Topul milionarilor e doar o lista de la Caritas

Marti, 15 Noiembrie 2005, ora 02:06
1153 citiri

Romania a revenit la nivelul de saracie din 1989, dupa ce saracise si mai mult. Atunci, de unde si pana unde atatia milionari in euro? Din datorii neplatite.

Daca dupa trei cincinale zbuciumate tara abia a ajuns la nivelul de bogatie de dinainte de A'89, cum s-au facut averi in Romania? Raspunsul il poate da si un elev de clasa a patra: prin redistribuire.

Am putea impana raspunsul cu detalii - cel mai redus nivel al economisirii din zona, cea mai inalta rata a inflatiei, cele mai mici salarii si pensii, cel mai precar sistem de sanatate, cele mai proaste drumuri si cel mai vechi sistem de termoficare -, dar mai graitor decat orice este un singur parametru: 34-40% din PIB, nivelul arieratelor.

Asadar, daca PIB-ul s-a situat in 2004 la 59 miliarde de euro, datoriile neachitate au insumat circa 20 de miliarde. Intr-o tara normala, cei care nu-si platesc facturile si impozitele sunt executati silit si pot chiar sa fie declarati faliti. La noi insa, s-a vazut ca mai degraba dau faliment Bugetul, Termoelectrica si bancile decat respectivii rau-platnici.

F ireste ca, pana la urma, nici Trezoreria statului si nici furnizorii de utilitati publice n-au tras obloanele, dar asta numai fiindca s-au angajat imprumuturi in contul banilor neincasati. Dupa care, periodic, arieratele au fost (re)esalonate sau sterse, pentru ca devenisera A"istoriceA". Iar la scadenta, ca o postfata a unei istorii agitate, a platit populatia pe seama economisirilor anulate de inflatie, a asistentei sanitare tot mai precare, a drumurilor cu gropi si a pensiilor lipsa.

Cacealmaua

Iata deci mecanismul prin care s-a realizat redistribuirea: banii au fost inlocuiti cu datorii. Statul a argumentat cvasioficial ca, in absenta investitiilor straine, singura cale de capitalizare raman favorurile sale. Din pacate insa, nimic nu ne poate convinge ca, daca in timpul regimului comunist o intreprindere genera o cifra de afaceri de 100 de unitati, acum, dupa ce directorul ei a devenit patron, nu mai poate realiza venituri decat de 70 de unitati. Inseamna ca restul de bani trebuie cautati in alta parte, in cele doua-trei vile ridicate de noul proprietar, in cele patru-cinci limuzine cumparate ori in conturile din paradisurile fiscale, ceea ce nu aduce in nici un caz a capitalizare, ci a decapitalizare. Iar daca averile insumate ale celor mai bogati oameni din Romania se gasesc departe de cele 20 de miliarde de euro datorate inseamna ca sunt multi cei care s-au pomenit cu bani in brate si n-au stiut ce sa faca.

Simpla aritmetica

Am putea perora la nesfarsit despre cate drumuri neasfaltate costa doua jeepuri ori cata caldura trebuie sa se piarda prin tevile ruginite ca sa se inalte trei vile. Dar mai important este ca nicaieri in lume locul banilor nu poate fi tinut decat de bani. Adica de altceva decat se vede la o multime de companii romanesti care merg inainte din datorii la utilitati, taxe neplatite, credite neachitate si subventii. Banii substituiti cu datorii se numesc arierate. Si pentru ca adesea debitele acumulate depasesc valoarea activelor, rezulta un bilant national umflat artificial.

Reforma structurala din Romania n-ar insemna altceva decat aducerea adevarului in bilantul tarii. In locurile unde e posibil ca valoarea activelor sa acopere datoriile, e recomandata vanzarea lor - se numeste privatizare. In rest, trebuie sa nu se mai inchida ochii si sa nu se mai deschida punga - se cheama faliment. Orice alta cale nu duce decat in fundaturi, fiindca o dezvoltare pe seama creditului (bancar) e nenaturala, cata vreme exista deja credite (arierate) neplatite.

Deci totul se reduce, practic, la o problema de contabilitate. Pentru a fi eliminate arieratele - gaura finantata cu credite, care tine tara pe loc - e nevoie fie ca romanii care au devalizat intreprinderile sa returneze fondurile, fie ca banii lipsa sa fie compensati de investitiile strainilor. Abia dupa acoperirea bilantului negativ se va putea vorbi de o pornire de la zero. Doar atunci vom asista la o reducere sanatoasa a inflatiei si dobanzilor. Dar vede cineva vreun roman sa aduca inapoi banii mutati cu valiza in paradisurile fiscale?!

Din nefericire, si strainii au o problema. Le plac calculele nemtesti. Nu vine nimeni sa piarda de pe urma unei fiscalitati care se schimba trimestrial, a coruptiei, a nerespectarii contractelor si legilor. Marii investitori care au cazut in capcana romaneasca cer, de cate ori au ocazia, renuntarea la ajutoarele de stat, acceptarea somajului ca fenomen firesc, reglementarea falimentelor, flexibilitatea fortei de munca, eliminarea concurentei neloiale. Alti investitori asteapta sa vada toate acestea puse in practica, inainte de a-si risca banii la noi.

Exceptia in loc de regula

Dar nu trebuie sa se inteleaga ca asa e toata economia romaneasca, ci numai ca firmele care traiesc din datorii le conditioneaza pe celelalte sa se imprumute la dobanzi mai mari decat este normal, ca sa nu ramana fara lichiditati. Firme bolnave, firme sanatoase, care e raportul intre ele? Comisia Nationala pentru Strategie a Aliantei D.A. a calculat ca, in perioada 2001-2003, cresterea economica s-a bazat 50% pe arierate, 30% pe economia subterana si autoconsum si numai 20% pe economia de piata adevarata, care inseamna concurenta, legalitate, eficienta si relatii capitaliste. Cam acelasi lucru il arata si distanta dintre dobanzile la credite si cele de la depozite. Desi economia infloreste si inflatia se ofileste, marjele nu se micsoreaza cu aceeasi intensitate.

Nu mai ramane decat de explicat cum se reduce inflatia indiferent de starea economiei. Pai, in loc sa se taie raul din radacina, prin falimentul perdantilor, pentru ca inflatia sa scada ca efect al reasezarii economiei pe baze sanatoase, bancile si populatia sunt conditionate sa acorde imprumuturi la dobanzi care se reduc in functie de un nivel prestabilit al preturilor. In locul unei relatii naturale de tip A"oamenii consuma mai mult, la pret mai micA", vine statul si decide cand are voie populatia sa consume si cand nu.

Este exact cum a spus fostul negociator FMI, Neven Mates: A"Nu faceti reforme in economie, e treaba voastra, dar va trebui sa platitiA".

FNI la scara nationala

Concluzia e trista. Cand guvernul ezita sa plesneasca peste mainile intinse pofticios spre consum neplatit, peste boturile care se hranesc din arierate, BNR apeleaza din ce in ce mai des la masuri administrative, fiindca distanta din ce in ce mai mare dintre inflatie si realitatile din economie impune parghii puternice pentru dezamorsarea tensiunilor.

Si nu acesta este lucrul cel mai rau care ni se intampla, ci acela ca privatiunile indurate timp de un deceniu si jumatate au servit numai la trecerea de la socialism la capitalismul de cumetrie, iar acum, cu o populatie deja sleita, vrem sa construim capitalismul adevarat, care necesita un efort mai mare, pentru ca e nevoie sa se recupereze si deficitul de civilizatie dinainte de 1989.

In topul celor mai bogati 100 de oameni din Europa Centrala si de Est, unde romanii se falesc cu sapte nume, nu figureaza nici un ungur, slovac, sloven, estonian sau lituanian. In schimb, Ungaria, Slovenia, Slovacia si tarile baltice ne privesc de sus, de la inaltimea unor PIB-uri pe locuitor duble sau triple. Ba chiar Slovenia si Estonia vor fi in masura sa adopte in scurt timp si moneda unica europeana, ceea ce le va mari mai mult avansul de productivitate.

Greseala istorica a Romaniei a fost ca a creat capitalistii inainte de capitalism. Alte tari est-europene au inlocuit direct socialismul cu o economie de piata adevarata. Romania a bagat comunismul la Caritas si a dat de mii de ori mai mult catorva imbogatiti. Castigul e in topuri, pierderea - peste tot imprejurul nostru.

Arieratele, un simptom al incordarii sistemice

Daniel Daianu apreciaza, in cartea sa A"Incotro se indreapta tarile postcomunisteA", ca arieratele inter-intreprinderi reflecta incordarea intr-o economie post-comanda. Ca pseudomoneda temporara, acestea endogenizeaza cresterea ofertei de moneda intr-o maniera vicioasa si mutileaza politica monetara.

Explicatiile privind aparitia arieratelor in economiile in transformare pun accentul pe starea difuza a drepturilor de proprietate (Clifton si Khan), pe starea primitiva a sistemului financiar (Ickes si Rytermann), pe comprimarea brutala a creditului real (Calvo si Coricelli), pe lipsa de credibilitate a politicii de stabilizare (Rostowski) sau pe dezorganizare (Marin si Schnitzer).

Conform opiniei lui Daianu, disciplina (financiara) apare ca un bun public si ca o externalitate pozitiva datorita unui comportament colectiv adecvat. Statul nu ofera acest bun, desi el poate influenta producerea sa prin impunerea procedurilor de faliment si prin alte instrumente institutionale. Insa actiunile statului (politicile) de impunere devin irelevante atunci cand comportamentul colectiv adecvat nu este posibil din diferite motive, in principal din cauza incordarii.

Metodologia ne desparte

Comisia Europeana a precizat ca arieratele din economia romaneasca au scazut in 2004 la 27% din PIB. Din pacate, metodologia europeana care analizeaza conturile nationale difera de cea a FMI care-si bazeaza masuratorile pe cantitatea de A"cashA" existenta. Conform calculelor Fondului, arieratele s-ar plasa tot in jurul nivelului de 40% din PIB, dar si aici exista o hiba, fiindca pierderile au fost raportate la preturile de la inceputul anului, iar preturile au crescut pe parcursul perioadei. In fine, fostul secretar de stat Maria Manolescu declara anul trecut ca ponderea arieratelor a scazut la 34% din PIB, reducere in care nu s-au inclus scutirile acordate companiilor in baza actelor normative. Consideram ca apropiat de realitate un nivel al arieratelor de 34-40% din PIB.

Restructurarea face diferenta

Romania nu este singura tara din zona care se confrunta cu maladia arieratelor. Potrivit datelor FMI, datoriile intreprinderilor de stat rusesti masurau, la sfarsitul anilor A'90, 50% din PIB, iar ale celor ucrainene - 70%. Dar si Ungaria ori Polonia s-au confruntat deceniul trecut cu problema arieratelor, care insa a disparut dupa vanzarea companiilor din proprietatea statului catre investitori straini si liberalizarea pretului energiei. Noi, din pacate, mai avem si companii de stat, si preturi administrate si atunci e firesc sa existe si arierate. Iar Comisia Europeana vine sa rasuceasca cutitul in rana: procesul de reducere a arieratelor a progresat, dar e dificil de continuat in conditiile in care mai mult de jumatate din companiile mari de stat inregistreaza pierderi.

Ionut Balan

Saptamana Financiara