Niels Schnecker: CAS-ul trebuie sa scada "dramatic"

"Avem nevoie de o scadere dramatica a CAS-ului, avem un cost enorm al muncii, de unde rezulta si piata neagra. In momentul de fata, reducerea taxarii muncii este cel mai important lucru pentru Romania, apoi stabilizarea Codului Fiscal si, nu in ultimul rand, stimularea investitiilor", a declarat Niels Schnecker intr-un interviu acordat Bloombiz.ro. Omul de afaceri este de parere ca relansarea economiei trebuie sustinuta si prin reducerea taxarii muncii, mai exact prin diminuarea contributiilor la asigurarile sociale de la 44% la 30%. 

La ce nivel isi doresc oamenii de afaceri sa coboare cota unica in perioada urmatoare?

Nu cred ca o coborare a cotei unice ar aduce acum vreun avantaj.

Orice persoana din economia privata ar spune ca orice scadere de impozit este binevenita.

Daca vorbim in contextul actual, mi-e teama ca este o inutilitate, doar un populism.

Nu ar avea efecte fiindca societatile nu au profit, poate cu exceptia bancilor.

Nu aici este problema cea mai mare pentru a debloca economia reala, acesti bani ar trebui sa vina din domeniul CAS-ului.

Ar trebui sa reduca mai mult decat ce au propus acum. Cu cat mai jos, cu atat mai bine.

Avem nevoie de o scadere dramatica a CAS-ului, avem un cost enorm al muncii, de unde rezulta si piata neagra.

In momentul de fata, reducerea taxarii muncii este cel mai important lucru pentru Romania, stabilizarea Codului Fiscal si, nu in ultimul rand, stimularea investitiilor.

Cu cat ar trebui sa scada contributiile la asigurarile sociale?

De la 44%, cat avem acum, sa coboare pana la 30%.

Ati fi de acord cu scutirea de la plata a impozitului pe profitul reinvestit pe o perioada de 2-3 ani?

Avand in vedere faptul ca foarte putine societati au profit, eficienta acestei masuri in criza nu reprezinta mare lucru

Ea ar trebui sa se refere la scutirea pentru investitiile care produc, care multiplica locurile de munca sau care creeaza ocupare pe orizontala.

Ce masuri credeti ca ar trebui luate astfel incat companiile sa inceapa sa investeasca?

S-a dovedit ca exista economii care profita de criza, dar pentru asta trebuie sa existe mai multi factori.

In primul rand, trebuie sa avem un Cod Fiscal pe care sa ne putem baza pe o perioada medie, avem nevoie de reguli foarte clare si de investitiile statului.

Din pacate anii 2005-2008 s-au bazat pe specula imobiliara si pe consum.

Nu putem sa fortam bancile sa-si lichideze portofoliul de credite imobiliare neperformante, desi aceasta ar fi reteta cea mai buna.

Statului nu-i ramane decat sa promoveze dezvoltarea economiei prin investitii proprii.

Asta inseamna un program de cofinantare pe proiecte europene mari si divizarea acestor proiecte europene de infrastructura pe bucati mici.

De exemplu, daca vorbim de un sector de drum, nu ar trebui sa vorbim de 200 km ci de cate 5 km care sa fie scosi fiecare la licitatie.

In acest fel, am putea promova investitiile in domeniul constructiilor in Romania.

De ce nu avem un program serios de recalificare profesionala si stimulare a antreprenoriatului, pentru someri si pentru bugetarii ce au fost disponibilizati?

Pentru ca aceste doua programe nu reusesc sa creeze suficient “parandarat” pentru cei care ar trebui sa administreze aceste programe.

In momentul de fata se lucreaza pe “ce-mi iese si mie”.

Nu am vorbit de agricultura, avem nevoie de promovarea unui sistem legislativ care sa stimuleze asocierile.

Este vorba de agricultura industriala, pe suprafete cat mai mari, de exemplu cea de plante sau asocierea in ferme cat mai mari.

Nu ar costa foarte mult statul. Din contra, i-ar reduce cheltuielile de administrare a Fondului de subventii.

In cazul in care aceasta lege ar prevede ca fondurile sa se dea celor care fac agricultura industriala si nu celor care fac agricultura de subzistenta, atunci costurile administrative ar fi mai mici, fiindca ai avea mai putini contribuabili.

In loc de a administra 1000 de oameni, ai administra doar unul.

Merita din toate punctele de vedere. In felul acesta, s-ar elimina o buna parte din evaziunea din agricultura.

De la inceputul crizei s-a folosit prea putin componenta investitiilor guvernamentale si de cofinantare a proiectelor cu fonduri UE.

Exemplul cel mai bun a fost reprezentat de esecul investitiei in autostrada Comarnic-Brasov.

Din informatii auzite, unul din motivele pentru care acest proiect a esuat a fost faptul ca ajunsese “parandaratul” la un nivel prin care nu se mai putea justifica investitia.

Acesti europeni nu sunt martieni.

Sunt oameni care au mai facut autostrazi.

In momentul in care la noi un km de sosea ajunge sa fie de 10 ori mai mult ca in Bulgaria, vine europeanul si zice “Mai baieti, voi despre ce vorbiti aici? Pe ce spargeti voi banii comunitatii?”

Uniunea Europeana nu ia banii din copac, ci reprezinta contributiile tuturor cetatenilor UE.

Evident ca, daca mergem acolo cu proiecte in care “parandaratul” ajunge la 30-40% din proiect, UE isi va pune intrebari.

De aceea nu se promoveaza aceste proiecte de investitie si de atragere a fondurilor europene.

Asta ar risca demascarea furtisagului care are loc in achizitiile publice de stat.

Daca se va ajunge la un nou imprumut FMI ce segment al economiei ar trebui finantat cu prioritate?

Tot ce inseamna investitii: agricultura, infrastructura rutiera, feroviara, de canalizare si apa.

Parerea mea este ca un nou acord cu FMI ar trebui sa fie de tip “precautionary”, dupa care sa invatam sa umblam in piata dupa bani, si nu la banci locale.

Cand credeti ca se impune renuntarea la TVA de 24% si revenirea la cota de 19%?

Alaltaieri.

A fost o masura imbecila pentru ca s-a facut pe genunchi, fara a face nici un calcul.

“Nu ne-ati lasat sa taiem pensiile, nici o problema. Bagam 5% la TVA”.

Asta este o masura luata de cineva care nu intelege cel mai simplu element de economie.

Economia este un sistem, nu o ecuatie aritmetica.

Aceasta decizie a fost luata pe baza unei ecuatii de 3 simple.

Doua puncte procentuale din economia subterana inseamna 3 miliarde de euro.

Acesti bani ar fi fost mai mult decat suficienti sa acopere atat cei 25% taiati de la salarii, cat si o parte din TVA, insa asta ar fi insemnat sa umbli la clientela.

Acelasi lucru ar fi si daca am lua in considerare un moratoriu de 12 luni la achizitiile publice, astfel incat sa ramana doar cele absolut necesare pentru functionarea Guvernului si cu un “parandarat” care sa nu depaseasca 20%.