Prostie si sinceritate

In incercarea de a justifica imprumutul de la FMI ministrul de finante pune la indoiala credibilitatea Guvernului deschizand si mai larg usa crizei. Astfel el mareste si datoria pe care o va contracta Romania prin acordul de imprumut.

Se spune ca umorul involuntar este o dovada de prostie. Ministrul de finante si-a dat masura supletei in gandire fara sa trebuiasca sa faca vreun spirit de gluma.

A fost suficient sa admita ca, sub mandatul echipei guvernamentale  din care face parte, cresterea economica ar putea sa scada la -1%.

Distanta enorma dintre 2%, procentul pe care a fost construit bugetul recent aprobat, si acest -1% al domnului Pogea, constituie  o impardonabila greseala strategica.

Exact ceea ce nu ar avea Romania nevoie in acest moment. Acum, cand discutiile FMI avanseaza iar mediul investitional vaneaza concluziile privind starea economiei romanesti.

Acum cand volatilitatea optimismului mediului de afaceri este maxima iar listele de disponibilizari se alcatuiesc pe perceptii sumbre mai curand decat pe cifre.

Acum cand speculatorii isi freaca mainile de bucurie ca vor mai putea hartui rezerva valutara realimentata de un acord de imprumut semant pe genunchi (nu neaparat „in genunchi”).

Nu cred ca exista un moment mai prost pentru declaratia domnului Pogea. Sinceritatea in cazul acesta este doar o scuza pentru neputinta.

Ni-l putem imagina pe domnul Pogea stand fata in fata cu echipa de experti straini, discutand despre perspectivele unui imprumut extern. Capatul mesei se confunda cu linia umerilor lui. Capul aplecat asupra foilor nu ii dezvaluie privirea. La fiecare noua intrebare concreta albul dintilor i se iteste printre mustati precum ecranul cinematografului de dupa o cortina stricata.

Cunoasteti acel zambet vinovat al copiilor ce precede raspunsurile la intrebarile „Ce?” si „Cat?”. „Ce ai facut la scoala?”-...”Bine.” „Cat ai luat?”-...„Cinci”. Multe intrebari si pentru domnul Pogea. Multe cifre, multe grimase si putine raspunsuri.

N-a putut el, ministrul finantelor, sa ofere macar cateva raspunsuri opiniei publice. In lipsa unor explicatii oficiale mediul politic si media se intrec in a-si da cu presupusul asupra mandatului reprezentatiilor FMI, UE si Bancii Mondiale.

A fost inaintata o scrisoare oficiala finantatorilor internationali? De ce nu am fost informati? Cat va fi imprumutul? Care sunt conditiile? Care va fi efectul asupra omului de rand, platitorului de taxe? Vor creste taxele? Dar somajul?

Daca ar fi vrut sa confirme cat de inoportuna este reluarea relatiei contractuale cu FMI nu cred ca Executivul ar fi gasit o cale mai potrivita de comunicare! Guvernul a procedat precum soferul care, dupa un accident cu masina, vine acasa cu farurile stinse. Sa nu provoace panica. De parca a doua zi lucurile ar fi stat altfel.

Straduindu-se sa isi ascunda intentiile, autoritatile nu au facut decat sa intareasca opiniile conform carora un acord cu FMI doar intretine indoielile mediului investitional in privinta stabilitatii politice si economice interne.

Degeaba sunt acum reproduse pasaje din „manual” care fac referire la plusul de credibilitate si de stabilitate ale cursului de schimb conferite de un acord cu Fondul. Secretomania din jurul acestui subiect a fost potrivnica scopului propus.

Lasand echivocul sa prevaleze asupra necesitatii imprumutului de la FMI (unde mai pui ca FMI nici nu intra in calcule pana acum o luna) domnul Boc &Co au facut loc unei adevarate campanii antiFMI. Presa nu este vinovata de lipsa de reactie a oficialilor. In lipsa unor interlocutori valabili media a facut din multi politicieni, oameni de afaceri sau gazetari, specialisti in materie.

Asa se face ca observatiile obiective, fundamentate pe cunoasterea subiectului, au fost estompate de interpretari care mai de care mai fanteziste, mai nerelevante si mai inexacte.

Datorita negocierilor din aceasta perioada am aflat ca, de exemplu, FMI a provocat mineriada care s-a sfarsit la Costesti (nu hotia si prostia!); ca, dupa ce a luat bani de la FMI, Ungaria a a juns la o inflatie de 40% (in realitate a avut cu doua procente mai putin decat cele sase ale Romaniei); ca nu este nici o diferenta intre Romania si America de vreme ce si noi ne-am putea permite un deficit bugetar de 10% si, astfel, am depasi criza la pas (sic!) etc.

In concluzie un acord FMI nu este bun pentru ca vor creste taxele pe jocurile de artificii. Multe elucubratii au bombardat in aceste zile opinia publica din cauza comunicarii dezastroase a Executivului. Fiecare noua zi fara explicatii a mai adaugat cateva miliarde de euro la cele 20 aruncate in pagina, „la oha”, de catre Financial Times.

In acest context ministrul Pogea decide sa puna capat speculatiilor si ofera motivatia suprema a unui imprumut de la FMI:” Romania ia in calcul o crestere economica intre 1,5% si -1%”! Soc! Fara precedent!

Un membru al Guvernului admite ca face parte dintr-o echipa incapabila sa isi duca la indeplinire mandatul pe care si l-a fixat cu cateva saptamani in urma. In armata s-ar numi dezertare.

In politica se numeste schimbare de perceptie. In realitate este o noua proba de insecuritate morala din partea unui inalt demnitar. Daca prostie suna prea dur.

Faptul ca nu a facut inca dovada supletei in gandire nu este o chestiune imputabila actualului Executiv. Importante sunt rezultatele deciziilor adoptate.

Dar ezitarile si comunicarea improprie creaza senzatia ca Guvernul nu va avea situatia sub control. Cu sau fara acordul de imprumut.

Comentariu de George Vulcanescu.