Unde-i poc, hop si Boc!

In acelasi timp este o persoana dedicata si ascultatoare. Imi aminteste de un amic din liceu. Acolo unde era de luat un pumn, hop si el. Cam asa si cu noul vechi premier. Are spirit de sacrificiu. Iar, devotamentul nu este un lucru de neglijat in ziua de azi.

Dificultatile implementarii masurilor preconizate pe timp de criza il indica drept persoana cea mai potrivita pentru a fi stalcita sub povara unui 2010 framantat.

Nu ar fi trebuit sa fie asa! (O demonstreaza tarile europene care par sa iasa din dezmortire in plina iarna.) Dar modul in care a fost gestionat anul de criza 2009 nu mai lasa prea multe variante de incercare pentru pozitia cea mai ingrata din stat in acest moment.

A fost anul in care Romania s-a predat organismelor financiare internationale, rolul Guvernului fiind mai curand de executant decat de initiator.

FMI a primit ce a vrut.

Ca sa fie toata lumea multumita a fost oferit un plocon si creditorilor interni, Ministerul Finantelor imprumutandu-se la greu de la bancile straine.

O emisiune de eurobonduri mai este necesara pentru a se fi infruptat toate categoriile de finantatori din necazul Romaniei. Nu a fost sa fie in septembrie. Va veni la scurt timp dupa transele cumulate doi si trei.

Costul relativ scazut al banilor de la FMI a constituit argumentul forte in favoarea semnarii acordului. Din pacate nu s-a gasit nici un argument pentru a limita indatorarea!

Este de prisos exemplul maghiar, guvernul lor limitandu-se la o singura transa din suma convenita.

Se va spune ca ungurii au majorat TVA de la 20 la 25% si nu isi mai puteau permite si presiunile sociale induse de un acord cu FMI. Si ce, daca Romania ia banii de la FMI, va scapa de majorarea TVA?

Cum vor creste incasarile bugetare in conditiile limitarii drastice a capacitatii de plata la buget a contribuabililor daca nu ne putem atinge de cota unica?

Avand obligatia de a duce la bun sfarsit Acordul sau macar o transa din actualul angajament fata de FMI, UE si Banca Mondiala codul genetic al noului Guvern a fost fixat din start. Trebuie sa avem un Guvern credibil si stabil.

Credibilitatea si stabilitatea sunt insa atributele oricarui guvern. Asa este ,dar Romania are o particularitate.

In cazul Romaniei aceste date initiale de functionare sunt diferite. Pe de o parte, credibilitatea Guvernului este dictata, in primul rand, de capacitatea sa de dialog cu functionarii organismelor financiare si, abia, in plan secund, cu “poporul”.

Pe de alta parte stabilitatea Guvernului este una limitata in timp. Nu mai lunga de un an si jumatate (in mai 2011 expira valabilitatea Acordului) si nu mai scurta decat data la care primim urmatoarea transa de imprumut.

Intre cele doua repere cronologice se poate intampla orice: sa fie remaniat, sau sa fie, din nou, picat.

Un nou guvern Boc indeplineste conditiile de credibilitate si stabilitate enuntate. Chiar daca un Guvern Boc reitereaza afirmatia ca Guvernele de dupa 2000, au fost mai credibile la extern decat in fata propriilor cetateni.

Prin comunicatul de presa, emis ieri, FMI isi exprima preferinta pentru un partener de dialog care a demonstrat ca isi poate respecta angajamentele.

Guvernul Boc a zis ca economia va scadea cu 8 % iar targetul este aproape de a fi atins.

A zis ca se va incadra intr-un deficit bugetar de 7,3%, si s-a incadrat. A zis ca va mentine inflatia sub 5% si si-a respectat angajamentul. Mai conteaza ca inflatia de la sfasitul anului va fi de noua ori mai mare decat media europeana!!.

Faptul ca nu a urmat o strategie coerenta de contracararea efectelor crizei nu mai conteaza. Pentru FMI Guvernul Boc este bun. De asemenea va fi bun, un timp, si pentru Parlament.

Prin schimbarea raportului de forte din legislativ stabilitatea sa este asigurata pana la primele convulsii sociale majore.

Asa cum am mai spus intr-un comentariu trecut, de ceea ce ne e frica nu scapam. Desi pragul de jos al descresterii economice pare sa fi fost atins, stationarea indelungata pe acest palier poate fi fatidica.

Odata cu diminuarea consumului dupa sarbatorile de iarna, solvabilitatea multor companii va fi pusa la grea incercare de perioada urmatoare.

Doar stabilitatea cursului nu va fi suficienta pentru a mentine cererea la nivelul de la care companiile sa isi poata plati datoriile fata de stat, banci, furnizori si proprii salariati. Iar problemele pentru companii nu se opresc aici.

Valul de disponibilizari din randul bugetarilor le va comprima si mai mult cifra de afaceri. Restructurarea haotica a sectorului public va atrage dupa sine un lant de falimente in sectorul privat.

In aceste conditii resursele Bugetului statului vor fi puternic amenintate. Un scenariu apocaliptic? Nu am cunostinta de vreun altul. Dupa cum nu cred ca banii de la FMI sunt un panaceu.

Decizia de ieri a presedintelui Basescu seamana cu cea a unui antrenor care hotaraste sa inceapa cu echipa a doua un joc cu un adversar mult mai puternic. Jucand la sacrificiu outsiderii pot produce surpriza.

In caz ca stratagema nu da semne de reusita antrenorul mai are la dispozitie varianta de a face schimbari pe post in timpul jocului. Astfel va pastra si argumentul: “Iata, am facut si ce a vrut publicul!”

De aceea “Boc la poc!” este o solutie potrivita. Nu atat pentru perioada pe care o traversam ci pentru cea care urmeaza. Pe care, la fel de bine, o si prevesteste.

O analiza de George Vulcanescu