Viata de pilot A ce nu te omoara te face mai puternic

Marti, 01 Noiembrie 2005, ora 07:33
1303 citiri

Sa te dai peste cap cu 200 km/h si a doua zi sa mergi dupa piese ca sa repari ce ai stricat. O situatie cu care nu se intalnesc decat pilotii de raliuri, cei care patesc destul de frecvent asemenea accidente. Si totusi cu totii continua. Emanuel Ilina este unul dintre cei care tocmai a trecut printr-un accident violent, la Raliul Bucurestiului. Avea o viteza de 200 km/h cand s-a dat peste cap de cateva ori, asistat de pe margine de propriul tata.

Nimic nu poate fi distractiv intr-o astfel de intamplare. Pe unii ii indeamna sa continue pasiunea nebuna pentru viteza. Pe altii, ambitia ca isi pot depasi limitele de fiecare data. Dar ce mai apuca sa vada sau sa simta un pilot intr-un astfel de moment, cand nu stie sigur unde ii sunt picioarele, unde capul si cand o sa inceteze zgomotele infernale din jurul sau? A"E ca si cum ai retrai o intreaga istorie. Iti trec prin minte toate momentele importante. Esti convins, plin de neputinta, ca nu mai poti face nimic. E fantastic cum, probabil din disperare, parcurgi un intreg univers de intamplari in cateva fractiuni de secunda. Dupa accident urmeaza acele doua-trei secunde de liniste totala, cand trebuie sa faci ceva. In cel mai fericit caz, te extragi din masina. Vrei sa iesi cat mai repede si atat. Cand totul s-a terminat, te simti moale, aproape ca nu mai poti merge. La acest accident, care n-a fost primul, cand am constientizat totul, l-am vazut pe tatal meu. Era la 200 m de locul in care m-am rasturnat. In momentul acela m-am gandit prin ce traume il oblig intr-un fel sau altul sa treaca. A suferit mult cand a vazut ce se intampla, dar mie mi-a fost mult mai usor ca era acolo. Felul in care a stiut sa ma ajute sa-mi revin m-a impresionat. Poate ca altfel as fi inceput sa ma gandesc uite ce am facut masinii, uite ce am facut in campionatul asta, mai bine ma lasA". Este un lucru la care pilotii se gandesc nu o data, din cele mai diverse motive. Unul dintre ele ar putea fi faptul ca A"faci un lucru care iti place mult intr-un context care iti displace la fel de multA". Si daca s-ar intampla sa se lase, nici un pilot, si Ilina cu atat mai mult, nu ar renunta definitiv la raliuri.

A"E foarte greu sa stii cand poti sa te lasi de un lucru ca sa nu pari penibil! Mi-ar placea ca intr-o zi sa ma pot implica in munca din spatele curselor. E un vis al meu mai vechi, mai ales ca e un moment in care sunt multe de imbunatatit. Ca nivel de pregatire, nu prea am unde sa mai acced. Pot sa mai umblu la contextul din jurul meu A- la asistenta, la imagine, la cei care ma reprezinta, dar nivelul meu este aproape de maxim. In mod normal, ar trebui sa fie mereu tineri care sa vina din spate, cu potential. Eu si cei ca mine poate le cam taiem aripile acestor tineriA". Varsta la care el insusi s-a apucat de cursele de raliuri, 25 ani, nu e tocmai cea mai potrivita. A"Dar mi-ar fi foarte greu sa renunt de tot. E ca un drog raliul. Daca nu te rupi de mediu, nu te poti lasa. Eu nici macar nu vreau.A"

Gandul

Adriana MARGARIT