Coincidenta tulburatoare: in ziua in care Parlamentul european sarbatorea zece ani de la cotarea euro, cursul oficial atingea cel mai slab nivel al leului in raport cu moneda europeana.Chiar daca in ziua urmatoare recordului “oficial” de 4,2985 lei/euro cotatia BNR a coborat cu 2,13 bani, datele problemei nu se schimba. De ce s-o spune ca leul aluneca pe tobogan cand in cel mai bun caz evolutia cursului de schimb este mai apropiata de cea a unui trenulet al groazei? Deosebirea majora este ca in montagne russe senzatiile tari sunt la coborare, in timp ce in chinga cursului de schimb ascensiunea este cea care produce spaima …Si victime.
In ultimii patru ani, Banca Nationala a Romaniei a insistat sa convinga populatia cu doua lucruri: sa calculeze in lei noi si sa se lepede de euro. Cu RON-ul a fost mai usor. Numai reconvertirea la leu nu a prea reusit.
Nu pentru ca “auditoriul” ar fi indaratnic. Inca un pic si chestiunea era practic rezolvata. Salariile negociate in valuta aproape disparusera, chiriile percepute studentilor, la fel. Chiar si preturile caselor se negociau tot mai frecvent in lei. Euro a ramas insa puternic ancorat de cotidianul citadin. Uitati-va la orice anunt publicitar stradal! In afara de reclamele la "… preturile mici", orice alt pret sau tarif expus pe panouri este in euro; de la abonamentul de telefon sau cel mai nou gadget la orice marca de autoturism.
Abia in utimul timp bancile au lasat-o mai moale cu creditele in valuta. Oricum diferentialul de dobanda fata de creditele in lei intretine permanent atentia asupra euro! In ciuda tuturor avertismentelor atractia pentru euro a populatiei nu scade. Contrazicand opiniile unor specialisti chiar sporeste. De ce?
Nu din cauza ecartului dintre dobanda la creditele in lei sau euro ar mai favorabil monedei europene. Nu pentru ca dobanzile la euro au depasit 7% pe an. Explicatia rezida in pierdea de credibilitate a leului. De care place- nu place, nu este straina nici politica monetara.
Am pornit rationamentul de la o cifra “de ultima ora”: 24. Acesta este remuneratia procentuala anuala oferita de o banca la un depozit cu dobanda progresiva. Desi nu este un depozit clasic avem de a face cu o superdobanda. Este un caz izolat? Nu. Am informatii ca si alte banci pregatesc oferte asemanatoare.
Cu o jumatate de an in urma a previziona dobanzi pasive de 20%, sau a anticipa revenirea comunismului ar fi avut acelasi efect: te plasa in categoria celor “dusi”. Astazi, nici de chestia cu comunismul nu mai poti sa fii sigur…
Reperele s-au modificat. Criza financiara ne scote din manual. Nu a mai fost inflatia cea care a dat semnalul revenirii la dobanzi cu doua cifre. Lipsa de lichiditati a generat foamea puternica de lei. In acest context si presiunea pe curs trebuie privita si altfel decat din unica perspectiva a defictului de cont curent.
(Mi-as dori ca efectul aprecierii euro in raport cu leul sa rezolve problema deficitului de cont curent ca sa cautam deprecierea leului in alta parte. In aceasta perioada companiile sunt oricum preocupate de supravietuire si nu de noi investitii de dezvoltare.)
Luna octombrie a anului trecut are o particularitate care o face comparabila cu ianuarie curent. In acea perioada cursul de schimb leu-euro traversa un varf de “sarcina” asemanator celei din aceste zile. Intre jumatatea lui septembrie prima decada din octombrie leul s-a depreciat, ca acum cu peste 6%.
Desi dobanzile anuale medii revenisera la peste 12%, in accea luna doar depozitele la termen ale populatiei au scazut cu aproape 3 miliarde lei. Cam de cand bancile se tot bat in dobanzi la depozite micul investitor se refugiaza in euro.
O dobanda neverosimil de mare la depozitele in lei si garantia Fondului de Garantare de 50.000 euro pare reteta de succuces care ar trebui sa focalizeze interesul. Oferta de 24% este un stimulent foarte puternic pentru a distrage atentia de la concurenta si de la euro.
Nu stiu daca strategia micutei banci va functiona. Pe criza asta de lichiditati nu mai sunt banci mari sau mici. Anul trecut bancilor mari nu le-a luat mult pana cand au intrat si ele in sarabanda dobanzilor cu doua cifre.
In goana dupa banii populatiei castiga euro (nu neaparat pastrat la banca). Cel mai mare pericol al deprecierii puternice de la inceput de an a readus in prim plan un subiect abia incheiat de catre BNR: euroizarea economiei. Ajustarile frecvente ale dobanzilor pasive asociate nivelului ridicat al dobanzii de politica monetara si nivelului rezervelor minime obligatorii au avut efectul contrar.
Neincrederea tuturor, si populatie si firme, in moneda nationala s-a adancit si va mentine presiunea pe curs. Cu tot pomelnicul de implicatii nedorite. Capacitati de productie s-au mai inchis masiv in Romania dar nu in plin avant economic ci pe fondul restructurarii industriale.
Una a fost desertizarea economiei din anii 90 si alta este situatia de azi. Multe dintre actualele capacitati de productie sunt noi sau recent modernizate. Pentru ele s-au facut credite in valuta iar ratele curg indiferent daca fluxul tenologic este pornit sau oprit.
Apartenenta la spatiul monedei unice europene ar fi fost un scut in aceste vremuri de rastriste. Regreta altii ale caror monede, mai puternice i-au protejat cat de cat. Fara umbrela euro roamanul obisnuit nu are nu are la dispozitie decat variantele leu sau valeu!
Comentariu de George Vulcanescu.
