Criza din Grecia, o consecinta a existentei monedei euro?

Criza datoriilor de stat din zona euro, centrata pe Grecia, este, din multe puncte de vedere, o consecinta a existentei monedei euro, conceputa pentru a declansa o explozie a creditului in Europa, dar s-a extins cu prea multa indulgenta in unele tari, considera Kenneth Rogoff, profesor la Harvard, transmite Mediafax.

Reputatul profesor de economie de la Harvard arata, intr-un comentariu publicat de Financial Times, ca actuala criza a datoriilor de stat este in acelasi timp "un produs al succesului euro, dar si al esecului monedei unice".

Crearea zonei euro si-a atins efectul scontat, asigurand finantare la dobanzi scazute, intr-o moneda stabila, pentru statele considerate demne sa intre in zona euro si pentru companiile si populatia de acolo.

Insa liderii UE au fost, in opinia reputatului economist, prea indulgenti atunci cand au acceptat sa "indoaie" regulile pentru a facilita adoptarea valutei unice in unele tari cu o "istorie financiara patata".

Potrivit cercetarilor efectuate de Rogoff alaturi de Carmen Reinhart, profesor de economie la Universitatea din Maryland, o tara trebuie sa treaca printr-un proces dureros de tranzitie care poate dura pana la 75 de ani inainte sa "promoveze" de la statutul de economie emergenta.

"Douazeci de ani fara, sa spunem, o criza a datoriei de stat este o realizare semnificativa, dar nu e nici pe departe suficient pentru a declara definitiv ca o tara este acum «absolvent».

Grecia si-a rezolvat ultimul default suveran la mijlocul anilor '60, iar Portugalia a avut un program cu FMI relativ recent, in 1984.

Istoria moderna a Spaniei este mult mai favorabila, desi aceasta tara detine recordul cu mai mult de 12 episoade de default suveran independent", scrie Rogoff.

"Experimentul zona euro" a fost, de fapt, o incercare de a accelera procesul de "promovare" prin aparitia unei "momeli" - moneda unica - si a unei amenintari pe masura - reguli mai dure de bailout.

"In loc de a trebui sa demonstreze tarie de caracter si responsabilitate prin decenii de surplusuri si de scadere a nivelurilor datoriei de stat (asa cum a reusit Chile, spre exemplu), membrii zonei euro au avut voie sa-si manance linistiti tortul.

In loc de a plafona datoria publica la 90% din PIB, ca o tara emergenta «normala», Greciei i-a fost permis sa-si urce datoria de stat la peste 115% din PIB.

O cifra chiar si mai uimitoare este raportul dintre datoria externa totala a Greciei si PIB, care a depasit 170%, din sectorul public si cel privat (...)

Majoritatea statelor emergente au probleme si daca datoria de stat ajunge la 60% din PIB.

Datoriile externe ale Spaniei, Portugaliei si Irlandei ar fi uriase, daca aceste tari ar fi judecate ca economii emergente", avertizeaza Rogoff.

Astfel, Europa si Fondul Monetar International spera ca vor putea evita un eventual default suveran in zona euro, insa acest obiectiv nu este unul usor de atins, un astfel de scenariu fiind mai degraba o exceptie de la regula, noteaza economistul, aducand ca exemplu cazurile Argentinei, Indoneziei, Uruguaiului si Republicii Dominicane, care nu au reusit sa evite default-ul desi s-au supus unor programe si acorduri cu FMI.

Au existat pe de alta parte si cazuri exceptionale, respectiv Coreea de Sud, Turcia si Mexic, care au reusit sa evite la limita insolventa datorita ajutorului extern.

Daca Europa va reusi sa se incadreze la exceptii depinde de o gama larga de chestiuni politice, sociale si economice care nu sunt usor cuantificabile, noteaza profesorul.

"Economistii au un nivel limitat de a intelege de ce natiunile suverane isi platesc datoria externa, din moment ce nu exista vreo autoritate juridica supranationala care sa le oblige sa faca asta.

Cauza default-ului suveran este de foarte putine ori lipsa banilor. De obicei, si desigur in Europa sudica de astazi, problema este vointa de a plati.

Intr-un caz renumit, dictatorul roman Nicolae Ceausescu si-a fortat poporul la mai multe ierni reci fara caldura pentru a restitui, in anii '80, noua miliarde de dolari datorate bancilor internationale.

Daca ar mai fi asteptat cativa ani, Romania ar fi putut beneficia probabil de aceeasi clementa financiara de care s-au bucurat multe alte state la sfarsitul acelui deceniu. Faptul ca o tara isi poate plati datoriile nu inseamna ca va si opta pentru asta", scrie Rogoff.