A treia optiune pentru Grecia exista. De ce tace FMI?

Democratia se refera la efectuarea unor alegeri reale, dar in Grecia, criza financiara le-a luat elenilor acest drept, FMI si UE purtand o mare responsabilitate in acest sens. In negocieri, Greciei i s-au prezentat doua scenarii inflexibile.

Fie paraseste euro si nu mai beneficiaza de finantare, fie ramane si accepta un nou imprumut acordat in baza unui nou program de austeritate. Creditorii i-au inselat insa pe eleni neprezentand o a treia varianta, de iesire din zona euro si continuare a finantarii, spune un reputat economist indian, Arvind Subramanian, in revista Project Syndicate.

Varianta ascunsa

Scenariul in care Grecia ar fi putut sa paraseasca temporar zona euro, dar sa beneficieze in continuare de finantare din partea partenerilor europeni si a FMI ar fi trebuit prezentat, iniferent de motivatiile politice privind pastrarea tarii in uniunea monetara.

Ar fi reprezentat o varianta care venea atat cu beneficii, cat si cu costuri considerabile determinate de Grexit.

Beneficiile ar fi constat intr-o devalorizare masiva a monedei adoptate odata cu iesirea tarii din uniunea monetara, dar care ar fi readus un suflu dinamic in economia acesteia.

Costurile ar fi fost enorme. Guvernul ar fi trebuit sa declare incapacitatea de plata, sistemul bancar ar fi fost ruinat, iar pentru redobandirea increderii investitorilor de pe pietele financiare ar fi fost necesari ani in sir.

Ca efect, ratele dobanzilor ar fi stat la un nivel ridicat blocand o crestere economica rapida. Nu este de mirare deci, ca guvernul elen a optat pentru "mai sigura" masura a cresterii gradului de austeritate.

Numai ca nici aceasta nu vine cu o plasa de siguranta pentru Atena. Grecia va trebui sa se agate de programul de austeritate sperand ca undeva in viitor devalorizarea interna -reprezentata de salarii si deflatia preturilor- ii va da sansa redresarii economice.

FMI putea indulci insa pastila amara a unei iesiri a Greciei din zona euro. Elenilor li se putea oferi certitudinea ca vor putea sa se bucure de devalorizarea monedei, atata timp cat institutiile internationale ar fi intervenit sa atenueze efectul costurilor determinate de Grexit.

Termenii precisi in care se putea realiza iesirea tarii din zona euro ar fi inclus cu siguranta o reducere a datoriei tarii si o strategie pentru recapitalizarea bancilor, in scopul de a limita panica si efectul de contagiune in regiune.

Costurile ar fi fost in continuare ridicate, finantarea acordata de Fond trebuind sa acopere cel putin pentru doi ani nivelul importurilor din Grecia, dar macar strategia prezenta mai multe sanse de succes decat altele.

Reforme dureroase

Exista insa vreo strategie care sa garanteze succesul redresarii economiei elene?

In orice scenariu, Grecia trebuie sa atinga un surplus primar si sa initieze o serie de reforme pentru transformarea economiei.

Este o chestiune careia nimeni nu pare sa-i dea vreo sansa reala, cei mai multi analisti argumentand ca Grecia va refuza aceasta transformare.

Aceleasi argumente au fost folosite si in anii trecuti, chiar daca oficialii eleni au recurs la masuri radicale pentru a intari politica fiscala din tara si pentru reducerea costurilor salariale din sistemul public.

Scepticii ignora si faptul ca reformele structurale sunt partial stimulate de factori interni.

Pana la urma, fara revenirea la o moneda proprie mai slaba si fara o taiere a unei parti din datorii, reformele nu fac decat sa genereze un nou val de durere in randul populatiei.

Neadoptarea scenariului de Grexit asistat are in spate o explicatie simpla: nu au vrut creditorii europeni. Nu justifica insa si atitudinea FMI, institutie care ar fi trebuit sa iignore opozitia vehementa a tarilor din zona euro.

In 2010, tarile creditoare erau alarmate de o posibila contagiune in zona euro. Daca varianta Grexit s-ar fi declansat atunci, probabil creditorii s-ar fi intrebat cate tari ar fi gata sa urmeze exemplul Greciei, iar uniunea monetara ar fi cazut prada panicii pietelor.

De fapt insa, riscul acesta reprezinta inca un argument pentru prezentarea variantei de Grexit asistat Greciei. Este mult mai neplacut sa tii captiv un popor decat sa ii asiguri sansa de a-si urma calea sa.

Inca o sansa

Creditorii europeni ai Greciei s-au aratat alarmati de costurile pe care guvernele tarilor din zona euro le-ar avea de suferit in cazul unui Grexit.

Exemplele din anii '80 din America Latina ne arata insa ca sunt mai multe sanse pentru creditori sa isi recupereze sumele imprumutate daca tarile debitoare demonstreaza potential de crestere economica.

Pe scurt, FMI nu ar fi trebuit sa puna in balanta ingrijorarile manifestate de creditorii europeni, ci sa prezinte a treia optiune in negocierile cu delegatia elena.

Ar fi fost un semnal clar ca Fondul nu cedeaza in fata membrilor sai puternici, atunci cand este impinsa sa aplice politici economice gresite si ar fi reprezentat si o spalare a pacatelor pentru austeritatea mizera in care Grecia a fost impinsa cu forta in ultimii 5 ani.

Dincolo de toate, aceasta ar fi fost o iesire a FMI din menghina celor doua forte poilitice majore care conduc destinul acestei institutii: Statele Unite si Europa.

Dintr-o perspectiva asiatica, aceasta ar fi reprezentant dovada ca Fondul este cu adevarat un organism International si nu doar o institutie de credit Euro-Atlantica.

Nu este totul pierdut, insa! In cazul in care actuala strategie se va dovedi la fel de paguboasa ca si cele aplicate in ultimii 5 ani, FMI ar trebui sa fie gata pentru a prezenta varianta unui Grexit asistat.

In felul acesta, in viitorul apropiat grecii vor putea sa ia singuri deciziile de care tine soarta lor si a tarii.