Interviurile Business24.ro
HOT TOPICS

Keynes, Friedman si speculatorii

Keynes, Friedman si speculatorii
Intrebari si raspunsuri privind contributia cheltuielilor publice la solutionarea crizei care loveste pietele financiar-bancare si economiile pe plan mondial. Guvernele baga deja mana In buzunar pentru "a salva" bancile cu probleme si economiile. Pot sa aduca solutii pentru blocajele crizei? Care sunt limitele si care sunt consecintele "ascunse"?

Adevarul e ca guvernele nu dispun de atatia banipentru a acoperi "gaurile negre" ale bancilor cu probleme si ale companiilor a caror supravietuire (sau functionare normala) depinde semnificativ de Intregul curs general al economiei - cu epicentru pe consum, care acum e In scadere.





Intoarcerea spre Keynes pentru moment se arata nefinisata si nefinalizata,pentru ca se refera la sustinerea bancilor si nu a veniturilor si cheltuielilor publice, intrucat exista dispute intre guverne referitor la limitele privind "Pactul de Stabilitate" In UE. Dar si asta sa se faca pe parcurs, istoria arata ca politica keynesiana nu a putut sa dea solutii crizei stagflatiei din 1970, lasand camp de actiune monetarismului.
Totusi, si in acest stadiu de cautari, provocarile sunt puternice. Sunt atat de mari capitalurile in activele actualelor companii multinationale ca nici un guvern nu poate sa le acopere.





De exemplu, pierderile bancii Lehman Brothers, care a falimentat, au fost de 80 miliarde dolari. Tot atat e Produsul Intern Brut al Kenyei, care numara 40 milioane de locuitori. Datoriile "toxice" ale bancii Lehman depasesc PIB al greciei. Marea Britanie are nevoie de 9 trilioane de sterline pentru a acoperi sistemul bancar. Cele 50 de miliarde pe care le-a introdus deja In bugetul de stat Gordon Brown pentru a primi o parte din cele 4 mari banci "problematice" (Royal Bank of Scotland, Barclays, Lloyds si HBOS) seamana cu o aspirina.



Cerc vicios



Asadar, guvernele trebuie sa se imprumute. Nu pot sa ia simplu toti banii din bugetele de stat. Vor falimenta. Prin urmare, trebuie sa iasa pe piata internationala sa se Imprumute. Asta, insa, va duce la cresterea deficitelor finantelor publice, pe care guvernele vor trebui sa le rezolve prin marirea impozitelor sau prin reducerea cheltuielilor publice (pentru salarii, pensii, sanatate, educatie, transporturi, etc.) sau prin adoptarea ambelori n acelasi timp.





Dar cand toate guvernele fac la fel, noua vanare a imprumuturilor are consecinte asupra intregii economii mondiale. Daca statele si guvernele incep sa "absoarba" toate capitalurile disponibile, atunci imprumutul pentru companii va fi mai scump.





Richard Willson, administrator la Threadneed Asset Management, e de parere ca "mai e inca drum lung pana la normalizarea pietele, intrucat expunerile,vulnerabilitatile si rentabilitatea titlurilor si obligatiunilor companiilor (cu rentabilitate diferita fata de cele de stat) raman ridicate in pofida scaderii dobanzilor interbancare a euro (Euribor) si a dolarului (Libor)".





Costul asigurarii fata de neindeplinirea contractului (credit-default swaps) la indicele Markit iTraxx Crossover a explodat la 925 unitati de baza, peste cele 171 cat erau cand a izbucnit criza acum un an (100 unitati=1%). De exemplu, cererea redusa de bond-uri, obligatiuni, titluri (cu rating ridicat de "AAA") a dus la explozia randamentelor instrumentelor financiare de credit cu 90 de unitati de baza in Europa, la nivelul de 400 unitati de baza care constituie un record din 1999, potrivit Merril Lynch.

O creditare mai scumpa a companiilor,insa, poate duce la noi falimente si la mai multe reduceri de locuri de munca, conducand spre "un cerc vicios" care poate sa aprofundeze recesiunea, in loc sa o solutioneze.



Frictiuni





Pana acum, guvernele au promovat masuri limitate de "cheltuieli publice" (majoritatea ca stimulente de impozitare si se discuta dezvoltarea de lucrari publice) care cu greu pot sa aduca solutii. Dar chiar si aceste demersuri provoaca dispute intre guverne, care sunt divizate pentru ca ortodoxia neoliberala e pusa la Indoiala.





In Europa, de exemplu, polemica dintre Merkel si Sarkozy si Gordon Brown e mai mult decat evidenta In privinta partilor de contributii, masurilor si regulilor inainte de summitul ce se pregateste sa aiba loc la 7 noiembrie (iar la 14-15 noiembrie va avea loc summitul G-20).

Dar si In Grecia, disputa dintre doi ministri de frunte ai guvernului (Souflias si Alogoskoufis) In jurul "castanelor fierbinti" ai cresterii cheltuielilor publice In vederea consolidarii dezvoltarii, reflecta aceleasi dileme privind modurile de combatere a crizei.





Aceste dileme sun inregistrate vivace de 16 economologi In scrisoarea trimisa cotidianului britanic "Sunday Telegraph" in care ataca planurile guvernamentale de interventie: "Scaderea economica e urmarea normala in economia de piata", scriu acestia, atragand atentia ca finantele publice vor "Impiedica revitalizarea domeniului particular atunci cand va trece recesiunea".



Pana unde scad dobanzile?



Dileme similare creeaza si reducerea dobanzilor care nu pare sa functioneze.

In teorie acest lucru ar putea sa ajute: va reduce ratele imprumuturilor de consum si ale companiilor. Dar, in practica, nu exista garantii ca bancile vor "trece" aceste profituri la imprumutati sau companiilor carora le-a acordat credite. Si nici ca destui dintre oamenii de afaceri nu vor exploata "banul imprumutat mai ieftin", dupa care va urma restul lumii, intr-un fel sau altul.





In SUA dobanzile au scazut de la 5,25 la suta cat era anul trecut in septembrie la 1 la suta, martea trecuta. Dar somajul nu a incetat sa creasca, ajungand la 6,1 la suta. In 2008 s-au pierdut 760.000 locuri de munca in SUA, dintre care 160.000 in septembrie.

In Japonia dobanzile erau "zerovalente" de anui de zile, dar economia acesteia nu a putut evita stagnarea indelungata. Investitiile au stagnat pentru ca nu aveau profit.

Reducerile care se anunta pot sa dea sperante pe termen scurt pe piete, dar multi de indoiesc de eficacitatea lor pe termen lung, ceea ce duce din nou la insecuritate. Elementul de baza e slabirea speculatiilor, dupa cum am mai explicat.



Cele In dezvoltare



Falimentele nu numai ca au continuat sa ameninte bancile, dar se extind si asupra altor mai intreprinderi si asupra unor tari intregi.Dupa Islanda, a urmat Ungaria, iar FMI spune ca pe marginea prapastiei (posibilutate de 90 la suta de incapacitate de plata a datoriilor) se afla tari precum Ucraina si Pakistan.

Printre acestea si marile tari in dezvoltare, precum Polonia, Rusia, Argentina si Turcia, ale caror economii sunt la nivelul "rosu" al alarmei!





Un faliment al Ucrainei, Romaniei, Turciei sau al oricarei alte tari din aceasta vecinatate ar fi lovitura fatala data bancilor grecesti, care au plusat miliarde pe "Pariul Balcanic".

Costul ridicat la imprumutarii statului loveste deja Grecia, rentabilitatea bondurilor grecesti pe 10 ani fata de bondurile similare germane ajungand la 165 unitati, iar la inceputul anului era de 20 unitati!

"Macaroana" s-a intins atat de mult ca interventiile guvernului nu asigura un final magic extinderii crizei. Poate singurul lucru care poate numai sa Incurajeze - chiar si pentru putin - e continuarea speculatiilor... care a torpilat criza din prima clipa.



Ti-a placut acest articol? Urmareste Business24 si pe Facebook! Comenteaza si vezi in fluxul tau de noutati de pe Facebook cele mai noi si interesante articole de pe Business24.
Sursa: Business24
Articol citit de 1022 ori