Se mai face sau nu Nabucco?

Prin intermediul acestui gazoduct urmeaza sa se transporte prin Turcia gaz din spatiul Marii Caspice, Asia Centrala si Orientul Apropiat, ocolindu-se Rusia si Ucraina, avand drept destinatie Europa. Proiectul insa a ajuns mereu in impas si la un moment dat era foarte incerta realizarea sa.

Consortiul Nabucco, condus de concernul austriac OMV, spera acum intr-o hotarare imediata. Directorul de afaceri, Reinhard Mitschek, a declarat saptamana trecuta ca in 2010 se va incepe constructia gazoductului, iar in 2013 urmeaza prima livrare de gaz.

Gazoductul care va trece din Turcia, prin Bulgaria, Romania si Ungaria, spre Austria este considerat de UE ca fiind unul din cele mai importante proiecte de infrastructura. Pana in anul 2020 se vor putea transporta pe conducta in lungime de 3.300 kilometri pana la 30 miliarde metri cubi de gaz pe an.

Aceasta cantitate ar fi mai putin de o zecime a necesarului anual din Europa sau o treime din consumul anual al Germaniei. Jumatate din cantitatea de gaz transportata de Nabucco urmeaza sa revina tarilor participante, iar restul ar fi oferit unor terti.

Proiectul dateaza de sapte ani si a fost elaborat de societati nationale de gaz, dar a inregistrat esecuri in anii trecuti. Una din principalele probleme au constat in pretentiile speciale ale Turciei de a obtine gazul la preturi speciale, spune Mitschek.

In plus nu este stabilit din ce sursa urmeaza sa se obtina gazul. Prima optiune ar fi gazul din Azerbaidjan, dar surse posibile ar fi si Turkmenistanul, Irakul si Iranul. Deocamdata, livrarile din Iran nu intra in discutie din cauza disputei cu implicatii politice legate de programul nuclear iranian.

Cu toate acestea, unii specialisti opineaza ca Nabucco ar putea constitui o replica pentru proiectul concernului rus Gazprom, South Stream, doar daca ar implica si gazul iranian.

South Stream urmeaza sa constituie o concurenta pentru Nabucco, in care Moscova vede un pericol pentru monopolul ei privind transportul gazului din Asia Centrala spre Europa, iar pe de alta parte proiectul conductei ar fi pandantul sudic pentru conducta controversata din Marea Baltica, Nord Stream.

In afara Gazprom, la South Stream participa si ENI din Italia, iar conducta care ar avea de asemenea o capacitate de transport de 30 miliarde metri cubi, ar urma sa se indrepte din sudul Rusiei spre Bulgaria, prin Marea Neagra, unde s-ar ramifica intr-o ruta de sud care ar ajunge in Italia prin Marea Adriatica si intr-una de nord care s-ar indrepta spre Austria.

Cu privire la problema daca va exista suficient gaz pentru Nabucco, Johannes Benigni din partea JBC din Viena opineaza: “Daca nu vom reusi sa alimentam Nabucco cu gaz din Iran, atunci Iranul isi va oferi gazul Rusiei. Iar noi vom alimenta conducta Nabucco, in caz ca va exista, cu gaz rusesc si nu cu gaz iranian.” Deci gazul din Iran va pleca oricum spre Europa, intrebarea este doar cu cine se va negocia.

Exista deocamdata neclaritati si in privinta costurilor pentru Nabucco. Mai intai, acestea au fost estimate la patru miliarde de euro, dar anul trecut conducerea de la Nabucco au dublat costurile la aproape opt miliarde. Cu toate acestea, Mitschek spera ca suma sa nu fie atat de mare, deoarece in ultimele luni a scazut pretul otelului atat de important pentru conducte.

O treime a necesarului de finantare va fi asigurat, potrivit datelor de pana acum, de ceilalti parteneri de afacere – pe langa OMV, participa si MOL din Ungaria, Transgaz din Romania, Bulgargaz, Botas din Turcia si cel mai tanar membru, RWE din Germania. Doua treimi urmeaza sa vina din partea unor institutii financiare, cum ar fi EIB, BERD si Osterreichische Kontrollbank. (FRANKFURTER ALLGEMEINE ZEITUNG, Germania)