Gazprom nu vede cu ochi buni strategia energetica a Uniunii Europene

Luni, 24 Noiembrie 2008, ora 09:36
1589 citiri
Gazprom nu vede cu ochi buni strategia energetica a Uniunii Europene

Planul privind strategia de securitate energetica a UE este criticat de reprezentantii Gazprom, care considera ca principala preocupare a oficialilor europeni in domeniul energetic ar fi trebuit sa fie o relatie privilegiata cu Rusia si nu cautarea altor parteneri sau a altor resurse. Reprezentantii Gazprom  pornesc de la premisa ca, pana in 2020, necesitatile energetice ale Uniunii Europene nu vor putea fi acoperite fara resursele pe care le poate oferi Rusia, prin conductele rusesti, fapt care ar califica proiectele Gazprom North Stream si South Stream drept vitale pentru supravietuirea energetica a UE.


In aceste conditii, oficialii Gazprom  reclama o pozitie clara si ferma a Uniunii Europene fata de colaborarea cu Rusia privitor la importurile de gaze si sunt intrigati de semnalele contradictorii pe care le primesc de la Bruxelles.


"Am declarat, in repetate randuri, ca avem semnale contradictorii de la partenerii nostri europeni in ceea ce priveste nevoia de gaz rusesc. Planul de actiune al UE de securitate energetica  si solidaritate - facut public saptamana trecuta  (pe 13 noiembrie, n.r.) - reprezinta inca o confirmare a unei astfel de incertitudini", a declarat vicepresedintele Gazprom, Aleksander Medvedev, prezent la Forumul "Russian Gas 2008", desfasurat pe 18 noiembrie la Moscova.


Oficialul Gazprom s-a aratat intrigat de faptul ca  in sistemul de prioritati al noii politici energetice europene, importului de resurse energetice nu i se acorda un rol esential, iar dezvoltarea relatiilor cu Rusia - principalul furnizor de gaze si carbune pe pietele UE si al doilea furnizor de petrol, dupa OPEC-este inclusa numai printre prioritatile si obiectivele generale de eficientizare a cooperarii energetice internationale.


Reactia vicepresedintelui Gazprom vine dupa prezentarea planului de actiune privind securitatea si solidaritatea energetica al Uniunii Europene, dar si dupa summitul UE-Rusia, in urma caruia s-a decis reluarea  negocierilor dintre cele doua parti cu privire la un parteneriat consolidat, intrerupte din cauza conflictului din Georgia.



Noua politica energetica europeana: eficientizarea consumului sau scaderea dependentei de gazul rusesc?


Prezentand Planul de actiune privind securitatea si solidaritatea energetica a Uniunii, presedintele Comisiei Europene, Jose Manuel Barroso, a tinut sa sublinieze ca politicile si proiectele energetice propuse nu se indreapta impotriva Rusiei, transmitea pe 13 noiembrie corespondentul NewsIn la Bruxelles.


Politica de securitate energetica este "pur si simplu o chestiune de precautie si o dorinta de a diversifica sursele, la fel cum si Rusia doreste sa aiba cati mai multi clienti", a spus Barroso.


Comisia a anuntat ca prioritati, pentru revizuirea strategica a pachetului energetic, adoptarea si implementarea rapida a masurilor pentru atingerea obiectivelor de politica energetica, prin reducerea cu 20% a emisiilor de gaze cu efect de sera, o pondere de 20% a surselor regenerabile in consumul final de energie si o reducere cu 20% a cererii de energie, pana in 2020.


Problema dependentei in proportie de 100% a opt tari, majoritatea est-europene, de importurile de gaz din Rusia urmeaza a fi solutionata prin interconectarea lor la retelele energetice europene.


In ceea ce priveste reducerea dependentei crescande a UE de importurile de energie, "trebuie sa economisim consumul, sa investim in infrastructura si sa ne diversificam sursele de energie", a recomandat Barroso.


Comisarul pentru energie Andris Piebalgs, de origine letona, a sintetizat pachetul de masuri spunand ca daca va fi adoptat de liderii UE si Parlamentul European, "importurile de gaz nu vor creste, iar dependenta energetica nu va creste".


Cea mai importanta masura, din punctul sau de vedere, ar fi conectarea tarilor est-europene la reteaua europeana de electricitate si conducte de gaz si petrol, precum si revizuirea cantitatilor obligatorii de rezerve strategice de petrol si gaze ce pot fi puse la dispozitia statelor membre in situatii de criza. El a aratat ca investitiile in eficienta energetica reprezinta "un bun instrument" de combatere a dependentei energetice.


La capitolul solidaritate, presedintele Comisiei Europene a pledat pentru un "mesaj comun" in lipsa posibilitatii de a vorbi "pe o singura voce", explicand ca planul de actiune prevede obligatia statelor membre de a notifica Executivul european cu privire la proiectele energetice pe care le intreprind, aluzie la angajamentul Ungariei si Bulgariei de a construi impreuna cu Gazprom conducta de gaz South Stream, considerata o rivala a proiectului european Nabucco.


Contra-argumentele Gazprom


Chiar daca oficialii europeni sustin ca planul de securitate energetica  nu este indreptat impotriva vreunei tari si nici este specificata in planul european o sursa concreta de amenintare, vicepresedintele Gazprom considera ca "este clar ca e vorba in primul rand de Rusia".


"Elaborarea unei conceptii de securitate energetica in baza mitului amenintarii inexistente din partea Gazpromului va genera, inevitabil, aprobarea unor decizii lipsite de sens", a declarat Aleksander Medvedev, care a prezentat la Forumul "Russian Gas 2008" argumentele gigantului rus in problema importurilor de gaze de catre UE.


In sprijinul sau, oficialul Gazprom a adus statisticile Agentiei Internationale pentru Energie, care se coreleaza cu cele proprii ale companiei ruse.


Potrivit declaratiilor vicepresedintelui Gazprom, Agentia Internationala pentru Energie (IEA) estimeaza ca importurile europene de gaze naturale din Rusia vor creste cu 65-100 miliarde de metri cubi pana in 2020. De asemenea, potrivit "Planului General de Dezvoltare a sectorului de gaze pana in 2030", Gazprom prevede ca necesitatea de gaze rusesti destinate pentru export pentru vecinatatea indepartata europeana pentru anul 2020 este de la 65 pana la 73 miliarde de metri cubi.

In 2007, gigantul rusesc  a exportat 153,7 miliarde metri cubi de gaze naturale, iar estimarile pentru exporturile din 2008 indicau un nivel de 163 miliarde metri cubi. Ulterior, Gazprom a revizuit in scadere, la 161 miliarde metri cubi, estimarile pentru exporturile de gaze naturale din 2008, a declarat Aleksandr Medvedev.


Insa exporturile de gaze naturale rusesti ar putea creste la 219-227 miliarde metri cubi pana in 2020, potrivit estimarilor reprezentantilor holdingului rus.  Din acestea, 189 de miliarde de metri cubi vor fi exportate in baza contractelor deja semnate, ce prevad prelungirea lor, si de la 30 pana la 36 miliarde de metri cubi in baza unor contracte noi si proiecte de perspectiva.


Medvedev a abordat critic si celelalte prevederi ale planului energetic al UE, fara insa a le contesta  "caracterul nobil".


"Europenii incearca sa rezolve aceasta problema fara a lua in calcul folosirea mai activa a gazelor naturale ca cel mai ecologic dintre toate tipurile de combustibili", spune oficialul Gazprom, referindu-se la lichefierea gazelor.

Mai mult, limitarea importului de gaze, ca o prioritate a politicii energetice, pune unele state ale noii Europe in fata unei dileme, sustine Medvedev. "Acestea trebuie sa aleaga intre necesitatea obiectiva de inlocuire a potentialului energetic si fobiile politice, legate de cresterea dependentei de furnizarile rusesti de resurse energetice".


Nici problema folosirii resurselor alternative de energie nu a scapat analizei oficialului Gazprom. Acesta considera ca pretul unui kWh de energie electrica obtinut prin folosirea eoliana si solara este foarte mare. "Mai mult, pentru orice specialist este evident ca energia solara  si cea eoliana necesita completarea cu surse de energie traditionale din cauza conditiilor meteo variabile", a spus Medvedev.


In concluzie, vicepresedintele Gazprom se intreaba retoric "Va avea nevoie Europa de cantitati suplimentare de gaze din Rusia sau nu?" si afirma increzator ca "Timpul va arata".


Chestiunea importurilor de gaze a dus la dezvoltarea unor proiecte ambitioase, atat ale Rusiei cat si ale UE


Potrivit prognozelor, capacitatile de transport ar trebui suplimentate cu cel putin 80 miliarde metri cubi pana in 2020, ca sa raspunda nevoii europene de gaze naturale, considera vicepresedintele Gazprom, Aleksandr Medvedev.


Astfel, din analiza privind necesitatile UE de gaze pana in 2020, rezulta, potrivit Gazprom, ca, fara cele 80 miliarde de metri cubi de gaze prevazute a fi livrate prin proiectele de constructie a gazoductelor South Stream si Nord Stream, Europa nu va putea beneficia de acest necesar de gaz.


Proiectele gigantului rus, North Stream si South Stream, sunt gazoducte care ar putea conecta Rusia de Europa prin Marea Baltica si, respectiv, Marea Neagra. Gazoductul South Stream ar putea sa aduca gaz rus catre Europa de Sud si Europa Centrala prin Marea Neagra. South Stream va fi construit de Gazprom in parteneriat cu grupul italian ENI. Conducta va lega Rusia de Italia tranzitand Bulgaria, Grecia, Ungaria, Austria si Serbia. Proiectul este estimat la 14 miliarde de dolari.


Proiectul North Stream este controlat in proportie de  51% de Gazprom si in proportie de cate 24,5% de companiile germane BASF si EON si va avea o lungime de 1.198 km, unind Vyborg (Rusia) cu Greifswald (Germania).


La randul lor, europeni au cuprins intr-o Carte verde sase initiative strategice considerate esentiale pentru securitatea energetica.  Este vorba de un plan de interconectare in regiunea Marii Baltice, de un inel energetic mediteranean, de interconectari de electricitate si gaze pe directia nord-sud cu Europa Centrala si de Sud-Est, de o retea electrica in largul Marii Nordului, de un coridor sudic pentru gazele naturale si de aprovizionari eficace cu gaz natural lichefiat (GNL) pentru Europa.

Coridorul sudic de gaz, din care face parte si conducta Nabucco, este un proiect prioritar pentru UE, accesul direct la rezervele de petrol si gaze din Marea Caspica via Turcia facand parte din strategia de diversificare a surselor de energie.


Proiectul Nabucco, o alternativa la principalul furnizor de gaze al Europei - Rusia, a demarat in 11 octombrie 2002, la Viena, cand cele cinci tari implicate Austria, Bulgaria, Ungaria, Turcia si Romania au semnat un acord de cooperare privind infiintarea unui consortiu in vederea efectuarii unui studiu de fezabilitate privind crearea unei rute de transport al gazelor naturale. Proiectul Nabucco a fost conceput in Tratatul Cartei Energiei al Parlamentului European si al Consiliului Uniunii Europene in 26 iunie 2003.


Scopul proiectului este diversificarea surselor de aprovizionare cu energie ale UE, prin construirea unui gazoduct care va porni de la Marea Caspica si va ocoli Rusia, care va transporta gaze naturale din Azerbaidjan si alte state din Asia Centrala inspre tarile din vestul Europei, traversand Austria, Ungaria, Romania, Bulgaria si Turcia.


Conducta Nabucco va avea o lungime de 3.300 de kilometri, iar lucrarile de constructie ar trebui sa inceapa in 2009 si sa fie definitivate in 2012.  Punctul de inceput al gazoductului este la Erzurum, in Turcia, unde se intalnesc conductele Baku-Tbilisi-Ceyhan din Azerbaidjan via Georgia si cea din Iran, urmand sa treaca prin Bulgaria, Romania si Ungaria, punctul final fiind la terminalul de la Baumgarten, in Austria. Pe teritoriul Romaniei conducta va trece pe ruta Bechet - Petrosani - Arad (continuata cu Szeged - Ungaria).


Proiectul va fi realizat de o companie mixta, la care societati de gaze din cele cinci state partenere Botas (Turcia), OMV (Austria), MOL (Ungaria), Bulgargaz (Bulgaria) si Transgaz (Romania) au participatii egale. Liderul companiei de proiect este grupul austriac OMV. Pentru acest proiect, contributia Romaniei este de aproximativ 800 de milioane de euro, platibili in patru ani.

Costul lucrarilor este estimat la aproximativ 4,6 miliarde de euro.


 O a treia solutie: crearea unei piete integrate a gazului in UE


Dependenta Uniunii Europene de gazul din Rusia este numai o legenda si in aceste conditii gazoductul Nabucco nu ar trebui sustinut, in schimb prioritatea ar trebui sa fie crearea unei piete europene unice de gaz, se arata in cel mai recent raport al grupului de reflectie de la Londra ECFR.


"Dincolo de dependenta - cum trebuie gestionata problema gazului rusesc" este un raport al think tankului European Council on Foreign Relations (ECFR) dat publicitatii recent, in care expertul francez Pierre Noël incerca sa demonstreze ca UE nu este de fapt amenintata de arma energetica a Rusiei, ci mai mult de divergentele interne create de tari ca Germania sau Franta, care se opun implementarii proiectului de piata europeana de gaz integrata.


Premierul Marii Britanii a avertizat, dupa razboiul din Georgia, ca nicio natiune nu are dreptul sa santajeze energetic Europa, evenimentele din august dovedind importanta majora pe care o are diversificarea surselor de eneregie, insa ECFR considera astfel de afirmatii "exagerate" si nedocumentate, intrucat statisticile existente dovedesc contrariul.


In primul rand, gazul din Rusia reprezinta numai 6,5% din totalul de surse primare de energie ale UE, proportie care nu s-a schimbat din anii '90. Cu alte cuvinte, 93,5% din energia consumata in Europa este acoperita de alte surse decat gazul rus, iar gazul natural, spre deosebire de petrol, este concurat direct de alti combustibili si forme de energie.


In al doilea rand, pe piata UE a  importurilor de gaz livrarile din Rusia reprezinta in prezent putin peste 40%, in timp ce inainte de 1980 reprezentau dublu. Din 1980, dar si mai accentuat din 1995, Europa si-a diversificat in mod considerabil sursele importurilor de gaz, astfel incat in prezent, pentru Europa ca intreg, diversitatea surselor de aprovizionare nu mai reprezinta o problema presanta.


In ultimii 40 de ani, consumul de gaze naturale a crescut constant totusi in Europa, mult mai rapid decat consumul de energie primara. In prezent, gazul reprezinta circa un sfert din consumul energetic al Europei. Incepand de la mijlocul anilor '70, toata aceasta crestere a consumului a fost acoperita prin importuri.


Astfel, in 2007, UE a importat 300 de miliarde de metri cubi de gaz, reprezentand 60% din necesarul de consum. Rusia a ramas cel mai mare exportator de gaz catre UE, cu un total de 130 de miliarde de metri cubi anuali, dar de la inceputul anilor '80 si mai ales in ultimul deceniu importurile din alte tari (Norvegia, Algeria, Nigeria si tari din Orientul Mijlociu) le-au depasit pe cele din Rusia. Prin urmare, proportia importurilor de gaze din Rusia a scazut simtitor, de la 75% in 1990 pana la putin peste 40% in prezent (care reprezinta de fapt proportia dependentei UE de gazul rus).


"Contrar perceptiei populare, supradependenta energetica de Rusia nu este o problema presanta pentru UE ca intreg", subliniaza ECFR.


Intre statele membre UE exista diferente importante, care segmenteaza pietele de gaz, considera analistul ECFR. In Europa de Est exista in mare parte piete mici in ceea ce priveste consumul de gaz, dar ele sunt foarte depenente de Rusia, in timp ce pietele din Europa de Vest sunt mai mari, insa dispun de o diversitate crescuta a surselor.  Paradoxal, chiar daca tarile cu o dependenta ridicata fata de gazul rusesc se regasesc printre noile membre UE, cei mai mari clienti ai Gazprom sunt Germania si Italia, care impreuna consuma aproape jumatate din tot gazul rusesc importat in UE.


"Aceste diferente nu ar conta daca ar exista o piata europeana de gaz unica. Adevarul este insa ca pietele de gaz din Europa sunt segmentate de-a lungul granitelor nationale", se arata in analiza think tankului european.


O problema majora a Rusiei este, potrivit expertului ECFR, ca in urmatorii 15-20 de ani  Gazprom va avea probleme sa mentina nivelul actual de livari, fiind exclusa cresterea acestuia. Resursele din Siberia au inceput sa se epuizeze, Gazprom fiind nevoit sa gaseasca alte zone de exploatare. O solutie este reprezentata de peninsula Yamal. Gazprom a anuntat oficial ca exploatarea acesteia va fi posibila incepand cu 2010, dar expertii sunt de parere ca acest lucru nu va fi posibil inainte de 2015.


Mai mult, atrage atentia documentul, Gazprom are chiar si acum probleme sa isi onoreze angajamentele de livrare facute, sistemul nefiind atat de independent cum s-ar crede. Rusia nu ar avea suficiente resurse de export fara acces la gazului Turkmenistanului. La nivel oficial, explicatia oferita este ca Turkmenistanul ar fi o solutie temporara la care s-a apelat pana cand va fi functionala extractia de gaze din Yamal.


In aceste conditii, avand in vedere si ca in Rusia consumul autohton de gaze este in crestere, exista un risc ca intreg sistemul de furnizari de gaze al Rusiei sa se afle in fata unui colaps.


Incercarile de a folosi diplomatia directa pentru a rezolva problema cu Rusia sunt destinate esecului, pentru ca UE si Rusia au in mod fundamental interese divergente. Politizarea vanzarii gazului este un element central in strategia Rusiei fata de Europa. Raportul ECFR se concentreaza pe ideea ca liderii europeni ar trebui sa se axeze pe construirea unei piete de gaz europene unice, urmarind in mod determinat reformele legislative, pentru ca intreg continentul europen sa beneficieze de o relatie cu Rusia bazata pe regulile competitiei economice.


Asadar, solutia pentru problematica gazului rusesc nu este gasirea unor alte surse de energie externe, ci reformarea pietei de gaz europene. Astfel, o piata integrata ar "europeniza" relatia comerciala bilaterala cu Gazprom, fara a mai fi nevoie ca UE sa intervina politic.


Totusi, ECFR atrage atentia ca este "simplista" viziunea potrivit careia dependenta Europei de gazul rusesc este menita sa creasca numai pentru ca UE are nevoie de gaz si Rusia dispune de resurse imense. Cererea de gaz in Europa va creste numai daca gazul va fi furnizat la un pret competitiv in relatie cu alti furnizori.


"Rusia, dupa cum am vazut, nu este in pozitie sa isi cresca in mod semnificativ exporturile de gaz catre Europa. Pe de alta parte, ar putea sa apara surprize placute din partea altor tari care sa poata sa livreze gaz. Privind in viitor, cel mai putin posibil scenariu dintre toate este o piata europeana de gaze tot mai mult dominata de Rusia", este de parere expertul ECFR.