Buy romanian, by Basescu

Summitul G20 nu pare sa fi identificat solutii aplicabile imediat. Nu cred ca Obama a fost veriga lipsa care a impiedicat convergenta de idei dintre Europa si SUA in ceea ce priveste rolul si puterea de interventie a institutiilor financiare internationale in criza mondiala.

 

Pozitia Americii in chestiuni de interes national nu se schimba atat de brusc precum culoarea pielii locatarului de la Casa Alba (cu toate ca, si din acest punct de vedere, sunt cu sute de ani inaintea democratiilor europene). Americanii au demonstrat ca a grabi, in acest moment, crearea unui jandarm financiar mondial nu este oportun.

Redutele constituite de politicile monetare si economice proprii fiecarei comunitati nationale sau regionale sunt deocamdata mai eficiente decat interventia de la un centru de comanda unic. Cu o conditie! Sa nu se lucreze cu notiuni si interpretari diferite ale acelorasi indicatori. Mai precis, sa existe un standard comun de raportare.

Pana in prezent, Romania a reusit sa mentina sistemul finaciar la adapost de convulsii majore. Dar continua sa caute si alte solutii de protectie. Iata una, neaosa, cu iz politic local! Refrenul “buy Romanian” este repus in difuzoare de Traian Basescu. Franturi dintr-un vechi “hit” mondial, care la noi nu a avut niciodata succes. Indiferent daca s-a mai numit “Fabricat in Romania” sau altfel.

Pur si simplu, nationalismul nostru se opreste la raft. Din fudulie, din prostie sau din cauze ce tin mai curand de patologie decat se psihologie romanii nu dau nici un ban pe produsele din productia interna.

Dar, Presedintele Basescu a decis ca va sprijini personal industria autohtona. “Uite, o sa va spun un lucru simplu: eu circul, atunci cand conduc, cu un Volkswagen. De maine, va asigur ca voi circula cu o Dacie . Tot de maine o sa ma uit de zece ori cand ma duc sa fac cumparaturile sambata si duminica, adica de saptamana viitoare, sa cumpar rosii romanesti, lapte romanesc, unt romanesc. Asa, fiecare dintre noi poate ajuta chiar economia romaneasca. Si mai fac un lucru: nu voi cumpara decat ceea ce, intr-adevar, imi trebuie, pentru ca, in situatie de criza, toti trebuie sa ne chivernisim mai bine banii”, a spus Basescu.

Drept urmare, de azi, Presedintele ar trebui sa circule azi cu o Dacie. Cu care sa mearga sa isi cumpere numai rosii romanesti. Daca o Dacie noua si-ar fi putut cumpara-o imediat dupa ce a terminat fraza, rosii romanesti nu cred ca ar putea gasi decat la sfarsit de saptamana in pietele volante.

Aproape douazeci de ani nu au fost suficienti agriculturii romanesti pentru a produce legume si fructe la scara industriala, adica mai mult decat se poate comercializa intr-un sezon bun de pe marginea drumurilor nationale.

PIB-ul romanesc insemna la jumatatea anului 2008, 50% servicii, 27% industrie, 8% constructii (a se citi specula) si …3,5% agricultura (tari in agricultura am devenit prin taiaul frunzei la caini, ca de productie nu prea poate fi vorba). Adica acea economie competitiva care creste precum intr-o luna precum altii intr-un an nu reuseste sa ii ofere romanului varietatea si calitatea dupa care tanjeste.

Si iata ca pe acest fundal vine domnul Basescu cu ideea. Nu imi aduc aminte cum a reactionat Presedintele la vestea decesului industriei auto din cauza intoxicarii pietei masinilor noi de catre taxa auto.

Poate a lasat sa picure cativa stropi de tarie scotiana pe gresia italiana din living (unul dintre ele). Dupa care s-a urcat in masina sa germana si a dat o raita pe la restaurantul cu meniu romanesc, Golden Blitz, sa mai auda povesti despre borduri de import.

In acest timp, in semn de protest, Tariceanu se dadea in jurul Palatului Victoria cu bicicleta primita de la spilcuitii sai prieteni din Franta, ca sa nu se mai spuie ca alimenteaza masina de serviciu cu benzina de la Rompetrol. Se dadea cu bicicleta, iar printr-o palnie striga cat il tineau bojocii ca economia duduie. Pardon, duduile erau tot la presedintie…

Nu e musai sa se fi intamplat chiar asa. Cert este un lucru. Romania nu are capacitatea de a miza pe mult trambitata piata locala intr-un moment in care productia interna ar fi trebuit sa ofere o parte din solutiile de iesire din impasul ce se prefigureaza. Cresterea economica a fost supra expusa pe consum din import, sustinut in mare parte pe credit.

Creditul la randul sau s-a axat pe economisirea vest europenilor si mult mai putin sau deloc pe banii depusi in banci de romani. Faptul ca astazi auzim de dobanzi la depozite de peste 13% este doar confirmarea lipsei de orientare a politicilor economice. Statistica o demonstreaza. Pentru aproape jumatate dintre firmele locale, comertul este principalul obiect de activitate so nu serviciile sau productia. Romania nu a depasit faza capitalismului salbatic al acumularilor din valarea adaugata data materilor prime. Ci din adaosul comercial.

Din cauza multiplelor variabile, tara noastra nu are in prezent decat doua atuuri si acestea, usor, discutabile: stabilitatea sistemului financiar si cota unica . Rezervele minime obligatorii, nivelul ridicat al dobanzii cheie a Bancii Nationale, sunt robinetele care pot fi actionate pentru a permite reluarea finantarii economiei de catre bancile comerciale.

Mai aveam si avansul luat de investitiile straine dupa ce mecanismul cotei unice a fost rodat. Dar ce ne facem cu cei care inchid portile?

 

Au fost printre primii care au venit in Romania si acum sunt printre primii care pleaca. Adica au fost aici cand se puteau face bani buni cu mult inainte de cota unica. Beneficii precum anularea datoriilor sau scutirea de taxe vamale au fost cu mult mai profitabile decat ce le-a adus in ultimii ani cota unica. Acum se grabesc sa profite de nivelul impozitarii si al costurilor fortei de munca mai reduse de la bulgari. Eu unul nu voi mai cumpara produsele companiilor straine care in acest moment decid sa isi relocheze activitatea in afara granitelor.

 

Faptul ca sapunul Palmolive nu se mai fabrica la Brasov nu este un asa mare afront. Dar mi se pare umilitor, jignitor si chiar indecent, sa cumpar un produs, cu numele Poiana, fabricat la bulgari. Indecent pentru ca trebuie sa sune ciudat rau substantivul „poiana” tradus in limba cultivatorilor de castraveti.

Pare o idee ridicola. Nemtii s-au razboit cu Nokia pentru mii de locuri de munca. Pe care, culmea, le-am castigat noi! Unii vin, altii pleaca. Nu exista sentimentalisme in afaceri. Asa o fi, dar pe mine acum ma intereseaza semnificatia plecarii din Romania a doua nume mari de companii. Acum dupa ce a tara a fost retrogadata in categoria „non-investment grade”.

In conditiile in care investitiile straine reprezinta a doua cea mai importanta resursa ce ne-a asigurat cresterea economica in 2008 mizam pe ea si in 2009. PIB-ul nu se poate baza pe agricultura si constructii din cauza distributiei greoaie a fondurilor europene si a gatuirii bugetului la care nu mai ajung veniturile anticipate. IMM-urile unidirectionate cu expunere pe un singur client, asa cum sunt multi furnizori din industrie vor trai din „expediente”. Nu doar pericolul diminuarii valorii activitatii firmelor ci criza de lichiditati probata de disponibilizarile anuntate ne anunta ca un alt viitor an de exceptie este o utopie.

Crestere economica si somaj nu se potrivesc. Nu mai contam pe o crestere de 6%. Nici chiar 4%, nu mai pare plauzibil. Batalia se va da (sau ar trebui sa se dea) pentru mentinerea pe plus. Trebuie evitata recesiunea pentru altfel vom fi ultimii din Europa care nu ne vom mai putea ridica deasupra liniei.

O economie care se sprijina pe constructii si servicii, nu prea are ce pune pe rafturi. De parca nu ar fi suficient de complicat totul nici consumul nu este unul sanatos. Asa cum s-a putut constata, anul acesta, consumul excesiv poate dauna PIB-ului.
Masurile conjuncturale nu pot tine loc de strategii inchegate. Doar ideea de a relaxa creditarea in conditiile in care riscul de neplata s-a accentuat nu poate rezolva problema.

Apropo de bani de la buget. Ce compensatii au obtinut politicienii nostri pentru economia romaneasca din partea UE pentru calitatea supravegherii activitatii bancare?

Mesajul de la Washington referitor la stabilitatea financiara ?i sporirea atentiei bancilor centrale a fost pus in aplicare de catre BNR cu mult timp inainte de reuniunea G20.

In Romania nu s-au pompat, in 2008, miliarde de euro cu care sa fie sustinuta vreo banca. Ajutoare de sat uriase, acceptarea depasirii  deficitelor bugetare nationale peste plafonul de 3% din PIB, ajutor imediat de la FMI, bani comunitari nerambursabili. Totul pentru a acoperii risipa, lacomia si fruada dar cu un scop nobil: Al stabilitatii financiare. Pentru altii se poate. Pentru noi nu. Asta si pentru ca nu stim sa cerem.

 Sunt semene ca Bugetul a inceput sa se sufoce. Cine mai cumpara azi titluri de stat pe lei emise de Ministerul de Finante?

Romania s-a dovedit a fi un pol de stabilitate economica regionala. Cat timp?

Comentariu de George Vulcanescu.