Anii crizei: De la sperante si perspective, la teama de 2012- Interviu George Copos

Daca 2010 a fost anul sperantei, iar 2011 al perspectivelor, anul viitor ramane sub semnul intrebarii. De aceea, 2012 ar putea fi cel mai greu an de criza pentru Romania, in opinia omului de afaceri George Copos.

"Mi-e frica de faptul ca cel mai greu an va fi 2012. In 2009 aveam rezerve, in 2010 aveam sperante, iar in 2011 aveam perspective. Dar in 2012 ?!", declara George Copos, intr-un interviu acordat Business 24.

Acesta considera ca perseverenta caracterizeaza un om de afaceri, care in vremuri de criza trebuie sa se concentreze pe "core business". De aceea, George Copos isi va continua investitiile si in 2012 in proiectul numit Ana Tower, prima cladire certificata "GOLD Building" din Romania.

Intr-o economie mondiala in care se clatina si economiile din top, cum ar putea o tara ca Romania sa creasca mai repede? Mai trebuie sa ne gandim in astfel de perioade la stimularea acumularii, sa mai vorbim despre reducerea taxarii si acceptarea de deficite temporare?

Economiile de top se clatina, intr-adevar. Franta este in pericolul de a-si pierde calificativul AAA pe care il detine in prezent din partea agentiilor de rating. Pe de alta parte, in actualele conditii de recesiune, statele dezvoltate incep sa se pregateasca psihologic sa traiasca si in "The Day After" (Ziua de Dupa), adica dupa ce ratingul le va fi redus.

Incep sa se obisnuiasca cu ideea ca se poate trai si fara "Triplu A". In ceea ce priveste Romania, ea are de depasit probleme reale in industrie - unde ne confruntam cu concurenta chineza, in agricultura - unde, in mare parte, proprietatea este pulverizata in loturi mici, in transporturi - unde "ne mandrim" cu circa 300 de km de autostrazi, din care aproape jumatate sunt din "celelalte vremuri", in invatamant - care este o "Cenusareasa", in sistemul de sanatate - care determina chiar si persoanele din conducerea tarii sa se trateze in strainatate.

Deci: putem creste ? Parerea mea este ca da. Prin oamenii capabili pe care inca ii mai avem. Prin agricultura si turism. Prin readucerea in tara a miilor de tineri care studiaza in strainatate si se familiarizeaza cu realitatile de azi.

Prin masuri care sa stimuleze mediul de afaceri, nu sa il juguleze prin birocratie si suprataxare. Vedem cu totii cum, in plan teoretic, in aceste vremuri de criza, se afirma doua conceptii: una recomanda austeritate si taxe sporite pentru alimentarea bugetelor, alta sugereaza relaxarea masurilor fiscale pentru a permite companiilor sa beneficieze de sume suplimentare care sa genereze locuri de munca / salarii / putere de cumparare / consum / productie / relansare.

E o diferenta mare de puncte de vedere in functie de pozitia in societate. Guvernantii vad lucrurile intr-un fel, oamenii de afaceri - altfel.

Capitalul strain nu mai pare tentat de Romania si se scurge catre locuri mai prietenoase. Se vorbeste despre goana dupa costuri de productie mai mici, dar Romania are inca cea mai ieftina forta de munca din UE. Cum credeti ca gandeste CEO-ul unei multinationale care alege sa isi mute investitia din Romania? Le putem reprosa acestor companii ca nu sunt solidare?

In urma cu cativa ani m-am intalnit cu o delegatie de oameni de afaceri straini care intentionau sa isi localizeze o parte din productie in Romania. Le-am multumit pentru interesul fata de tara noastra. Oamenii au zambit condescendent si mi-au spus direct ca ceea ce se intampla nu avea nici o legatura cu dragostea lor fata de Romania.

Ei cautau facilitati fiscale, mediu de afaceri prietenos, infrastructura, lucratori calificati. Mi-au spus verde ca dupa 3 - 4 ani vor pleca din Romania si se vor reloca spre est, intrucat intre timp Romania va deveni o tara scumpa pentru ei, iar spatiul din Rasarit va fi mai convenabil. Ceea ce s-a si intamplat. Capitalismul, din pacate, nu este o societate de binefacere.

El opereaza cu investitii si cu valoare adaugata, care, la randul ei, produce alte investitii. Dragostea si admiratia fata de o tara reprezinta un subiect, investitiile si productia - un altul. Multinationalele cauta conditii optime, costuri minime, profit maxim. Nu le putem reprosa nimic nici daca vin, nici daca pleaca.

Asta e regula jocului. Trebuie sa ne reprosam noua, spre exemplu, faptul ca am urcat, la un moment dat, in clasamentul mondial al mediilor de afaceri prietenoase, dupa care am inceput sa coboram. Multinationalele sunt barometrul eficientei unui mediu de afaceri. Nokia a venit si nu a ramas.

Bancile, unele dintre ele, isi pun probleme fata de viitorul lor in Romania. Guvernanta corporatista si responsabilitatea sociala a companiilor sunt lucruri foarte frumoase, dar este inca mult de lucrat si de progresat.

Liderii europeni au ramas blocati la nivel de discurs la datoriile zonei euro iar despre crestere nu mai indrazneste nimeni sa vorbeasca. Spre ce credeti ca ne indreptam: o destramare a constructiei europene sau, dimpotriva, o Uniune Europeana dupa modelul SUA?

Parerea mea este ca actuala generatie de lideri europeni are probleme reale in a lua decizii fundamentale privind soarta UE. O Europa cu 6, 9, 10, 12, 15 state putea ajunge, cumva, la consens. Una cu 27 - foarte greu. Poate, cel mult, la majoritate.

In corul european se contureaza deja 2 curente. Pentru moment unul dintre ele, cel nou, este promovat de Marea Britanie, care nu vrea nici Euro, nici reglementari fiscale comune, nici legiferarea deficitelor, nici alte masuri de acest fel. Ungaria, Austria, Slovacia, Cehia, Polonia, Olanda, Danemarca, Letonia, Suedia, Finlanda si Irlanda sustin acest punct de vedere.

Deunazi s-a facut public faptul ca unele tari mici din afara blocului Euro nu sunt dispuse sa participe cu sume mari de bani la mecanisme de salvare a unor tari indisciplinate financiar, membre ale Uniunii.

Se vorbeste despre o "Europa cu doua viteze", si nu de ieri de azi, ci de la Acordul Schengen din 1985, de la Carta Sociala din 1993 si de la Tratatul de la Amsterdam din 1997. Deci monolitul UE nu e chiar un monolit. In acest moment este greu de anticipat ce se va intampla, pe cele doua componente fundamentale: Euro si Uniunea. Unii se pregatesc deja pentru decesul monedei Euro.

Altii, cum este Danemarca, au reintrodus deja controale la frontiere. In ceea ce ma priveste nu cred ca Uniunea va disparea. Este insa foarte posibil ca, sub impactul recesiunii, pe de o parte, si al cheltuielilor statale exagerate, pe de alta parte, sa asistam la modificari majore in constructia europeana. Fie spre o integrare mai accentuata, agreata de statele ce sprijina politici fiscale comune, fie invers.

Ca si om de afaceri spre ce v-ati dori sa se indrepte UE?

Mediul de afaceri este favorizat de constructia europeana: nu exista bariere vamale, libera circulatie a marfurilor, serviciilor si fortei de munca sunt realitati, moneda Euro are avantaje.

Deci, integrarea e un lucru pozitiv. Pe de alta parte, avand in vedere principiul subsidiaritatii, care cere ca orice decizie sa se ia la un nivel cat mai apropiat de locul sau de aplicare, nu cred ca va fi eficient ca toate deciziile privind Romania sa se ia la Bruxelles.

Cum ar fi aratat societatea romaneasca daca ne prindea aceasta perioada in afara UE? Se pare ca am prins ultimul tren.

Adevarat. Daca nu prindeam trenul ramaneam pe peron inca o buna bucata de timp, ca unele state din fosta Iugoslavie.

De fapt, si noi suntem inca in asteptare. Trenul pe care il asteptam se numeste "Euro". Sa speram ca trenul nu se va desfiinta pana cand il prindem noi.

Domnule Copos, ce credeti ca este mai important pentru a avea succes in afaceri in aceste vremuri tulburi? "Transpiratia" sau inspiratia?

Intotdeauna am fost adeptul "Transpiratiei". Experienta din mediul de afaceri mi-a aratat, insa ca, uneori, inspiratia poate fi providentiala.

Sunt momente in care trebuie sa actionezi instantaneu. Trebuie sa iei decizia pe loc, avand informatii minime. Trebuie sa risti sau sa pierzi. In astfel de clipe inspiratia este fundamentala.

Este mai important sa ramai cu atitudine pozitiva in ciuda greutatilor din bilantul firmei decat sa fii un muncitor sarguincios si sceptic? Care este crezul dupa care va ghidati in aceste vremuri "cenusii"?

Ipostazele nu sunt contradictorii. Este important sa fii sarguincios si, sa spunem, realist, pastrand totusi atitudinea pozitiva, cu convingerea ca maine va fi mai bine.

Cat de mult timp trebuie sa perseverezi ca si om de afaceri? Se spune ca oamenii de succes nu renunta niciodata. Daca nu ai succes, cum stii cand sa renunti la un business?

Perseverenta in afaceri este o constanta. Cine nu e perseverent, nu e om de afaceri adevarat. Cine renunta, fie pentru ca nu are succes "din prima" fie pentru ca a dat un "tun" si se retrage din piata, nu e om de afaceri. Cu renuntarea la un business e mai complicat.

O teorie spune ca trebuie sa vinzi cand afacerea este "in varf". Mari oameni de afaceri romani au facut acest lucru cu succes. O alta teorie spune ca un business care nu mai aduce valoare adaugata trebuie inchis.

Am facut si eu acest lucru atunci cand a fost cazul. In fine, o alta teorie spune ca in vremuri de criza trebuie sa te concentrezi pe "core business", renuntand la afaceri consumatoare de timp si de energie. Decizia tine de "inspiratie".

Suntem la sfarsit de an si va faceti bilantul business-ului. Desi un an mult mai greu decat ne-am imaginat la inceputul lui, 2011 a avut si realizari pentru o parte a oamenilor de afaceri. Tragand linie, cum au mers afacerile dumneavoastra in ultimul an?

2011 a fost un an al relansarii. In industria hoteliera ne-am depasit consistent realizarile din 2009 si din 2010. A fost un an de pregatire pentru proiecte ambitioase: suntem gata sa lansam lucrarile la "Ana Tower" la inceputul primaverii.

Tot in 2011 am finalizat investitiile de la Poiana Brasov. Dupa terminarea lor cifra de afaceri a Hotelurilor "Ana" din Poiana Brasov a crescut spectaculos. A fost munca multa, cheltuieli mari, salarii numeroase.

Romania incheie al 3-lea an de criza. Care din cei trei a fost cel mai greu pentru mediul de afaceri si de ce?

Ce a fost, a fost. Mi-e frica de faptul ca cel mai greu an va fi 2012. In 2009 aveam rezerve, in 2010 aveam sperante, iar in 2011 aveam perspective. Dar in 2012 ?!

Numiti 3 masuri necesare si care pot fi luate pentru a readuce optimismul in randul mediului de afaceri, pentru a incuraja oamenii de business ca dumneavoastra sa-si asume riscuri pentru dezvoltarea investitiilor, cresterea locurilor de munca si sa nu-si duca afacerea intr-un stadiu de conservare sau chiar de comprimare.

Daca nu putem inventa masuri noi, macar sa nu le distrugem pe cele vechi, care erau bune. Ca atare ar trebui: reducerea TVA, reducerea TVA si reducerea TVA.

Lasand gluma la o parte, cred ca am putea sa ne inspiram din exemplul argentinian. Argentina, reamintesc, este prima tara din lume care a intrat in faliment.

S-a redresat spectaculos introducand unele masuri, aparent ciudate, dar care au re-pus pe linia de plutire economia argentiniana. Va dau un singur exemplu: pentru a exporta ceva catre Argentina a trebuit ca firma interesata sa importe din Argentina altceva.

Asa se face ca BMW ori Hyundai s-au vazut silite ca, in schimbul posibilitatii de a exporta masini in Argentina, sa trebuiasca sa importe vin ori soia din productia locala.

Desigur, Argentina era intr-o cu totul alta pozitie decat cea in care este Romania; spre exemplu nu era membra a unei comunitati de state cu reguli foarte multe si foarte stricte.

In concluzie, cred ca se pot gasi masuri eficiente, in functie de specificul local si de conjunctura. Revenim asadar la inspiratie. Dar asta nu e treaba mediului de afaceri. E treaba guvernantilor si a economistilor.

In cartile de economie, succesul unui business are legatura directa cu asumarea riscurilor. Mediul de afaceri in ultima perioada este extrem de volatil. Mai aveti curajul sa investiti in continuare? De exemplu, va propuneti sa faceti investitii si in 2012, la fel ca in 2011?

Sunt om de afaceri. Meseria mea este sa investesc. Asta am facut, fac si voi face.

In 2012 vom lansa investitia ANA TOWER. Va fi ceva cu totul spectaculos, va asigur: prima cladire certificata "GOLD Building" din Romania.