Triplarea taxei auto, claxonul crizei de solutii

Cu cat intarzie
instalarea unui nou guvern, cu atat sunt mai fragile stabilitatea economica si
sociala. Lipsa de previziune a politicienilor si incapacitatea de a urma
strategii pe termen lung sunt principala cauza a inrautatirii perspectivelor.
Criza mondiala nu este principalul vinovat. Acesta este doar decontul lipsei de
chibzuinta din ultimul an.

Din 1990 incoace, Romania a fost mereu in contratimp cu evolutiile economiei
globale. In timp ce altii privatizau pe rupte, noi nu ne vindeam tara. Pana la
urma am ajuns sa o dam pe gratis. In timp ce altii erau preocupati de reformele
structurale, noi asteptam cate un sut in fund de la organismele financiare
internationale ca sa mai facem un pas inainte spre economia de piata.

Integrarea a creat
premisele afluxului investitiilor si a indus iluzia bunastarii. Cresterea
nivelului de salarizare s-a axat in principal pe o acuta lipsa de forta de
munca. Paradoxal, pe medie, salariatii din sectorul bugetar sunt mai bine
platiti decat cei din mediul privat! Necorelarea veniturilor cu productivitatea
a incurajat consumul.

Banii din buzunar au
atras in joc bancile. Prin creditare, consumul a urcat si mai puternic. Si asa
am ajuns la cresteri economice record dar, si la o inflatie incontrolabila, la
variatii mari ale cursului etc.



S-a ivit totusi ocazia unica sa fim in avantaj datorita decalajului fata de
evolutiile pe plan extern. Gradul redus de sofisticare a sistemului financiar
si avantul economiei (explicabil prin nivelul scazut de pornire) au creat
senzatia ca molima crizei nu ne va mai atinge.

Sau macar, nu ne va
lovi puternic. Amarnica amagire. Pentru ca decalajele de care aminteam ne
impiedica sa operam cu aceleasi masuri precum tarile dezvoltate. De exemplu, in
timp ce in statele avansate ale UE este incurajat consumul, noi suntem pe
invers.

Banca Centrala
Europeana (BCE) micsoreaza dobanda de politica monetara cu 75 de puncte de baza
pana la 2,5%. Un stat european care nu a adoptat euro, Suedia, isi permite sa
reduca dobanda cheie de la 3,75% la 2%. In aceasta perioada, Banca Nationala a
Romaniei mentine acelasi instrument de politica monetara la 10,25%.



Carentele esafodajului cresterii economice ne impiedica sa reactionam. Practic,
capitalul autohton nu are o prea mare contributie la saltul economic. Pe banii
statului nu se prea poate conta pentru ca, atunci cand s-ar fi putut constitui
rezerve, au fost preferate rectificari de Buget in contul mitei electorale.

In aceste conditii,
investitiile straine raman suportul de baza al performantei economice si al
acoperirii deficitului bugetar si de cont curent. Chiar daca, se stie, unui
milion de euro investiti intr-un proiect greenfield atrag, intr-o prima faza,
importuri de 400 de mii de euro.



In plina criza, protectionismul girat si de Uniunea Europeana devine fatidic
pentru tarile emergente. Bancile (multe prezente si in Romania) sunt sprijinite
financiar doar conditionat de catre autoritatile din tarile de origine. La fel
si agentii economici. Mesajul este clar: "Va dam bani, dar numai pentru a
sustine activitatea de pe plan national. Nu pentru investitii in strainatate".




Pentru tarile membre ale UE, mai sarace, raman deschise liniile de finantare
din fondurile comunitare. Dar Romaniei nu ii sunt suficiente doar fondurile
europene. Desi anul acesta avem un bilant net pe relatia cu Uniunea Europeana
de aproximativ 2 miliarde de euro, suma nu este acoperitoare. Nu am vazut nici
o agentie de rating care sa se fi lasat impresionata de angajamentele UE
privind suplimentarea fondurilor comunitare.

Dimpotriva, ne taxeaza
mai abitir decat inainte. Si de parca nu ar fi suficient, mai vin si analistii
unor institutii financiare sa ne dea in cap. ING Bank previzioneaza pentru 2009
o crestere economica a de 1,7%. Farmacie, ce mai!



Inrautatirea performantei economice este neindoielnica. Cu "ajutorul"
calificativelor pesimiste si a incertitudinilor privind solvabilitatea
Romaniei, Bugetul se va apropia insa mai rapid de fundul sacului. Si pentru a
completa panoplia amenintarilor la adresa veniturilor bugetare, comportamentul
de plata al agentilor economici s-a modificat intr-atat incat nu mai poate fi
trasata linia de demarcatie intre evaziunea fiscala si dificultatile generate
de blocajul financiar.

Cica solutia ca banii
sa ajunga la Buget este ca inspectorii ANAF sa umble inarmati! Dar nici sub
amenintarea pistolului nu e sigur ca administratorii firmelor ar putea relua
platile.



Ministerul Finantelor nu se mai poate imprumuta decat de pe piata interna.
Finantarea deficitului bugetar a devenit practic o chestiune de
"familie", cumparatorii de titluri de stat provenind mai ales din
randul companiilor publice. De unde ar mai putea obtine statul roman finantare
pentru proiectiile bugetare? Calificativele agentiilor de rating fac inoportune
imprumuturile externe.

In ultimul comentariu
de pe Bloombiz, am subliniat ca Planul anticriza al UE nu este aplicabil
Romaniei, decat in mica masura. Daca nu vrea sa ajunga sa majoreze taxele si
impozitele, noul executiv nu va avea la dispozitie decat doua variante: fie
descopera banii neutilizati de Guvernul Tariceanu, fie apeleaza la ajutorul
organismelor financiare internationale.

Nici unul din
argumentele pentru care nu ar fi trebuit sa prelungim acordul cu FMI nu mai sta
azi in picioare. Existenta unui acord stand-by ar mai fi temperat din impulsul
demolator al observatorilor externi. Un contract cu FMI nu reprezinta insa automat
si un certificat de buna purtare al Executivului.

Cu siguranta insa, Executivul
ar fi fost obligat la o transparenta care sa elimine din start incertitudinea:
mai sunt bani sau nu mai sunt bani in vistierie? Fara bani de la Buget,
cresterea economica nu mai poate fi conservata la un nivel de la care sa mai
poata atrage investitiile private.



Alternativa la facilitatile fiscale este cresterea taxelor. Daca exista o
viziune a Executivului inca in exercitiu, triplarea taxei de inmatriculare
pentru masinile second hand urmareste doua aspecte: sa domoleasca transhumanta
masinilor din Vest catre Est pentru a permite oxigenarea industriei auto locale
si sa duca mai multi bani la buget.

Strangularea
inmatricularilor masinilor rulate in Occident, insotita de anularea taxei
pentru cele noi este un exemplu despre cum nu ar trebui jonglat cu
fiscalitatea. Piata auto va fi in scurt timp blocata din cauza secetei de
lichiditati si a conditiilor de creditare.



Lipsa de previziune si strategie va priva statul de o sursa importanta de
venituri. Nici nu m-ar mira daca propunerile Executivului se vor lovi de un
mare refuz din partea UE. Triplarea taxei auto pentru masinile second hand
reprezinta primul semnal al crizei de solutii. Oare doar ale actualului
executiv?

Comentariu de George Vulcanescu.