Lupta pentru raul cel mai mare: Wikileaks vs. Facebook

Ceea ce a fost gandit, la inceputuri, ca o "fantana a cunoasterii" si ca un instrument revolutionar de comunicare globala, Internetul, s-a transformat treptat intr-o vitrina stralucitoare care "mananca" timpul si banii utilizatorilor cvasibulversati. La mijloc, a ramas batalia pentru dreptul la intimitate. 

Lupta zilei este cea pentru titulatura "omul anului". Daca revista Time l-a ales pe Mark Zuckerberg pentru a-l pune pe celebra coperta, alegerea "Le Monde" s-a indreptat catre fondatorul Wikileaks, Julian Assange. Ambii sunt amenintari directe la confidentialitatea datelor personale ale utilizatorilor.

Wikileaks a fost cladit din temelii pe demascarea informatiilor confidentiale, incurajandu-i pe cei care aveau acces la informatii despre ipocrizie, coruptie si minciuna la nivel inalt sa le faca publice.

Astfel, Wikileaks a facut doua lucruri fundamentale: a devenit o forta care sa raspandeasca informatii valoroase si a obligat guvernele la o mai mare responsabilitate.

Facebook, al carui fondator a fost ales "omul anului" pentru crearea unui sistem care ne-a schimbat modul in care traim, incearca sa obtina informatii personale ale utilizatorului, oferindu-i in schimb falsul simt al unei lumi mai bune. Scopul declarat al lui Mark Zuckerberg, de altfel, este sa ajute oamenii sa se conecteze si sa impartaseasca.

De fapt, scopul Facebook pare sa fie colectarea de informatii personale ale userilor, de pe urma carora sa faca bani seriosi.

Aceasta "vanzare" a userului fie se face sub forma anunturilor ultra-targetate (anunturile "you might like, de pe coloana din dreapta), fie sub forma unor jocuri care ofera bunuri virtuale, pe bani cat se poate de adevarati ( exemplul Farmville).

Facebook are o selectie pretioasa cu informatii despre useri. Stie unde locuiesc, ce varste au, pe ce site-uri intra, ce mancare prefera, unde lucreaza, unde merg in concediu si cu cine sunt prieteni acestia. In limbajul corporatiei lui Zuckerberg, au trasat cate un "social graph" pentru fiecare utilizator.

Acest "grafic social" este extrem de valoros pentru marketeri pentru ca ii ajuta sa-si planifice reclamele, astfel incat sa ajunga la cei care sunt interesati cu adevarat de diversele produse promovate.

Asadar, unde este marea amenintare?

Cele mai multe documente publicate pe Wikileaks sunt importante dar nu au provocat cutremure. Cat de mult ne pasa de notele diplomatilor americani?

Facebook, desi distractiv, are o parte intunecata. Oamenii sunt concediati pentru ce publica pe Wall. Altii sunt "vizitati" de hotii ajutati de informatiile publicate de cei dintai. Aici sta esenta problemei: intimitatea este strict legata de simtul de securitate.

Wikileaks a ridicat o problema importanta: dezvaluirea de informatii privind coruptia de rang inalt poate afecta securitatea unei operatiuni militare sau, mai mult decat atat, a unei natiuni.

In cazul Facebook, totul devine mult mai personal. Nu putine au fost jafurile, ajutate de informatiile postate pe Wall-ul de pe Facebook, chiar de victima.

Dar sunt si alte metode in care bresele in intimitatea virtuala se transforma in brese de securitate. Cyber-criminalii nu dorm niciodata.

Drept marturie stau cel mai recent atac asupra Gawker, care a rezultat in furtul a peste 1 milion de parole, si cazul McDonald's, unde hackerii s-au ales cu numele, e-mail-urile, numere de telefon si adresele clientilor.

Pana la urma, cine face mai mult rau: Wikileaks sau Facebook

Guvernele sunt, in genere, mai bine protejate decat indivizii. Au puterea de a pune presiune pe institutiile abiltiatea sa actioneze si sa pedepseasca, asa cum s-a intamplat cu Assange.

Utilizatorii individuali, pe de cealalta parte, nici macar nu sunt constienti de traseul informatiilor lor.

In momentul de fata, nimeni si nimic nu obliga pe Facebook sa spuna ce informatii a strans si ce a facut cu aceste informatii.

Poate ca cea mai buna idee ar fi ca atacurile la intimitate sa fie contrate cu atacuri la intimitate.

Daca "sursele" Wikileaks si-ar indrepta atentia catre Silicon Valley, atunci am sti cu totii mai bine ce se intampla in spatele celor mai mari site-uri, motoare de cautare si retele de socializare.