Enigmele Bucurestiului la energie termica - Miercuri, 20 Februarie 2008, ora 11:31

Miercuri, 20 Februarie 2008, ora 11:31
993 citiri

Acoperirea pierderilor


Sistemul centralizat de incalzire, incurajat insistent de catre Uniunea Europeana pe motivul ca ar fi cel mai economic, are in Romania atatea particularitati cate centrale in cogenerare functioneaza pe teritoriul tarii. In Bucuresti, unde acest sistem este cel mai bine dezvoltat, particularitatile se transforma in neconoscute, atat pentru beneficiarii sistemului cat si pentru Autoritatea de reglementare.

La o analiza mai atenta a ceea ce se intampla aici, nu ar fi dificil insa de a afla cu cat se produce in mod real gigacaloria, cat se pierde prin sistemul de transport gestionat de Radet si, in final, cat ar trebui sa scoata din buzunar fiecare familie pentru incalzire si apa calda. Important este ca autoritatile sa vrea sa se faca acest lucru, iar Elcen sa puna la dispozitia lor costurile reale de exploatare si beneficiile pe care le are in urma producerii agentului termic si, mai ales, a curentului electric.

Cererea de majorare a tarifelor la gigacalorie cu 15%, respectiv de la 119 lei/gigacalorie, la peste 136 lei/gigacalorie, ar aduce suplimentar in visteria Elcen peste 100 milioane lei, adica aproape dublu fata de pierderea anuntata de societate pentru anul 2007, de 61,3 milioane lei. Daca pierderile Elcen sunt adevarate si acestea se datoreaza pretului mic al energiei termice, cererea de majorare pare una fireasca. In caz contrar insa, se cheama furt din buzunarul cetateanului.


Legile termodinamicii


Societatea Elcen (Electrocentrale Bucuresti) a produs, in 2007, 6,6 milioane gigacalorii-energie termica si 6,7 TWH (terawati ora)-energie electrica. Despre cel din urma produs al societatii (energia electrica) nu se spune nimic insa atunci cand se formeaza pretul la energia termica.

La un pret mediu pe piata de energie, de 180 lei/MWh, Elcen ar fi trebuit sa incaseze numai de aici peste 1,206 miliarde lei (un TWh este echivalentul a 1 million MWh), respectiv circa 335 milioane euro. Solicitarea de majorare a tarifelor gigacaloriei este pusa pe baza scumpirii gazului metan si a pacurii, materia prima folosita de centralele in cogenerare din Bucuresti.

Pe baza legilor termodinamicii, Autoritatea de reglementare nu ar avea altceva de facut decat sa calculeze cat gaz este consumat la producerea unei gigacalorii si a unui megawat de energie, cat se incaseaza din vanzarea acestora si astfel, ar afla daca solicitarea este bazata economic sau nu. Mai facem mentiunea ca, din totalul cheltuielilor, cele cu producerea energiei electrice reprezinta in jur de 48,5%, iar cele pentru producerea energiei termice sunt de 51,5%.

Aici regasim un alt aspect interesant al problemei, in sensul ca ponderea cheltuielilor pentru producerea energiei electrice nu ar trebui in niciun caz sa o depaseasca pe cea cu energia termica. Nu se vrea acest lucru, asa cum nu se vrea nici trecerea Elcen in subordinea Primariei Capitalei (in momentul de fata Elcen este in subordinea Ministerului Economiei si Finantelor), care ar fi foarte interesata de costurile reale de productie si de ceea ce plateste populatia.


Unul la Primarie, restul la stat


Aproape peste tot in tara, centralele in cogenerare au fost trecute de la Ministerul Economiei la autoritatile locale, pentru a se evita subventiile incrucisate si subventionare productiei de energie. Numai in Bucuresti, nu.

Acest lucru ne-a fost impus de Uniunea Europeana. S-a gasit totusi o portita de sprijinire a consumatorilor, in sensul ca guvernul subventioneaza cu 45% achizitia de combustibil, iar autoritatile locale subventioneaza cu maximum 10% pretul final al gigacaloriei. Bucurestenii continua sa plateasca inca un pret scazut la energia termica, datorita randamentelor destul de ridicate ale centralelor de aici , dar si faptului ca numarul debransarilor a fost mult mai mic fata de alte orase.

Si totusi, acest lucru nu mai pare posibil pentru multa vreme. Paradoxal, Primaria nu poate prelua centralele insa are in subordine reteaua de transport a agentului Termic, gestionata de Radet, si in spinarea careia Elcen arunca o mare parte din pierderi si ineficienta. Normal ar fi ca si productia si distributia sa fie in coordonarea aceleiasi entitati, pentru ca procesul sa poata fi controlat de la un capat la altul.

Aici e buba problemei, pe care guvernul refuza insa sa o elimine. Cum ar fi ca bucurestenii sa stie cat costa cu adevarat producerea gigacaloriei sI cu cat subventioneaza din buzunarele lor afacerile din sistem.


Restante la plata catre Elcen :

- Radet Bucuresti - 745,472 milioane lei

- Radet Constanta - 154,347 milioane lei

- Total - 899,819 lei


Plati pe care Elcen le are de efectuat:

- 308,7 milioane lei facturi restante pentru combustibil

- 496 milioane lei un credit pentru combustibil

- 99 milioane dolari, un alt credit pentru combustibil

- Total: 903,7 milioane lei