Interviurile Business24.ro
HOT TOPICS

Magia filmului, din spatele camerei de filmat - interviu cu cineastul Radu Nicolau

Magia filmului, din spatele camerei de filmat - interviu cu cineastul Radu Nicolau


Cinematografia, fabrica de povesti, vise, vedete si venituri, poate oferi cel putin doua "cadouri" spectatorului obisnuit: relaxare sau idei care sa-l puna pe ganduri. Cei mai mult dintre romani se duc la cinema pentru primul dintre ele, considera regizorul Radu Nicolau, presedintele New Films Romania.

"Noi am trait intr-o criza de cand ne-am nascut. In comunism era criza, imediat dupa a fost criza, acum este criza. Nu cred ca romanii se duc la cinematograf ca sa se amageasca cu o realitate virtuala. Cred ca se duc foarte mult ca sa se relaxeze", a explicat Radu Nicolau, intr-un interviu acordat Business24.ro.

In ultimii ani, romanii au ocolit salile de cinema. Incep sa se reintoarca in fata marelui ecran, aflati poate in cautarea unei realitati paralele, dezamagiti de ce se intampla in viata reala?

Nu cred ca romanii au ocolit cinematograful. Dimpotriva, in ultimii ani merg din ce in ce mai des la cinematograf pentru ca s-au deschis cinematografe noi si asta inseamna mult mai multe ecrane, mai multe filme. Statistic, box office-ul a crescut. Numai anul acesta a crescut pentru ca s-a deschis Grand Cinema din Baneasa, care a adus un public nou.



E greu de spus daca oamenii se uita la filme acum ca sa scape de realitatile de azi, fiindca realitatile Romaniei dintotdeauna au fost aceleasi - criza si tranzitia. Noi am trait intr-o criza de cand ne-am nascut. In comunism era criza, imediat dupa a fost criza, acum este criza. Asta e o stare cu care noi suntem foarte obisnuiti. Nu cred ca romanii se duc la cinematograf ca sa se amageasca cu o realitate virtuala.

Cred ca se duc foarte mult ca sa se relaxeze. Exista doua mari categorii de filme: cele de box office, care merg la Multiplex, unde se inghesuie tineretul, filme mari care se fac cate cu patru-cinci continuari, filme cu bugete uriase, dar nu as spune ca sunt filme din care ramai cu ceva dupa. Sigur, iti amintesti de efecte speciale, dar cam atat.

Apoi, mai este filmul la care te gandesti dupa ce s-a terminat, te mai gandesti si la altceva decat la efectele speciale. Cred ca aceste filme isi gasesc din ce in ce mai greu locul in cinematografe pentru ca nu exista sali potrivite pentru filmul de arta.

E un public mai pretentios, nu as spune elitist, nici simandicos. Nu poti sa te duci sa vezi un film care chiar te patrunde, te rascoleste inconjurat de pop corn, discutii la telefoane mobile. Iti trebuie o alta forma de confort la care sa poti sa ai acces. Din pacate, in Romania aceste sali sunt atat de putine incat este total nerentabil pentru un distribuitor sa investeasca bani ca sa aduca acest gen de filme in cinematografe.

Cum vedeti evolutia cinematografiei romanesti, de la forma acesteia inainte de '89, la explozia libertatii de exprimare la inceputul anilor '90 si pana astazi?

A trecut prin foarte multe convulsii, multe transformari, am avut intotdeauna o cinematografie cu priza la public. Filmele inainte de '89 faceau un numar de spectatori urias. E adevarat, nu prea existau multe optiuni, dar erau multe filme pe care cu placere putem sa le revedem in ziua de astazi fara sa simtim neaparat ca vin din perioada comunista. Sunt filme care trec, transcend si dicataturii si modernismului.

Dupa '89, a intrat intr-un proces de transformare mai degraba financiar. Prima faza a fost pe bani, a fost o lupta intre vechii si greii regizori care controlau si trageau sforile in cinematografie, care au facut in asa fel incat au pus mana pe mai toate bugetele de film, dar filmele pe care le-au facut nu prea au convins.

Putine filme de dupa '89, in primii ani, s-au ridicat cel putin la nivelul asteptarilor. Puteau sa faca liberi un film la care nu aveau acces in comunism pentru ca nu le dadea voie Suzana Gadea cu cenzura partidului.

N-au aparut aceste filme, ceea ce inseamna ca ele existau doar in niste discutii de salon, dar nicidecum intr-o gandire serioasa si intr-un proiect concret.

A fost o lupta foarte dura intre garda veche, cu toate conexiunile activistilor care stiau cum sa manipuleze, si tinerii regizori care veneau cu altceva de spus, cu alta formula. Am fost martor cand acestia erau tratati infantili: "ce, astea sunt proiecte, astea sunt filme , pe cine intereseaza asa ceva?". Filmele astea au castigat premii la Cannes si la nenumarate alte festivale.

Cred ca e un proces normal. Acei regizori s-au luptat ca sa se poata exprima, iar aceasta lupta i-a intarit, i-a facut sa fie cat mai creativi si sa gaseasca niste proiecte care sa convinga.

Poate ca veneau si cu perioada de tranzitie care a adus multe rasturnari, intrebari, frustari. A fost o perioada in care era o emulatie intelectuala. Sper sa continue acest lucru si sper sa gasesc in filmul romanesc ceea ce cu greu am gasit: filmul simplu, care sa te binedispuna, nu un film dupa care sa te gandesti la dramele universului, ci un film simplu, curat, de la care sa pleci zambind.

Comediile, filmele de dragoste, acestea lipsesc. Nu si-au facut mana pe acest gen de film care cred ca ar avea succes in cinematograf.

Cinematografia romaneasca este singura din Europa in care box office-ul local este mai slab decat box office-ul american. In toate tarile in care se fac filme - in Polonia, Franta, Germania - pe primele locuri sunt productiile autohtone, la noi tot "Harry Potter" sau filmele americane, ceea ce inseamna ca ceva lipseste, acel ceva pe care regizorii ar trebui sa inceapa sa-l simta si sa-l caute.

Filmul nu este numai arta, e si o forma de divertisment, de relaxare la care omul apeleaza ca sa se simta bine, sa se poata deconecta, sa scape de tensiunile si stresul cotidian si sa aiba un moment in care sa se simta amuzat, romantic, sa poata sa schimbe doua vorbe placute.

"Buna, ce faci?" este unul din primele filme care reprezinta o cotitura, e exact genul acesta de comedie, cu subiect interesant, e un film foarte bun.

Referindu-ne strict la cinematografia nationala, cum comentati potentialul regizoral si actoricesc prin care Romania s-a facut remarcata in ultimii ani?

Cred ca este o evolutie absolut normala. Sunt tineri care au ceva de spus, nu sunt nici furiosi, nici revoltati. Sunt tineri inteligenti, cu idei, care traiesc intr-un mediu in care intotdeauna a existat un subiect care sa framante si care au invatat sa puna in pagina un film care nu este altceva decat o poveste, pe care s-o intelegi si care sa-si atinga publicul tinta.

Cred ca e o evolutie normala a scolii de film romanesti, sper sa mearga in continuare pe valori, sa apara cat mai multi regizori. Va depinde foarte mult de mecanismele de finantare, de banii pe care ii vor avea ca sa faca filme si de o schimbare de mentalitate in conducerea cinematografiei romanesti.

Suntem singura tara care nu da facilitati pentru cei care vor sa faca film. Sunt tot felul de facilitati in Ungaria, Bulgaria, mai nou in Serbia, lucru care atrage foarte mult productiile straine. Dar in clipa in care ai productii straine si productii romanesti, deja ai o piata mult mai dezvoltata in care preturile se echilibreaza.

Daca ar fi sa se bazeze strict pe productia locala, cred ca ar da falimente rasunatoare studiou-rile de film, pentru ca n-ar avea din ce sa traiasca. Trebuie schimbat mult conceptia de dezvoltare a pietei de productie de film si, in paralel, de modernizare a unui sistem de finantare a filmului.

Televiziunile contribuie cu cota parte din publicitate pentru productia de film, e foarte bine, dar important e modul in care se selectioneaza proiectele. Pe vremea lui Stere Gulea, am fost un proiect de lege care mi s-a parut foarte important.

Televiziunile puteau atunci sa opteze pentru diverse proiecte si sa investeasca jumatate din banii pe care trebuiau sa-i dea la CNC in aceste filme, in calitate de co-producator. Devii mult mai atent cu banii tai.

Altfel, cand ii dai la CNC, nu-ti mai pasa, iar CNC-ul face ce vrea. De fiecare data cand sunt concursuri apar scandalurile ulterioare. Daca ar fi implicate si televiziunile in acest proces, ar fi foarte atente cu banii pe care i-ar cheltui si ar cauta sa investeasca intr-un anumit proiect care ar atrage si publicul la televizor si ar reprezenta si o forma de selectie naturala a proiectelor bune.

Cum putem stopa avalansa subculturii pe micile si marile ecrane? Se pare ca in ultima vreme, cel putin, foarte multe televiziuni prefera sa faca o audienta rezonabila, facand rabat de la calitate, cu productii cel putin indoielnice...



E foarte greu de spus care ar trebui sa fie echilibrul. Daca va uitati la filmele care se difuzeaza, o sa constatati ca sunt televiziuni care difuzeaza foarte multe filme de calitate. Nu sunt neaparat filme care fac audienta.

Daca verificati datele de audienta veti vedea ca sunt cateva televiziuni care programeaza filme de actiune, de mare consum care prin audienta le aduc castiguri foarte mari. Televiziunile sunt comerciale, ele trebuie sa-si finanteze programul. Daca asta cere publicul, asta i se da, eu nu cred ca televiziunea trebuie sa fie privita ca un instrument de educatie si cultura.

Poti sa creezi niste canale de televiziune de nisa care sa aiba aceasta menire - si exista TVR Cultural, TVR 1 - care dau filme bune, poate ca la ore cam tarzii, dar exista. Nu neaparat filmele de box office, ci filmele artistice.

E foarte greu pentru o televiziune sa-i ceri sa fie competitiva pe piata, sa aiba rezultate si in acelasi timp sa o intrebi de ce scade stacheta culturala. Pentru ca, evident, poporul nu cere cultura cand se uita la televizor. Cine vrea cultura, are acces.

Cred ca este o mare confuzie intre ce programe educationale, de valoare vedem si ce dau televizunile. Sa nu uitam ca exista National Geographic, Discovery, History, programe educative, cvasi-culturale. E adevarat, intr-o forma placuta si usor digerabila, dar asta sunt.

Cine vrea, poate sa se uite. Exista telecomanda, care este stapanul universal al audientelor. Acolo se stabileste bunul gust, iar gustul poporului roman e cel pe care il cere.

Pe dumneavoastra, ce anume v-a atras in aceasta lume a imaginilor miscatoare?

Televiziunea. Am lucrat in televiziune mai bine de zece ani si cred ca e o cale normala.

Pe vremea cand eram in televiziune puteam sa fac publicistica si jurnalism de calitate fara interferente si ingerinte. Nu se mai poate si am ramas in lumea asta fiindca sunt aproape si de film si de televiziune si tot in lumea asta ma invart.

Tehnologia isi spune cuvantul inclusiv in productia de filme. Dumneavoastra, ce preferati: un film 3-D sau un film mut?

Un film bun. Poate fi un film 3-D foarte bun sau un film alb-negru si mut foarte bun. Nu aici sta calitatea filmului. Pe gustul meu, trebuie sa fie un film care sa-mi spuna ceva si la care sa ma gandesc si a doua zi.

Abundenta asta de filme 3-D, de televizoare 3-D e fortata. Se pluseaza ca sa se obtina mai multi bani fiindca sunt tehnologii scumpe, se vand mai multe televizoare, se aduc mai multe telespectatori in sala chipurile ca filmul este 3-D.

Sigur, la un film de animatie e minunat pentru copii, la un film documentar despre natura este extraordinar, dar nu stiu cu ce ajuta la un film care nu e altceva decat o poveste. Daca spui povestea in 3-D sau in 2-D, povestea e aceeasi.

Daca el e un film bun 2-D, va fi bun si in 3-D. Nu cred ca trecerea la o alta dimensiune aduce plus valoare filmului. Sigur, inseamna efecte mai spectaculoase, dar nu sunt lucruri care sa dainuie. Uitati-va la "Razboiul Stelelor". Primul film are deja 30 de ani, nici nu se discuta de 3-D sau de atatea efecte speciale si a ramas la fel de bun si in ziua de azi. In plus, il revedeti cu aceeasi placere si in ziua de azi ca acum 30 de ani.

Nu cred ca se va intampla acelasi lucru cu avalansa asta de filme care vine in 3-D, doar pentru ca sunt realizate astfel.

Apropo de filmul mut, "The Artist" pare sa aiba mare succes la public, avand sanse reale sa castige Oscarul pentru cel mai bun film...

E absolut normal. Filmul nu este decat o naratiune. Daca regizorul gaseste un mod inteligent de a povesti si de a captiva publicul, restul sunt tehnici. Daca are subiectul si inteligenta sa stie sa povesteasca prin imagine, nu-i mai trebuie altceva.

Sunt nenumarate filme care nu au dialog si sunt niste povesti foarte puternice si patrunzatoare.

Una peste alta, se fac bani din cinematografie? Care este reteta succesului pentru astfel de business-uri? Ce se vinde?

Bani din cinematograf nu prea cred ca se fac. Cinematograful aduce doar niste procente pentru cei care sunt simpli distribuitori ai marilor filme americane, ai studiourilor de productie americane: Warner, Disney Universal.

Pentru munca de distributie reala - in care te duci, cauti filmele, le cumperi, platesi pentru licente, pentru material - cinematograful incepe abia acum sa devina o afacere in sine. Dar banii nu se scot din cinematograf, ci din drepturile ulterioare de video, DVD, televiziune, pay-TV etc.

Cel mai bine se vand filmele care fac box office, evident, filmele de mega-productie de actiune, mega-productiile chick-flik care nu spun nimic, astea sunt marile succese. Restul se vand mai greu. Se vand filmele care au actori buni, un scenariu serios si puternic, filme care spun ceva. La fel de bine se vand si filmele de actiune ieftine, de duzina care fac audienta la televiziune.

Este "pirateria" un fenomen de amploare si la noi?

Sigur, e un fenomen urias care afecteaza si erodeaza mult veniturile. Deja, filme care s-au lansat oriunde in lume, daca nu le scoti urgent in cinematograf, sunt imediat piratate. Avem, de exemplu, "The Iron Lady", cu Meryl Streep, sper sa castige cel putin cateva Oscaruri. Pana cand avem planificata lansarea, deja l-am gasit pe internet cu subtitrare in romana.

Am cerut avocatilor sa intervina si sa opreasca difuzarea pe aceste site-uri pentru ca nu mai putem sa ne acperim costurile daca oamenii il iau de pe internet, il vad si nu se mai duc la cinematograf, eventual il mai vad o data la televizor.

De ce partea a tratatului ACTA va situati?

N-as zice nici pentru, nici contra. Nu sunt de acord ca ACTA sa fie un fel de politie mai mult sau mai putin secreta a internetului, dar pe de alta parte sunt de acord ca pentru drepturile de autor trebuie sa existe o forma de retributie.

Daca nu se va gasi aceasta forma, veti asista la disparitia sau la diminuarea investitiilor in film, in special in acel film de arta, pentru ca acela este filmul cel mai greu si de finantat si de recuperat bani din vanzarea lui. Multe dintre ele nu au efecte speciale, care sa te faca sa te duci in sala de cinematograf.

Veti constata ca, mergand pe piraterie, va scadea calitatea filmului. La fel s-a intamplat si cu muzica. Cat timp se fura, inseamna ca cel care munceste, nu primeste. Daca nu primeste, n-o sa mai munceasca.

Ce filme asteptam in 2012 si care credeti ca va fi filmul anului, in opinia dumneavoastra?

Doua filme ma intereseaza extrem de mult: "The Iron Lady" cu Meryl Streep si "This must be the place" cu Sean Penn, la care tin foarte mult, pentru ca sunt filme deosebite.

Sunt filme la care trebuie sa te duci altfel incarcat emotional, nu cu bratele pline de pop-corn si cola. Nu e usor sa faci marketing si campanii serioase ca sa se stie de aceste filme.

Numiti-ne un top 3 al filmelor care v-au impresionat cu recomandarea "must see"...

Pe locul 1 este "Pulp Fiction". De aici incepe sa fie foarte greu, numai locul 1 este simplu. Pe locul doi ar fi "Zabriskie Point" si pe trei, daca pastram acest registru, "Hair" al lui Milos Forman.

Eu am o sensibilitate pentru Milos Forman, mi-a placut intotdeauna. Asta este o lista personala, dar sunt multe alte filme care merita vazute.

"Cei mai frumosi ani", spre exemplu, pe care din pacate astazi nu prea il mai vede lumea. Putini din generatiile sub 25 de ani mai au rabdare sa se uite la asemenea filme. Am avut probleme cu copiii mei, pe care nu prea ii mai impresioneaza acest gen.

Ti-a placut acest articol? Urmareste Business24 si pe Facebook! Comenteaza si vezi in fluxul tau de noutati de pe Facebook cele mai noi si interesante articole de pe Business24.
Sursa: Business24
Articol citit de 4573 ori