Fiscalitatea nu iese la pensie

Marti, 26 Februarie 2008, ora 12:58
2753 citiri
Fiscalitatea nu iese la pensie

De-a lungul anilor, veniturile statului din taxe si impozite au reprezentat masura capacitatii guvernantilor de a asigura crestere economica simultan cu administrarea efectelor adverse generate de o politica fiscala, cand haotica, cand (foarte rar) coerenta.O noua mostra de

determinare intarziata dublata de inconsecventa spontana ne ofera in aceste

zile Ministerul Muncii. Bunele intentii ale titularului de portofoliu, Paul

Pacuraru, sunt anulate de lipsa de substanta in elaborarea normelor de aplicare

a legii pensiilor.

Dupa 17 ani si o integrare, autoritatile continua sa aplice masuri cu impact

aspura castigurilor contribuabililor apeland la elementul surpriza. In ciuda

tuturor elementelor care nu recomanda o altfelde abordare, impopulara prin

natura ei, ministeriabilii persista in greseala.

Reglementarile care adancesc

fiscalitatea continua sa fie emise fara o estimare a sumelor ce urmeaza a fi

atrase, fara o motivatie sustinuta cu argumente concludente, fara consultarea

partenerilor de dialog social si chiar fara o minima atentie asupra efectelor

in plan politic a deciziilor luate.

In fapt, tipul de plebiscit prin talk show tv ramane formula cea mai la

ieftina de consultare. In circumstante asemanatoare cu cea creata de Ordinul

92/2008, de fiecare data, corecturile au venit post factum, dupa publicarea

deciziilor in Monitorul Oficial.

Dezamagit ca dorinta sa de asanare a zonelor

nefiscalizate nu a fost apreciata pe de-a-intregul de colegii de partid, Pacuraru nu are incotro si isi insuseste

observatiile primului ministru. Remarca faptul ca subordonatii sai nu fac

politica si anunta un control tehnic aspura textului propus de tehnicienii

ministerului in scopul modificarii textului.

Interpretez ca pe o mica virtute ambitia ministrului muncii de a uniformiza

aplicarea CAS dar nu pot fi de acord cu inabilitatea prin care a inteles sa isi

atinga scopul. Un exemplu ar fi situatia celor care obtin venituri de pe urma

sedintelor consiliilor de administratie.

Calitatea de administrator al

societatilor comerciale de stat (si numai) a constitut un tip de sinecura ce a

facut cariera la romani. Presa a devoalat-o drept una dintre sursele predilecte

de rotunjire a veniturilor inotatorilor de succes prin apele tulburi ale

tranzitiei!

Problema este ca ordinul

neliberal al lui Pacuraru, excede textul Legii 19. Si astfel CA-urile

vor scapa de a aceasta impunere pentru simplul motiv ca membrii sai nu fac

parte din categoriile vizate prin legea de baza.

Dorinta ministrului muncii de a largi aria de colectare a contributiilor la

sistemul de asigurari sociale ajunge in final sa loveasca in cei care incearca sa

mai adune "un ban in plus". Asa s-a ajuns la medici.

Afectati vor fi insa mai

ales rezidentii, acestia fiind principalii vanatori de garzi. Sunt frecvente

cazurile in care medicii tineri aduna, de completare, garzi la doua sau chiar

mai multe spitale.

Ce a generat in acest nou val al dijmuirii veniturilor? In mod evident calculele

guvernantilor nu ies. Cele mai multe opinii la cald explica precipitarea si

inconsistenta deciziei lui Pacuraru in graba de a umple golul lasat de

majorarile de pensii, catalogate drept pomana electorala.

In paranteza fie spus

nu cred ca pensionarii vor catadicsi sa multumesca prin vot Guvernului

Tariceanu, care la randul sau a suflat initiativa PSD-ului. Cum nu cred ca cei atinsi

de aplicarea CAS pe veniturile suplimentare isi vor schimba, la urna, orientarea

politica; asta in cazul in care PNL ar fi fost dragostea dintai.

Cum, de asemenea,

nu cred ca restituirea banilor de Dacia,depusi la CEC inainte de 1990,

actualizati cu rata inflatiei, va produce ca efect mai mult decat o urare, ragusita,

de sanatate, din partea celor care au mai apucat sa se bucure de generozitatea

guvernului (minoritar) liberal.

Altundeva cred ca mai poate fi cautata frenezia cu care reprezentantii Guvernului

identifica noi surse de alimentare a Bugetului consolidat.

Dupa ce se vor fi

inchis toate supapele economiei gri si se va constata ca, de fapt, piata muncii

capata noi nuante de negru, dupa ce se va fi constatat ca nici intoarcerea

capsunarilor nu va face ca numarul de angajati si cel de pensionari sa mai

revina la un raport supraunitar pentru a evita colapsul pensiilor de stat, fragilitatea

structurala a sistemtului de impunere va accelera restructurarea sa din

temelii.

Dupa 1990, cand s-ar fi putut crea un sistem fiscal viabil interesele

personale si de grup au subminat intersul national. Cand politicul a dat liber

obiectivelor macroeconomice prioritare, pierdusem deja prima garnitura a integrarii.

Asa am ajuns sa inventam revolutionara cota unica de impozitare. Efectele sale

pozitive la nivelul agentilor economici sunt limitate daca in economie nu mai

intra bani noi din investitii straine. Pe de alta parte nu mai pot fi crescute

artificial salariile bugetarilor si acesta fiind una dintre formele de a pune

la loc banii de pensii.

Se cauta noi surse de venituri bugetare cum este cea in

discutie astazi. Romania are deja una dintre cele mai dense fiscalitati din

Europa in materie de contributii ale angajatorilor si angajatilor, dar in

aceesi masura si unul dintre cele mai scazute niveluri de colectare raportat la

PIB. Largind aria surselor nefiscalizate sau prea putin fiscalizate dar fara a

se atinge zonele tabu, cum ar fi terenurile si casele, Guvernul Tariceanu nu

cauta doar solutii de moment (oricum banii nu sunt suficienti pe termen lung).

In

acest fel sunt lasate mostenire guvernului viitor cele mai controversate si mai

putin populare decizii de politica fiscala, pe care va fi nevoit sa le adopte. Cum

s-ar vedea o crestere a cotei unice comparativ cu subiectul comentat astazi?

Dar o majorare a impozitelor pe case si terenuri? Sau...Dar cine poate stii ce

le mai poate trece unora prin capin materie de fiscalizare!!

 

Comentariu de George Vulcanescu