Proiectul noii politici europene privind clima si energia, intre pragmatism si lipsa de viziune

Ca urmare a dezbaterilor asupra parametrilor de functionare a viitoarei politici energetice, Comisia Europeana a facut publica, la 22 ianuarie 2014, Comunicarea privind noua sa viziune asupra pachetului de masuri privind clima si energia, pentru perioada 2020-2030.

Comunicarea pastreaza in centrul sau cele trei obiective ale politicii actuale. Astfel, Comisia propune reducerea emisiilor de gaze cu efect de sera (GES) cu 40% comparativ cu nivelul anului 1990 si cresterea ponderii energiei din surse regenerabile la cel putin 27% din consumul final brut de energie. Pe segmentul eficientei energetice, Comunicarea nu propune ajustari, ci indica faptul ca sectorul eficientei energetice urmeaza sa faca obiectul unei analize separate prin revizuirea directivei relevante (i.e. Directiva 2012/27/UE), programata pentru mijlocul anului 2014.

Propunerea privind reducerea emisiilor GES se incadreaza in viziunea pe termen lung descrisa in Foaia de Parcurs 2050, care isi propune atingerea unei valori de reducere a emisiilor cu 80-95% fata de nivelul anului 1990. Obiectivul ar ramane obligatoriu la nivelul Statelor Membre, astfel cum este calificat si in actuala politica, dar Comunicarea nu contine vreo indicatie legata de modul de repartizare la nivel de Stat Membru a efortului colectiv de atingere a obiectivului UE.

Pe de alta parte, in timp ce, inclusiv la nivel european, sistemului de tranzactionare de emisii (ETS) ii este pusa la indoiala eficienta, Comisia nu a exprimat intentia reformarii sistemului si nici masuri pentru impulsionarea investitiilor pe termen lung in tehnologii cu emisii reduse de CO2. Or, in legatura cu acest din urma aspect, este cunoscut ca surplusul de certificate de pe piata, pus in principal pe seama crizei economice si a accesului cu usurinta la credite internationale pentru conformitate, a determinat formarea si mentinerea in timp a unui pret neasteptat de scazut al carbonului, reducand masiv interesul investitiilor in tehnologii curate. In acest context, unele State Membre s-au vazut nevoite sa gaseasca solutii la nivel national, fapt ce poate afecta rolul sistemului ETS, conditiile de concurenta echitabila pe care acesta ar trebui sa le asigure si stabilitatea legislativa necesara investitorilor.

Cat priveste sursele regenerabile de energie, Comunicarea propune obligativitatea atingerii ponderii de 27% la nivelul Uniunii Europene (UE), in timp ce, la nivelul Statelor Membre, abordarea ar urma sa fie duala: flexibilitate in stabilirea obiectivelor nationale, fara a afecta insa angajamentul acestora de a contribui in mod individual si ferm la atingerea obiectivului comun. Din punct de vedere tehnic, pare ca flexibilitatea acordata Statelor Membre va rezulta in lipsa obligatiei de a transpune obiectivul comun intr-un obiectiv national si identificarea acestuia din urma cu luarea in considerare a obiectivului comun al UE, dar si a altor indicatori precum mixurile proprii de energie, colaborarea regionala, capacitatile disponibile pentru producerea energiei din surse regenerabile sau dificultati financiare care afecteaza mediu investitional.

Fata de intentia de revizuire a directivei in domeniul eficientei energetice, Comunicarea nu anunta masuri exprese privind actiunea in domeniul eficientei energetice; pana la acel moment, Statele Membre raman tinute de obligatiile asumate in procesul implementarii directivei existente.

Comunicarea Comisiei a fost analizata, dar si intens criticata; mesajul transmis de Comunicare pare dilematic de evaluat: este acesta marcat de lipsa de viziune si de ambitie sau este rezultatul unei alegeri strategice in considerarea unei experiente asimilate si al unei abordari pragmatice?

Lipsa de viziune sau alegere strategica?

Ulterior publicarii Comunicarii, o parte a mediului investitional a considerat ca, prin propunerile sale, Comisia a declinat rolul UE de promotor al investitiilor in domeniul energiei regenerabile, in timp ce insusi Parlamentul European a denuntat lipsa de viziune a cadrului propus de Comisie.

A fost criticat abandonul abordarii holistice a celor trei obiective in favoarea unei abordari individuale care decupleaza obiectivele si impactul acestora asupra reusitei comune.

Mai mult, s-a ridicat intrebarea daca stabilirea unor obiective UE fara obligatia transpunerii acestora in obiective nationale, ceea ce rezulta in mai multa libertate si flexibilitate acordate Statelor Membre, nu anticipeaza intentia Comisiei de a renunta la o parte din puterea de control direct.

In egala masura, a fost criticata lipsa unei abordari congruente in ceea ce priveste reducerea emisiilor GES, avand in vedere ca, pe de o parte, obiectivul comun este majorat (si ramane de vazut daca nu va deveni mai ambitios dupa negocierile internationale ce vor fi ocazionate de reuniunea de la Paris privind schimbarile climatice din 2015), desi sistemul de tranzactionare al emisiilor (cunoscut ca fiind in dificultate) nu este el insusi reformat.

Pe de alta parte, cat priveste resursele regenerabile, Comisia pare sa retina ea insasi rezerve cu privire la propunerea decuplarii partiale a obiectivului comun de obiectivul national, admitand, de principiu, ca revizuirea modalitatii de realizare a obiectivului comun poate deveni necesara.

Va fi insa acesta rezultatul final al strategiei? Desi aparent Comisia renunta la buna parte din puterea de corijare, in virtutea rolului de executiv la nivel comunitar, este de asteptat ca va asigura un minim de linii directoare ferme, capabile sa limiteze posibilitatea Statelor Membre de a-si trasa obiective mai putin ambitioase decat cele ce pot fi atinse si care sunt necesare pentru indeplinirea tintei stabilite la nivelul UE.

Chiar in lipsa unor linii directoare, cadrul nou propus, aparent flexibil (numai) pentru Statele Membre, poate fi privit ca aducand flexibilitate in ambele sensuri: este posibil ca, in fapt, Comisia sa isi fi generat un surplus de flexibilitate pentru ea insasi, revitalizand principiul fundamental al cooperarii loiale intre Statele Membre statuat prin Art. 4 al Tratatului privind UE, pentru a carui salvgardare nu va ezita sa aplice procedurile de protectie corespunzatoare.

Lipsa de ambitie sau pragmatism?

Tinta de cel putin 27% propusa de Comisie cu privire la energia regenerabila a fost criticata de restul actorilor institutionali, inclusiv o serie de State Membre, pe de o parte, ca fiind insuficienta (sugerandu-se ca necesara asumarea unei tinte de minimum 30%), iar pe de alta parte ca fiind imposibil de realizat avand in vedere ca, prin raportare la politica actuala, cele mai optimiste prognoze indica atingerea unei tinte de 24% in 2030.

Noua abordare poate fi rezultatul unei analize aprofundate si lucide asupra politicii actuale, in special in ceea ce priveste posibilitatea concreta de a identifica o pozitie ferma comuna la nivel UE si de a sanctiona derapajele Statelor Membre in implementarea unei astfel de pozitii. Este posibil ca dificultatile inregistrate pe parcursul implementarii actualei politici, in special efectele limitate care decurg din procedura de infringement, sa fi determinat Comisia sa recurga la o strategie pragmatica, evitand un drum lung si greu de stabilire a unor angajamente ferme ale Statelor Membre si preferand, in acest caz, sa se intemeieze pe obligatii ce rezulta din Tratatul privind UE si principiile dreptului comunitar.

Conditiile economice actuale, progresul tehnologiilor si scaderea costurilor in domeniu sau chiar implicatii de ordin politic, intentia reformarii cadrului politicilor publice de interventie par sa fi directionat Comisia catre aceeasi abordare ce ar denota mai degraba pragmatism decat abandon al principiilor politicii actuale.

In vreme ce este de asteptat ca pozitia Comisiei sa continue sa se defineasca, nu poate fi ignorata posibilitatea ca abordarea Comisiei sa fie in mod deliberat una mai putin confruntationala pe tema in prezent sensibila a promovarii resurselor regenerabile, in situatia in care o buna parte din Statele Membre au parcurs sau sunt in curs de a parcurge unele reforme in acest domeniu. Din acest punct de vedere, Comunicarea dezamageste, in principal pe sustinatorii energiei regenerabile care asteptau din partea Comisiei un semnal ca Statele Membre nu ar trebui sa relaxeze sau sa renunte cu usurinta la instrumentele de promovare a acestei industrii. Dezbaterile de mai sus si critica lipsei de viziune si de ambitie se extind si asupra altor elemente ale Comunicarii, inclusiv aspectele necesare asigurarii competitivitatii industriei europene pe piata internationala, precum necesitatea imbunatatirii flexibilitatii retelelor, a infrastructurii si a capacitatilor de transport a energiei electrice, explorarea tehnologiilor alternative precum gazele de sist si diversificarea rutelor de aprovizionare in vederea reducerii dependentei de importurile de petrol si gaze care nu sunt sau sunt prea putin avute in vedere in Comunicare.

Punand in balanta scepticismul cu care este privita noua politica de catre unii si increderea acordata de catre altii deciziilor Comisiei Europeane, in special fundamentelor din spatele acestor decizii, va fi interesant de vazut cum va arata viitoarea politica si in ce masura va fi capabila sa contribuie in mod real si efectiv la atingerea tintelor trasate prin viziunea pe termen lung asupra politicii privind clima si energia.

Articol semnat de Anca Mitocaru, Asociat si Lucian Caruceriu, Asociat, Pelifilip.

Daca ai intrebari sau vrei sa transmiti un mesaj autorului acestui editorial, lasa un comentariu in sectiunea dedicata de mai jos. Nu uita sa lasi si adresa ta de e-mail, astfel incat sa te putem contacta si sa iti transmitem raspunsul.