Cine cheama recesiunea la masa

Conform datelor statistice oficiale recesiunea s-a instalat in Romania. Perceptia generala este ca Romania a lasat usa deschisa recesiunii.

Oficial suntem in recesiune. Cele doua trimestre consecutive de contractie economica au dus la indeplinirea conditiilor tehnice de devoalare  a secretului lui Polichinelle. Dupa o scadere de 3,4% a Produsului Intern Brut  (PIB) in ultimul trimestru din 2008, a venit o alta de 2,6%. 

Responsabilitatea pentru efectele crizei poate fi astfel impartita intre cele doua guvernari delimitate de alegerile din iarna.  Ceea ce va urma este insa responsabilitatea unei singure puteri executive. Dar nu despre capacitatea actualilor guvernanti discutam.

Perceptia generala reprezinta o metoda fidela de analiza, care completeaza cifrele seci ale statisticii. Criza nu s-a instalat in Romania, ci Romania a permis crizei sa se instaleze. S-ar putea spune ca recesiunea era tot atat de usor de evitat precum ninsoarea iarna.

Totusi, peste noi a cazut o avalansa, nu o ninsoare.  Si asta in conditiile in care semnalele urgiei care avea sa se abata asupra noastra erau evidente cu mult timp inainte.

Romania ar fi putut sa profite de un decalaj de cel putin sase luni intre momentul in care recesiunea fusese declarata oficial in statele europene si primele semne de incetinire vizibile la noi.

Abia in luna decembrie au fost insa initiate masuri de contracare. Si de atunci am ramas in acelasi punct. De fapt, deciziile luate in ultimul timp au vizat in special protejarea de criza a bugetului statului prin reglementari mai curand coercitive, decat de stimulare a activitatii economice.

Datele statistice confirma o realitate istorica. Contractia economiei nu este alarmanta prin prisma cifrelor raportate. In primele trei luni ale anului nu numai ca nu exista acordul cu Fondul Monetar International (FMI), ba mai mult nici nu era acceptata oficial varianta unui ajutor international de urgenta.

Vremurile de glorie ale cresterii economice ne ofera insa un alt reper. In primul trimestru al anului 2008, cresterea economica fata de 2007 a fost de 8,2%. Dupa primele trei luni din 2009, contractia PIB a fost de 6,4%.

Astazi nici nu mai are importanta daca am cazut de pe un cal frumos sau nu.

Esential este ca ne puteam frange gatul, cazand de la o inaltime foarte mare. In aceste conditii, ajutorul extern ajunge sa reprezinte singurul succes notabil al actualei guvernari. Daca indatorarea Romaniei poate fi considerata un succes.

Tot oficial, se intrezaresc perspectivele evitarii unui recul dezastruos al economiei. Scaderea deficitului de cont curent, stabilitatea cursului valutar, temperarea inflatiei sunt semnele pozitive subliniate in plina campanie pentru europarlamentare.

Toate acestea au aparut din martie incoace, dar fara nici o legatura cu masurile economice intreprinse pana in prezent. Planul de investitii nu a devenit inca o realitate, iar ecourile referitoare la politica de sustinere a  IMM-urilor nu depasesc nemultumirile legate de taxa forfetara. 

Deocamdata, ceea ce poate fi periculos pe termen lung este considerat benefic pe termen scurt. Si anume, scaderea consumului.  De scaderea consumului sunt legati toti parametrii invocati astazi ca fiind pozitivi. O singura omisiune, somajul.

Scaderea accentuata a numarului locurilor de munca si teama populatiei legata de un viitor nesigur reprezinta adevaratele cauze ale presiunii pe preturi. Or, scaderea inflatiei se poate prelungi pana cand producatorii vor ajunge sa-si vanda marfurile in pierdere, doar ca sa aiba desfacere.

Pana acum, am avut doar inflatie din cresterea cererii neacoperite de productie. Acumularile din bani imprumutati au alimentat cresterile de preturi. Dezinflatia nu a reusit sa fie in mod decisiv urmare a cresterii productiei si a productivitatii.

Parcurgem acum un proces dezinflationist generat de scaderea economica, la fel de nociv precum cel datorat cresterii economice exagerate.  Spirala progresiva inflatie – crestere economica nesustenabila este la fel de periculoasa ca cea regresiva inflatie – somaj.

Un alt aspect care a scapat din vedere laudarosilor din camapania electorala este scaderea investitiilor straine. In primele doua luni din 2009, volumul investitiilor straine era cu 40% mai mare decat anul trecut in aceeasi perioada.

Cu toate acestea, la sfarsitul lunii martie  totalul investitiilor straine dupa primul trimestru a inregistrat o comprimare lamentabila de 20% fata de 2008. Nu este nimic paradoxal in aceasta evolutie. La inceput de an, multe proiecte mai beneficiau inca de finantare, stopata insa din luna martie.

Si atunci pe ce s-ar putea sustine  optimismul? Pe faptul ca de la 6,4% scaderea economica va ajunge la 4%, conform acordului cu FMI? In nici un caz. Limita de 4% a fost doar un procent rezultat dintr-un scenariu pesimist pe care s-a fundamentat  imprumutul de 20 de miliarde de euro. 

Guvernul va dovedi ca a gasit antidotul crizei doar daca nu va fi atins acest indicator. Riscul de a iesi din criza la fel cum am intrat in ea, adica ultimii, persista. Atata timp cat nu se va intelege faptul ca Romania are la dispozitie acesti bani tocmai pentru a nu ajunge la o scadere economica atat de grava, ne vom intoarce la scenariul initial: o fi dat recesiunea buzna peste Romania, dar Romania a invitat-o la masa.

 

Intra pe Biztube, primul video-portal de business din Romania, ce reuneste interviuri de marca cu greii din lumea afacerilor si stiri economice de ultima ora.