Un strigat de exasperare

Alocutiuni interesante, realiste, critice, pe alocuri chiar dure, referitoare la starea economiei romanesti si la solutiile pentru viitor.

In sala, jurnalisti, reprezentanti ai patronatelor si sindicatelor si ai unor organizatii neguvernamentale. Vine si momentul intrebarilor din public.

Un jurnalist preia microfonul si mitraliaza: "Ati vorbit foarte interesant despre problemele economiei romanesti, ati aratat care sunt dificultatile. Dar, dumneavoastra, domnilor, si dumneavoastra doamna Paul sunteti platiti din bani publici pentru a le rezolva. Faceti ceva! Gasiti solutii si rezolvati-le!

Domnule Stolojan, astazi ati fost foarte dur la adresa functionarii economiei. Dar, in urma cu cativa ani, ati refuzat postul de prim-ministru! Faceti ceva cu economia romaneasca!", a incheiat avantatul jurnalist.

Iar sala a inceput sa aplaude, fapt care nu se intamplase la nici unul dintre discursurile, altfel interesante, rostite de oficiali. La prezidiu, Theodor Stolojan a palit. A luat microfonul sa raspunda si, pentru cateva clipe, am avut senzatia ca vom asista la o replica severa.

Inainte sa schiteze raspunsul, Stolojan a apucat sa spuna: "nu v-ati prezentat", iar pana sa vina raspunsul din sala, Andreea Paul Vass i-a soptit la ureche parlamentarului european: "Este de la ziarul...". Aceasta informatie l-a mai calmat pe Theodor Stolojan care a trecut la un raspuns neutru.

De fapt, interventia jurnalistului nu este altceva decat un strigat de exasperare. Un strigat pe care il putem regasi la tot mai multi dintre concetatenii nostri.

Oamenii s-au saturat de vorbe, de strategii, de proiecte, de propuneri. Ei asteapta masuri si solutii concrete. Daca ar fi sa extrapolam, situatia este asemanatoare la nivelul intregii Europe. Cetatenii vor solutii la problemele crizei, aproape indiferenti la cifrele macroeconomice, la discursurile politicienilor sau la dificultatile reale ale economiilor.

Cel mai bun exemplu in acest sens sunt chiar grecii, care protesteaza vehement fata de masurile de austeritate pe care le iau politicienii, este drept, intr-un moment extrem de dificil pentru economia elena. Intre politicieni si popor s-a creat o prapastie.

Ei au privilegiile lor, poporul ramane cu nemultumirile. In Romania, s-a creat o rezistenta la reforma. Daca in anii '90, expresia se utiliza pentru a defini fortele care se opuneau reformei, astazi rezistenta la reforma se refera la o oboseala fizica si mentala.

Suntem sleiti de reforma, o reforma care a inceput in anii '90 si care continua si astazi cu putine rezultate notabile. Sau, cum spunea un ministru la sfarsitul anilor '90: "au chinuit poporul degeaba". Dar nu tot poporul s-a chinuit.

Oameni politici, oameni de afaceri, functionari din armata, politie, vama sau servicii speciale, afaceristi care castiga bani din licitatii aranjate, baieti care graviteaza in jurul politicienilor si care traiesc din indemnizatii ca membri in consilii de administratie, toti s-au pus la adapost de criza.

Priviti-le declaratiile de avere. Au strans in 20 de ani bani cat politicienii occidentali in trei generatii. Pe ei nu-i intereseaza starea sistemului de sanatate, pentru ca isi trateaza bolile in alte tari. Pe ei nu-i intereseaza sistemul de pensii, pentru ca si-au pus bani deoparte cat sa le ajunga si nepotilor.

Pe ei nu-i intereseaza starea drumurilor, pentru ca merg cu masinile institutiilor. In general, pe ei nu-i intereseaza starea natiunii, pentru ca "prostimea" nu conteaza.

Ea e buna numai la vot si la ascultat discursuri. Intre doua campanii electorale, politicienii fac naveta intre administratie si afaceri, precum Sebastian Vladescu, sau cer certificate de buna purtare de la Bruxelles pentru propriile firme, precum Adriean Videanu.

In timpul acesta, tinerii se inghesuie la targul de joburi, incercand sa-si gaseasca un loc de munca, fondurile europene nu sunt absorbite, iar cei aflati in prag de pensie sunt primii pe lista disponibilizarilor. Reforma nu mai poate fi facuta de oameni lispiti de credibilitate.

Este imposibil sa ceri sacrificii fara ca tu sa te sacrifici. E limpede ca Romania sufera de lipsa de educatie, de coruptie, de birocratie si ca este lovita de criza economica.

Dar, daca reformele vor fi continuate de politicieni lipsiti de credibilitate, ne paste un pericol chiar mai mare decat criza economica. Pericolul ca ruptura dintre conducatori si popor sa devina de nesurmontat, iar radicalismul sa treaca din zona teoretica in cea practica.