lucruri coerente si concrete.

Si, atunci, bancile devin un excelent tap ispasitor in fata populatiei lovite de criza.

Bancile devin, dintr-odata, raspunzatoare pentru blocarea creditarii, scaderea vanzarilor in toate domeniile economice, de cresterea somajului sau de scaderea veniturilor bugetare.

Bancilor li se pun in carca toate relele din economia romaneasca.

Este adevarat, bancile au pacatele lor. In ultimii sase-sapte ani au exersat, pe piata romaneasca, toate mijloacele salbatice de crestere.

Iata cateva exemple:

- s-au batut in oferte speciale pentru a-si fura marii clienti;

- au imaginat contracte de creditare care contineau clauze abuzive, scrise cu litere de-o schioapa;

- au aplicat comisioane nenumarate, mascate, pentru a face mai putin vizibile costurile pe care le acopera clientul fie atunci cand ia un credit, fie cand isi constituie un depozit.

- au interzis rambursarea anticipata a unui imprumut sau au descurajat acest procedeu prin comisioane aberante.

- au facut aproape imposibil ca un client sa-si poata muta creditul la o alta banca;

- au inventat creditul doar cu buletinul;

- astazi, in fata crizei, bancile sunt prinse fara departamente solide de recuperare a creditelor si fara norme de reesalonare a unui imprumut.

- bancile romanesti nu au facut pasi importanti pentru informatizare si pentru a oferi clientilor cu adevarat solutii moderne;

- au obtinut profituri substantiale cu investitii relativ modeste;

- contractele de creditare au inclus comisioane care au aparut pe parcursul derularii imprumutului;

- modul de raportare a intarzierilor de plata a unei rate catre Biroul de credit a generat discutii, uneori contestari vehemente ale consumatorilor.  

Bancile din Romania au luptat, in ultimii ani, pentru cresterea cotei de piata, uneori cu mijloace neortodoxe (este vorba despre ofertele speciale pe care le-au derulat, in functie de situatie, la credite sau la depozite). Cu siguranta, bancile au facut o serie de abuzuri de piata, posibile si pentru ca legislatia specifica protectiei consumatorilor in domeniul bancar este lacunara.

Banca Nationala a avut, in genere, succes in ceea ce priveste stapanirea indicatorilor valutari si monetari la nivel macroeconomic si prea putin in domeniul protectiei consumatorului. Reclamele indraznete, comisioanele ascunse, contractele de creditare sau chiar cele de depozit nu au fost in atentia nici a Bancii Nationale, nici a autoritatii de protectia consumatorilor.

CONSTANTIN RUDNITCHI iti recomanda 3idei.ro

In felul acesta, clientul a ajuns la mana bancilor, fiind celebre situatiile in care a fost pus in fata unui contract de creditare spunandu-i-se: “il semnati acum, in cinci minute, sau nu il mai semnati deloc”.

Un lucru este esential: bancile au alergat dupa profit si dezvoltare intr-un moment in care piata functiona. Consumatorii, persoane fizice sau juridice, bateau la usa bancilor si cereau imprumuturi. Economia romaneasca crestea pe credit.

Era pentru prima oara, dupa 60 de ani, cand romanii descoperisera “fructul dulce si pacatos” al imprumutului si euforia ii cuprinsese atat pe consumatorii individuali, cat si companiile. In acest timp, bancile si-au finantat expansiunea prin linii de credit de la bancile-mama.

Astazi, situatia s-a schimbat radical. Economia scade, companiile realizeaza cifre de afaceri mai mici, iar somajul creste. Bancile sunt nevoite sa-si ramburseze o parte din datoriile catre banca-mama, ceea ce inseamna ca resursele devin o problema. Si iata cum, competitia bancara se muta din zona de credit in aceea de atragere a resurselor, de constituire a depozitelor.

In felul acesta, de la inceputul anului, putem vorbi despre o adevarata cursa a dobanzilor inalte la depozitele atrase. Bancherii spun, chiar, ca majorarea dobanzilor i-a facut pe multi dintre deponenti sa-si pastreze banii in banci intr-un moment in care increderea in sistemul bancar se clatina din motive legate de criza bancara mondiala.

Exista presiuni, din toate partile, de scadere a dobanzilor. Dar, indiferent cat ar dori bancile sa reduca dobanzile, acestea depind de trei praguri limita. Primul prag este dobanda de referinta la titlurile de stat emise de Ministerul Finantelor.

Certificatele de stat ofera siguranta si un randament mai mult decat rezonabil. Si, atunci, nu ne putem astepta la o scadere a dobanzii la credite sub nivelul dobanzilor la titluri de stat.

Al doilea prag: dobanzile la credite sunt dependente de cele la depozite. De aceea, bancile fac miscarea in mod logic: scad dobanzile la depozite si apoi la credite.

In fine, al treilea prag, dobanzile depind de rata dobanzii de politica monetara stabilita de Banca Nationala.

Sunt acuzati bancherii ca nu fac nimic pentru repornirea creditului. Este insa greu de crezut ca bancile nu-si doresc sa dea credite, aceasta fiind chiar sursa lor principala de profit. Dar, pentru un credit, este nevoie de o relatie in doi: banca si clientul. Or, bancherii afirma ca acum sunt prea putini clienti care le trec pragul.

Iata ca in ultimele zile, cele mai mari banci comerciale au anuntat o scadere a dobanzilor la depozite. Se pregatesc cele la credite. Numai ca bancherii cer Bancii Nationale sa intervina pentru ca toate bancile sa opereze o reducere a dobanzii.

Cu alte cuvinte, bancile mari se tem ca bancile cu cota de piata mai mica vor mentine o perioada mai lunga dobanzile la un nivel ridicat pentru a profita de scaderile operate de celelalte societati bancare.

Este posibila o interventie in acest sens a BNR? Greu de spus in conditiile in care mai credem ca economia de piata mai functioneaza inca. Cert este ca sistemul bancar asteapta inca dinainte de declansarea crizei reglementari de la Bruxelles (se vorbea despre ideea de a interzice comisioanele la rambursarea anticipata a unui credit si despre facilitarea transferului unui imprumut de la o banca la alta).

Schimbarile au fost initiate chiar de Comisia Europeana, dar au fost parca trecute in asteptare de temele privind criza economica.

Si, atunci, pentru scaderea dobanzilor este nevoie de mai multi factori.

Bancile ar trebui sa renunte la marjele imense pe care le practica astazi intre dobanzile la depozite si cele la credite, Banca Nationala ar trebui sa coboare dobanda de referinta, statul sa se imprumute mai putin, la termene mai lungi si la dobanzi mai mici de pe piata interna, Guvernul sa asigure echilibrele macroeconomice, iar Comisia Europeana sa reglementeze domeniul bancar.

Este vorba, asadar, de mai multi actori in jocul dobanzilor.

Pana cand toate acestea se vor intampla, trageti in banci! Nu va imbatati insa cu apa rece. Doar acest lucru nu va rezolva problema dobanzilor inalte.