Uite cota, nu e cota

Strategia fiscala a guvernului Boc poarta un nume: haosul. Intreprinzatorii, mari sau mici, nu mai asteapta decat un program coerent si pe termen mediu. La facilitati fiscale, nimeni nu mai poate spera. 

In ultima perioada, guvernul a exagerat in schimbarea reglementarilor fiscale. O astfel de efervescenta nu face decat sa provoace confuzie in mediul de afaceri romanesc. Codul fiscal a fost modificat la sfarsitul lunii trecute, dar normele metodologice nu au fost publicate.

In lipsa lor, cei chemati sa aplice noul Cod fiscal se intreaba cum sa o faca. Au nascut deja o serie de neintelegeri paragrafele legii cu privire la impozitarea activitatilor independente. Se stie ca o lege care poate fi interpretata, lasa companiile la mana inspectorului fiscal.

Incepand cu luna iulie, taxa pe valoarea adaugata (TVA) a crescut de la 19% la 24%.

Dupa numai cateva zile, presedintele Traian Basescu a declarat intr-un interviu la televiziunea nationala ca modificarea TVA a fost o greseala, cerand, in acelasi timp, revenirea la vechiul nivel al taxei si, in plus, avansand ideea necesitatii impozitarii tuturor veniturilor, inclusiv a pensiilor mai mici de 1.000 lei.

Tot la sfarsitul lunii iunie, Guvernul a emis o ordonanta de combatere a evaziunii fiscale prin care se impune agentilor economici o prevedere ce risca sa blocheze, pentru o perioada, activitatea companiilor care au activitate de comert intracomunitar: inscrierea in registrul operatorilor intracomunitari.

La fel s-a intamplat cu aplicarea peste noapte a cresterii TVA, ocazie cu care zeci de mii de comercianti, mici sau mari, au trebuit sa-si modifice programele de calculator si casele de marcat. Chiar fiscul a recunoscut ca este nevoie de cateva saptamani pentru ca, respectand legislatia, toate casele de marcat sa fie modificate.

Sa nu uitam ca guvernul si-a propus, initial, ca in cadrul reglementarilor privind combaterea evaziunii fiscale sa introduca o serie de reguli care intrau in contradictie flagranta cu normele europene (era vorba despre regula ca pentru importurile din spatiul european sa se plateasca TVA, urmand ca regularizarile cu statul sa se faca ulterior).

Pana la urma, la presiunea Comisiei Europene, guvernul a renuntat sa mai includa in actul normativ reglementarile care deviau de la normele europene. La fel s-a intamplat si cu metoda taxarii inverse. S-a anuntat ca se va aplica strict pentru producerea si comercializarea de marfuri agro-alimentare, dar a fost amanata pana la obtinerea avizului de la Comisia Europeana.

Recent, PD-L, partidul aflat astazi la putere, a adus in atentia opiniei publice un asa-numit plan de relansare economica.

Planul cuprinde o serie de masuri interesante pentru mediul economic, precum: promovarea unei legi a holdingului, compensarea datoriilor intre bugetele de stat si agentii economici, aplicarea unor penalitati de intarziere pentru platile bugetare intarziate si scutirea de impozitul pe profit pentru companiile care realizeaza o investitie mai mare de 500.000 euro si creeaza mai mult de 25 de locuri de munca.

Toate aceste masuri sunt in stadiul de proiect si nimic nu este mai complicat in Romania decat sa transformi un proiect, care are influente importante asupra bugetului de stat si bugetului asigurarilor sociale, in legi. Asadar, nimeni nu poate spune clar daca aceste proiecte vor fi aplicate si, mai ales, de la ce data.

Pentru ca tabloul sa fie complet, ministrul finantelor, Sebastian Vladescu, a avansat si el propriul proiect de schimbare a sistemului fiscal. Chiar daca atentia publica s-a concentrat asupra modificarii cotei unice, "programul Vladescu" este mai complex chiar decat proiectul PD-L.

El consta in: impozitarea progresiva a salariilor, dar concomitent cu o crestere a salariului minim, cu 30%, pentru descurajarea evaziunii pe piata fortei de munca; reducerea la 15% a impozitului pe profitul companiilor si a impozitului pe dividende; reducerea cu doua-trei procente a cotei actuale de TVA; schimbarea impozitului minim intr-unul cu adevarat forfetar; impozitarea pensiilor mici; impozitarea solida a proprietatilor, pe baza reevaluarii valorii impozabile, si introducerea unui sistem de deduceri pentru cheltuielile personale cu pensiile private si asigurarile de sanatate private.

Indraznesc sa spun ca programul lui Sebastian Vladescu este mult mai coerent decat cel al PD-L, desi are o mare problema: va ingreuna, in continuare, situatia companiilor.

Daca Vladescu ar fi avut curajul sa propuna o scadere abrupta a impozitarii profitului si o reducere a contributiilor sociale platite de angajator, programul ar putea fi imbratisat si de mediul de afaceri. Toate aceste evenimente s-au intamplat in mai putin de o luna, respectiv intre finalul lunii iunie si jumatatea lunii iulie.

Trebuie insa sa remarcam ca avem de-a face cu un amestec de schimbari legislative care nu sunt duse pana la capat cu proiecte de schimbare si cu idei. Toate, intr-un domeniu extrem de sensibil pentru mediul de afaceri, fiscalitatea, si intr-un moment extrem de delicat in care economia romaneasca nu reuseste sa iasa din recesiune.

Pentru a echilibra balanta criticilor, trebuie sa spunem ca, in aceasta perioada, guvernul a mai anuntat si disponibilizari in sectorul bugetar, a restrans aparatul ministerelor, reducand numarul de secretari de stat si pe cel al subprefectilor.

De asemenea, s-a decis introducerea standardelor de cost la nivelul administratiilor locale. Este greu de crezut ca, in numai trei saptamani, pot avea loc sau se pot vehicula atat de multe schimbari in domenii de importanta capitala pentru mediul economic si pentru functionarea institutiilor statului.

Cel mai intens dezbatut este subiectul cotei unice. Paradoxal, abia acum putem vorbi despre aplicarea uniforma a cotei unice, pentru ca veniturile din dobanzi si cele de pe piata de capital sunt acum impozitate cu 16%.

Chiar si tranzactiilor imobiliare in scop comercial (atatea cate se mai fac) li se aplica TVA. De-a lungul timpului, s-au adus in discutie nenumarate argumente pro si contra cotei unice.

Cota unica nu si-a epuizat efectele benefice in economie, macar din doua motive: este usor de administrat si, chiar daca s-ar putea spune ca avantajeaza salariile medii si mari, are si o valenta sociala, intrucat 16% dintr-un salariu mare nu inseamna nicidecum, in valoare nominala, aceeasi suma ca 16% dintr-un salariu mic.

Dincolo de aceste argumente, introducerea cotei progresive de impozitare ar aduce o mare problema. Evident, indiferent de nivelul impozitarii, salariile medii si mari vor fi impozitate mai mult, cu o cota mai mare decat cea actuala.

Ramane de vazut, concret, daca pentru salariile mici va scadea cota. Este imposibil de spus, acum, pana nu sunt facute publice variantele pe care guvenul le-ar lua, eventual, in calcul. Dar, cresterea impozitarii salariilor medii si mari va aduce o dilema atat pentru angajati, cat si pentru angajatori.

Cine sa suporte cresterea cotei de impozitare? Angajatul, angajatorul sau amandoi? Raspunsul il va da negocierea dintre parti. Sa nu uitam, insa, ca o eventuala pastrare a salariului net de astazi va insemna o crestere a salariului brut.

Daca acest lucru se va intampla, automat si in institutiile de stat, cu sindicate puternice, acesta ar putea fi mecanismul, si atunci vor creste si contributiile varsate la bugetul asigurarilor sociale. Fapt de care guvernul este extrem de interesat.

Vor exista insa sectoare economice in care va functiona varianta muncii" la gri", adica anagajatii cu salarii mari vor primi banii in doua variante: un salariu oficial mic, poate apropiat de cel minim si restul "la negru".

Introducerea cotei progresive de impozitare va mai naste multe dezbateri. Dar renuntarea la cota unica ar insemna inca o masura luata pentru a aduce mai multi bani la buget si nu pentru a stimula economia.