Contribuabilii sacrificati pe altarul crizei

Pachetele de stimuli financiari au fost, pe langa reducerea taxelor si ajutorul oferit bancilor, una dintre cele mai importante masuri anticriza luate de politicienii din intreaga lume, insa rezultatul a fost majorarea deficitelor bugetare in aproape toate tarile din G20, la niveluri nemaintalnite in timp de pace.

Potrivit analistilor, deficitele bugetare sunt atat de ridicate incat statele nu mai au resurse pentru a face fata unei alte scaderi economice, iar generatiile urmatoare sunt cele care vor suferi pentru a readuce economia pe linia de plutire.

Potrivit ultimelor estimari ale Fondului Monetar International, cele mai dezvoltate tari aveau un deficit bugetar mediu de 1,9 procente din produsul intern brut inainte de criza, in 2007. In acest an, nivelul se va ridica la 9,7% din PIB, iar, in 2010, va fi de 8,7%.

De asemenea, datoriile publice ale tarilor dezvoltate vor exploda in urmatorii ani, de la nivelul mediu de 78% din PIB, in 2007, la 118%, in 2014. In cazul statelor emergente, care au cresteri economice mult mai alerte si conditii mai dure pentru creditare, nivelul datoriilor va fi mai scazut.

Cea mai mare influenta asupra deficitelor si datoriilor a avut-o pierderea veniturilor din taxe si majorarea cheltuielilor publice, pe masura ce somajul a crescut. Iar, pentru economiile avansate, nevoia pentru o consolidare fiscala coincide cu nevoia de a sustine retragerea la pensie a generatiei "baby boomer".

Potrivit lui Jorgen Elmeskov, economist sef al Organizatiei pentru Cooperare si Dezvoltare Economica, citat de Financial Times, "este absolut necesara o consolidare fiscala, un lucru esential in unele cazuri si drastic in altele". Parerea sa a fost intarita de Dominique Strauss-Kahn, directorul Fondului Monetar International, care a declarat ca este o prioritate pe termen mediu, in economiile avansate.

Modelul englez

In Marea Britanie, deficitul bugetar va creste de la 2,6 procente, in 2007, la 13,2 procente, in 2010, potrivit FMI. Pana in 2014, datoriile publice se vor dubla, de la 44% din veniturile nationale la 98%.

Calculand in cash, Guvernul Marii Britanii va imprumuta mai mult in 2009 si 2010 decat s-a imprumutat intre anii 1692 si 1997.

Pentru a reduce aceste deficite, guvernatorul bancii centrale engleze, Mervyn King, crede ca va fi nevoie de o intreaga generatie, spunand ca planurile de redresare in patru ani nu sunt credibile.

Cu toate acestea, programul de reduceri fiscale e, deja, clar. Astfel, cheltuielile bugetare vor fi injumatatite in fiecare an, intre 2009 - 2010 si 2013 - 2014, afectand, in special, dezvoltarea infrastructurii si constructiile de scoli si spitale.

Insa, marea problema a Marii Britanii, precum si a tututor celorlalte state dezvoltate, este ca nivelul actual al creditelor guvernamentale este prea mare si prea putini stiu cum si cand sa inceapa o consolidare sau cat de rapid ar trebui sa fie acest proces.

Orice s-ar intampla, un lucru este clar, spun analistii: generatiile urmatoare vor fi nevoite sa plateasca mult mai mult pentru serviciile publice si vor trebui sa se obisnuiasca sa primeasca mult mai putin, pentru banii dati.