Vrei sa mananci sanatos? Mergi "la Violeta"?

Violeta's Vintage Kitchen este un bistro din Bucuresti unde proprietarii promit ca iti vei aminti ce inseamna sa savurezi un preparat gustos, facut cu pasiune. Violeta Dinca, proprietarul afacerii, recunoaste ca a resimtit criza, dar ar lua-o oricand de la capat.

Sa ai un restaurant atipic, in Bucuresti, inseamna multe provocari, multe ore pierdute, dar si satisfactia unica pe care o primesti din partea clientilor. Proprietara spune ca s-a confruntat cu toate problemele pe care le intampina micii intreprinzatori, dar ca nu ar ezita sa inceapa din nou.

Proprietarii Violeta's Vintage Kitchen se lauda ca aici mancarea are gust, miros si aspect. Preparatele se schimba in fiecare zi si sunt gatite in ziua chiar de Violeta. Pretul reflecta calitatea, spune aceasta.

Meniul restaurantului are cateva feluri de baza, gandit in asa fel incat sa fie pe placul tuturor, de la carnivori convinsi pana la vegetarieni sau lacto-ovo-vegetarieni.

Printre felurile de mancare ispititoare din bucataria Violetei se numara:iepure copt in aluat, cu cimbru, praz, usturoi, cuisoare, miere si vin alb, costite de berbecut cu linte verde, rosii, cartofi, cimbru si ienibahar sau mancare de telina cu praz, rosii, usturoi, marar, coriandru, vin alb si masline.

Un preparat cu carne costa intre 24 si 40 de lei, in functie de complexitatea ingredientelor folosite. Salatele costa intre 10 si 15 lei, iar desertul incepe de la 10 lei si te poate costa maxim 20 de lei. La Violeta poti sa iei si micul dejun, pentru care vei plati intre 10 si 15 lei.

Vei avea de ales intre omlete cu branza, legume, carne/ciuperci/somon, ciocolata calda, clatite cu diverse umpluturi, gris/orez/taitei/colarezi cu lapte, suc fresh sau balmus. (o mamaliga fiarta in lapte, cu branza, mozarella, marar busuioc si smantana)

Povestiti-ne despre ce inseamna sa fii proprietarul unui restaurant. Cum decurge o zi obisnuita?

Sa fii proprietarul unui restaurant sau al oricarei alte afaceri este un cumul de responsabilitati, satisfactii, riscuri si oportunitati. Detin si administrez bistroul impreuna cu sotul meu, Ediz.

Eu gatesc, el se ocupa de aprovizionare, impreuna intretinem relatia cu clientii, ziua mea de lucru incepe la 7 si se termina la 19, cind ies copiii de la scoala si trebuie sa ma ocup de ei, ziua de lucru a lui Ediz incepe ceva mai tirziu si se incheie la 23, odata cu inchiderea restaurantului.

Intr-o lume in care viteza pare sa decida totul, dumneavoastra ati decis sa investiti intr-un restaurant care vizeaza conceptul slow food. Cum v-a venit ideea?

Mi-a placut dintotdeauna sa gatesc, sa ma bucur de familie si prieteni la masa, sa-i bucur pe cei din jurul meu cu mancare, iar ei sa ma bucure cu prezenta si povestile lor. Activitatea de a gati, in sine, e o mare bucurie pentru mine, e lucrul pe care-l fac cu cea mai mare placere, ma defineste.

Denumirea Violeta's Vintage Kitchen pare, in acelasi timp, un brand si un manifest.Ati declarat "razboi" fast foodului?

N-am declarat razboi nimanui, denumirea inseamna fix ceea ce exprima. Bucataria mea ca pe vremuri. N-am gasit un echivalent in limba romana care sa sune la fel de bine ca cea in engleza.

E mai mult o bucatarie deschisa decit un restaurant. Relatia cu clientii e apropiata si consistenta, eu, Ediz, copiii nostri sintem mereu prezenti in bistro, oamenii "vin la Violeta", nu "ies in oras".

Vintage pentru ca gatesc asa cum se gatea odata, grabindu-ma doar atunci cind e nevoie, fara a ingadui vitezei sa-mi rapeasca din placerea de a gati. Fara prafuri, creme semipreparate, fara scurtaturi lipsite de haz, fara pacaleli, fara produse ieftine si proaste. Pretul mancarurilor mele reflecta calitatea ingredientelor, respectul fata de client, dragostea cu care gatesc.

Luxul, in cazul meu, e in mancare, in produsul in sine, nu in echipamente sau decoratiuni interioare. Nu investim in a seduce clientii cu aparente, ci in a-i fideliza hranindu-i cu adevarat, schimbandu-le viata in bine cu adevarat.

Sa mananci la mine inseamna sa investesti in hrana de calitate, in propria sanatate. Da, toate astea au un pret, iar pretul nu poate fi mic. Nici resursele pe care eu si Ediz le investim in bistro nu sint minore. E mai mult decit un serviciu, mai mult decat o afacere. Toata viata noastra e aici.

Pe de alta parte, n-am deschis bistroul pornind o lupta. Nu suntem misionari, nu suntem aici pentru a salva pe nimeni si nici pentru a anihila pe cineva. Suntem aici facand ceea ce ne place, in mijlocul oamenilor care ne plac si incercand sa traim din asta.

Povestea dumneavoastra este una de succes. Cate ore de munca si ce sacrificii se ascund in spatele succesului?

Din punctul nostru de vedere nu e inca o poveste de succes. Dupa 4 ani, afacerea nu este inca rentabila. Dar suntem siguri ca va fi. Eu sunt filolog, sotul meu inginer in transporturi.

Tot ceea ce stim despre afacerile cu restaurant si despre afaceri in general, am invatat aici, din propriile greseli. Invatam inca.

Ati avut mult curaj sa deschideti un astfel de restaurant pe o piata unde dominau fast foodurile. Ce obstacole ati intalnit?

Curajul vine la pachet cu marile dorinte. Obstacolele au fost si sunt nenumarate, un semn, mai tot timpul, ca esti pe drumul cel bun. Binele adevarat si consistent nu se obtine usor.

Marile obstacole sunt legate, in domeniul restaurantelor, ca in orice alt domeniu de afaceri, in Romania, de mediul neprielnic pentru micile afaceri, de imposibilitatea, de cele mai multe ori, de a-ti face treaba onest, in mica ta lume, bucurandu-te de roadele muncii tale.

Cum alegeti meniul? Cine se ocupa de aprovizionare? dar de servit?

Meniul se schimba zilnic, il compun seara, in functie de ingredientele de sezon, inspiratie, dorintele clientilor, il finalizez dimineata, in functie de ce a gasit sau n-a gasit Ediz in piata.

Schimbam meniul zilnic pentru ca oamenii sa aiba garantia mancarii proaspete, gatite in fiecare dimineata si, nu in ultimul rand, pentru ca placerea mea de a gati sa ramana vie, sa nu cada prada rutinei. Pentru servire avem doua fete zimbitoare, calde si istete. N-am cautat niciodata chelnerite de profesie.

Stiu ca dumneavoastra gatiti. Aveti ajutoare?

Am un ajutor de bucatar.

Cum au reactionat clientii?

Clientii s-au apropiat, initial, in mod firesc, cu circumspectie. Clientii care ne-au devenit fideli sunt probabil cei carora am avut prilejul de a le explica pe larg conceptul si activitatea noastra, am avut ragazul de a le indeplini mici pofte, mofturi, placeri. Sunt cei care au dobandit incredere in noi si in produsul nostru, cei care stiu ca preturile noastre sunt nu mari, ci corecte.

Cum reusiti sa impartiti timpul alocat afacerii cu cel personal?

Nu stiu. Fac tot ce pot, in fiecare zi, pur si simplu.

Cum ati resimtit criza?

Asa cum au resimtit-o toti. Muncim mult mai mult pentru mult mai putini bani si speram mereu ca maine va fi mai bine.

Am vazut ca oferiti si cursuri de gatit. Explicati-ne in ce constau si cum au fost primite de public?

Fac ateliere de paine si de dulciuri. Le-am initiat in cadrul conceptului de bucatarie deschisa, raspunzand la dorinta clientilor nostri de a afla cum le e gatita mancarea.

Daca ati fi un om de afaceri, ati alege sa investiti intr-un astfel de business? Cat inseamna profit si cat inseamna multumire personala?

Nu stiu. Multumirea personala, pe termen lung, nu poate exista in lipsa profitului, oricat de mic. Nici profitul, oricat de mare, nu garanteaza multumirea personala. Ideal, desigur, ar fi echilibrul dintre cele doua aspecte.

Daca ati putea alege sa o luati de la capat, ati mai deschide un restaurant in Romania?

Da.

Ce planuri de viitor aveti? V-ar placea un lant de restaurante?

Largirea ofertei, exploatarea mai consistenta a conceptului de bucatarie deschisa. Sa facem bistroul sa se-ntoarca dupa soare. Sa fie cel mai placut loc in care sa-ti poti dori sa mananci in Bucuresti. Nu, nu mi-ar placea un lant de restaurante.

Restaurantul Violeta's Vintage Kitchen se afla pe strada Batiste, la nr. 23 (colt cu J.L.Calderon) si este deschis in fiecare zi, de luni pana sambata.