Un imprumut pentru linistea lor

Ambele obiective pot fi atinse cu o rezerva valutara consolidata. Banca Nationala are, in acest moment, o rezerva valutara de aproximativ 25 miliarde euro, un nivel ce pare consistent.

Oficialii BNR s-au gandit insa ca o consolidare a rezervei, prin apelarea la imprumutul de la FMI, nu strica. Este de luat in seama faptul ca imprumutul se va derula pe mai multe transe, practic pe parcursul a doi ani, si ramane sub semnul intrebarii daca va fi utilizata intreaga suma prevazuta in acord.

Accidente de parcurs (adica amanarea sau chiar renuntarea la tragerea unei transe) pot interveni fie din motive legate de dorinta institutiei care se imprumuta (situatia economica stabila din Romania ar putea sa nu reclame folosirea intregii sume imprumtate), fie din motive legate de obiectii ale creditorului, care poate constata ca nu sunt indeplinite conditiile convenite in cadrul acordului de imprumut.

Insa BNR ar fi trebuit sa aiba la dispozitie o rezerva valutara de 25 miliarde euro in fata unui serviciu al datoriei externe care ajunge, anul acesta, la 12-13 miliarde euro (din totalul unei datorii publice externe de 24 miliarde euro, 11 miliarde euro vor fi rostogolite ca datorii ale bancilor comerciale catre bancile-mama).

Trebuie precizat ca legatura dintre rezerva valutara si serviciul datoriei externe nu este directa. Cererea si oferta de valuta si de lei, deci piata, regleaza cursul de schimb. Rezerva valutara intra in joc doar in momentul in care piata sufera, adica este dezechilibrata de partea cererii sau a ofertei.

Imprumutul de la BEI si BERD, de numai doua miliarde euro, are, la aceasta ora, utilizarea cea mai clara. Sumele pot fi folosite pentru finantarea unor proiecte de investitii.

Ar fi fost esential, pentru aceasta perioada de criza, sa se aloce cat mai multe fonduri bugetare pentru investitii, intrucat ar fi adus un efect de antrenare in economie: locuri de munca, taxe si impozite la bugetul consolidat al statului, contributii si, in ultima instanta, stabilitate economica.

Daca statul si administratiile locale nu vor reusi sa dezvolte investitii anul acesta si anul viitor (si semnele de pana acum arata ca investitiile semnificative sunt “flori rare”), atunci potentialul de crestere economica al Romaniei va fi serios pus la indoiala. Si, implicit, rambursarea imprumutului nu se va putea face de pe baze sanatoase, care sa tina de dezvoltarea economiei.

Desigur, pentru investitii este nevoie de fonduri. De aceea, se poate spune ca doua miliarde de euro sunt foarte putini bani in comparatie cu nevoile de investitie ale economiei romanesti. De exemplu, doua miliarde de euro inseamna mai putin de jumatate din cat se estimeaza ca va costa autostrada Transilvania sau ceva mai mult decat se prevede ca va costa pasajul bucurestean Basarab.

Suma ar putea fi completata cu fonduri europene (la inceputul mandatului guvernului Boc s-a spus ca va fi un an record in materie de atragere de bani europeni, dar deocamdata nu exista semne vizibile in

Mai exact, la sfarsitul primului trimestru al acestui an, veniturile bugetare erau cu 7% mai mici, iar cheltuielile cu 11% mai mari decat in aceeasi perioada a anului trecut.

Iata motivele. Imprumutul va fi folosit pentru finantarea deficitului bugetar sau, dupa cum se spune mai clar intr-un comunicat recent al Comisiei Europene, pentru acoperirea golului de lichiditati care poate aparea la bugetul de stat.

Ar fi fost sanatos, din punct de vedere economic, ca suma imprumutata, sau o buna parte din ea, sa ajunga spre zona investitionala. Argumentele pentru acest lucru sunt clare ca lumina zilei.

Intr-o perioada de criza, mediul privat, afectat de scaderea vanzarilor si de restrangerea creditarii, are mult mai putine resurse la dispozitie pentru a face investitii.

De aceea, statul ar fi trebuit sa suplineasca scaderea generala a investitiilor.

Iata argumentele: incasarile bugetare au scazut, lucru de asteptat daca tinem cont de felul in care companiile care activeaza in Romania sunt atinse de criza economica globala (scaderea exporturilor) si de cea interna (scaderea vanzarilor in aproape toate sectoarele), ceea ce duce, pana la urma, si la plata unor impozite si taxe mai mici.

Acest lucru inseamna ca masurile de pana acum au fost ineficiente in materie de reduceri de cheltuieli. Ele au consumat multa pasiune si multe energii, dar nu au avut efecte concrete in planul reducerii cheltuielilor bugetare.

Daca la aceasta suma adaugam inca sase miliarde lei, cifra prevazuta pentru luna mai, vom ajunge la concluzia ca, in primele cinci luni ale acestui an, Finantele vor atrage de pe piata interna aproximativ sase miliarde euro.

Cele cinci miliarde euro ale imprumutului de la Comisia Europeana vor putea face ca Ministerul Finantelor sa fie mai putin prezent pe piata emisiunilor primare de titluri de stat. Dar este limpede acum ca in spatele sintagmei finantarea deficitului bugetar se va afla acoperirea cheltuielilor curente si abia in a doua instanta alocarea banilor catre investitii.

Pentru aceasta mai este un singur hop de trecut: incheierea memorandumului dintre autoritatile romane si reprezentantii Comisei Europene. Ramane de vazut daca nu cumva intelegerea ce trebuie parafata in aceste zile nu va impune restrictii cu privire la denumirea generica si generoasa de “acoperire a nevoilor de lichiditate ale bugetului de stat”.

Concret, pericolul real care planeaza asupra imprumutului de la UE este ca nevoile urgente de finantare a cheltuielilor curente sa lase fara alocare financiara exact acele cheltuieli care privesc investitiile din bani publici.

Una peste alta, cei care au de castigat de pe urma imprumutului FMI+UE+BERD+BEI sunt, mai intai de toate, responsabilii guvernamentali si cei din BNR. Banca centrala scapa de bataile de cap pe care i le-ar fi adus presiunea cererii de valuta asupra leului.

Executivul va avea bani de salarii si de pensii indiferent ce s-ar intampla cu economia romaneasca. In esenta, nu este un lucru nociv, iar o centura de siguranta se poate folosi atunci cand conduci un automobil (economia romaneasca) greoi, usor invechit si cu un demaraj lent. Dar acest imprumut ajuta, intr-un an electoral, mai mult guvernantii decat economia.

Economia ar fi putut fi ajutata daca sume mai mari de bani s-ar fi indreptat catre zona investitionala.

Daca insa imprumtul se va risipi pe administrarea curenta a tarii (consolidarea monedei nationale, plata salariilor, pensiilor) atunci economia romaneasca rateaza inca o sansa de a micsora efectele crizei. Iar imprumuturile vor fi contractate mai degraba pentru linistea celor care conduc tara si nu pentru economie.