Dupa ce ancheta in cazul FNI s-a miscat doar in pasi laterali si in spate, a aparut si varianta unei schimbari de ritm. Ioana Maria Vlas, persoana de care sunt legate sperantele pagubitilor de la FNI, se arata dispusa sa se intoarca in tara. De undeva, dintr-un Kibutz, trimite solie printr-un avocat israelian care sa negocieze cu autoritatile romane conditiile predarii. Abia dupa ce reprezentantul inculpatei a facut public mesajul acesteia, autoritatile noastre au acceptat ca Ioana Maria Vlas nu mai este o fictiune.
Dosarul Ioanei Maria Vlas se afla in
instanta, iar procesul se judeca in lipsa. Pentru fosta sefa de mucava de la
FNI, este de preferat sa fie prezenta la proces decat ca instanta sa se
pronunte in absenta ei. Revenim astfel la chestiunea in discutie: cu sau fara
negocieri, in cazul reintoarcerii Ioanei Maria Vlas? Evident, fara nici o
negociere. Nu cunosc argumentele presedintelui Iliescu de a respinge o astfel
de posibilitate.
Exista un singur argument:
"adevarul". Daca cineva mai spera sa afle o bucatica din adevarul
despre escrocheria FNI, nu trebuie sa accepte nici un fel de concesii de
predare. Ioana Maria Vlas a mai negociat o data cu autoritatile, atunci cand a
iesit din tara pe sub nasul politistilor de frontiera. A lipsit doar onorul din
ceremonialul despartirii de jurisdictia romana.
Daca acest Bin Laden cu fusta, pe care nu
il cauta insa nimeni, va reveni in Romania in urma unui aranjament cu
autoritatile, despre ce adevar mai poate fi vorba?
Pentru a afla vreodata ce s-a intamplat in
bucataria escrocheriei SOV Invest - FNI este suficient sa se mentina spectrul expulzarii din Israel si al
incatusarii in Romania. Doar o astfel de amenintare ar putea-o determina sa
apeleze la gestul “sinucigas” de a demasca public complicitatea celor cu care a
fost in cardasie in escrocheria SOV Invest - FNI.
Randurile de mai sus sunt reproduse
dintr-un comentariu pe care l-am publicat in primavara anului 2003, cand Ioana
Maria Vlas isi trimisese, in Romania, un sol in persoana avocatului Yoram
Sheftel care sa negocieze revenirea ei in tara. La vremea respectiva, “mama”
FNI se temea de linsajul fizic. Nu stiu de ce ii era mai frica in acele
momente: de furia “tatalui” FNI, Sorin Ovidiu Vantu sau a celor peste 300.000
de “copii” prostiti de sloganul “Dormi linistit, FNI lucreaza pentru tine”.
Vad insa ca acum impricinata, dupa perioada
de stagiu din penitenciar, a realizat ca nu exista nici un pericol, si-a
recapatat accentul englezit (desi este profesoara de franceza) si da pe gura
orice in afara de adevar. Dupa ce a avut un profesor pe care il elogiaza in
fiecare fraza, vad ca isi exerseaza talentul de comunicator (a se citi
manipulator) pentru care de altfel a fost promovata in functia de administrator
al SOV Invest de catre fascinantul domn’ Vantu.
Mai tinerii colegi de presa si-au facut un
scop virtuos din vanarea de Vant, dar cautioneaza fara voie (zic eu) vinovatia
Ioanei Maria Vlas in cazul celei mai mari fraude postdecembriste. Demersul
jurnalistic este umbrit de lipsa de consistenta a intrebarilor, printre care
doamna Vlas valseaza cu gratie. Pentru a evita manipularea trebuie sa tii cont
de fapte in succesiunea lor. Or, tocmai acest lucru a disparut cu desavarsire
din afirmatiile recente ale celei care astazi ni se infatiseaza drept o victima
a afaceristului genial care stie totul si despre toti. Sunt convins ca si-ar
dori razbunarea. Dar una dulce!
Se
implinesc aproape opt ani de la momentul in care FNI s-a dovedit a fi o
mare furaciune. Remarc, in aceste zile, o noua tentativa de eludare a
faptelor ce mizeaza pe trecerea timpului. Aceeasi metoda, vecina
cu spalarea de creiere, a functionat si in cazul Bancorex. Cine
mai stie azi ce a s-a intamplat in cea mai mare frauda
postdecembrista? Nimeni.
Intr-o tara in
care "hotul neprins este negustor cinstit"! memoria
colectiva este foarte scurta. De aceea am reluat un scurt fragment din
istoria acestui scandal. Cu tot cu utopia mea. In 2003, mai credeam in aflarea adevarului
despre FNI direct de la sursa. Vedeam in declaratiile "sursei" din boxa acuzatilor sansa unica de a
afla raspunsurile la intrebarile: ce, cum, cine, cand, de ce?
Am
cunoscut-o ca ziarist pe doamna Vlas din anii in care se itise ca un mare
specialist in piata de capital. I-am luat chiar un interviu.
Se intampla prin 1996, cand FNI era un
“bebe”, care nu avea decat “tata”, isi cauta inca “mamica” smiorcaindu-se ca
declinul Fondului Mutual al Oamenilor de Afaceri (afacerea SAFI) ii afecta
cresterea. Cine mai era ca mine?! Avusesem ideea sa aduc in prim plan o femeie
de afaceri de succes, chiar de 8 martie. Recunosc faptul ca intrebarile mele,
prin consistenta, nu se diferentiau foarte mult de cele care i se pun astazi.
Diferenta este ca la momentul respectiv Ioana Maria Vlas nu avea trecut (cel
putin unul cunoscut public).
Nu aveam de unde sa banui ca Jeep-ul Grand
Cherokee cu care se afisa, era de imprumut, pentru imagine, si nu de la Vantu.
Nu aveam habar ca singurele ei cunostinte despre piata financiara le dobandise
la marginea Clujului, unde isi facea piata, si nu din America Latina, asa cum
sustinea. Eu o cunosteam ca sefa a asociatiei fondurilor de investitii si nimic
nu ma indreptatea sa ii pun credibilitatea in discutie. De unde sa stiu ca
totul, inclusiv pozitia ei la UNOPC facea parte dintr-un scenariu cu bataie
lunga, cam pana prin 2000.
Pe parcurs am aflat, si am scris, lucruri
pe care astazi fostul administrator de la SOV Invest nu si le mai aminteste: ca
FNI era un fond cu grad mare de risc; ca Fondul functiona ilegal cu acceptul
CNVM, ca pe contractul cu CEC-ul nu se afla semnatura Mariei Vlas (si deci
contractul nu este valabil, desi doamna continua si acum sa sustina contrariul
etc); ca a fugit din Romania cu putini bani in buzunar si multi in cont, dar nu
se putea atinge de ei fara sa i se dea de urma - chiar si in Israel (daca
reusea negocierea putea sa isi plateasca avocatul), iar ei nu de autoritati ii
era teama, etc . Astazi, se cunosc destule alte amanunte despre istoria FNI.
Iar rolul de femeie de serviciu care ascunde murdaria de la baie stingand
lumina si punand anuntul “stricat” pe usa pare sa fie ceea ce ii convine
acum.
Momentul primei tentative de revenire in
tara in siguranta ar putea aparea ca irelevant pentru chestiunea in discutie.
Dar, mi-a atras atentia faptul ca in absenta unor intrebari care sa ii
stimuleze memoria, mama FNI schimba succesiunea faptelor. Cum s-ar spune, dupa
cum bate vantul. Tot ce a fost rau la FNI s-a intamplat dupa fuga din
s(e)r(a)i.
Colegii mei mai tineri vad in declaratiile
in stare de libertate ale Mariei Vlas oportunitatea aflarii adevarului. Pentru
doamna Vlas libertatea este insa cea mai buna stare pentru eludarea adevarului.
Unde mai pui ca poate castiga si ceva bani. Cum de la cine? De la cine vrea sa
o plateasca. Unii ca sa vorbeasca, altii ca sa taca. In aceste zile, doamnei i
se ofera ocazia sa faca, din nou, ceea ce stie mai bine: sa vorbeasca fara sa
spuna nimic.
PS Din pacate nu vom afla niciodata
adevarul despre FNI. Ceea ce se mai poate face este ca acei vinovati si nu
contribuabilul roman sa plateasca. Pagubitii insa trebuie sa inteleaga ca doar
la Haga mai pot gasi dreptatea. O data obligat statul roman sa plateasca
integral despagubirile, se va pune poate si problema recuperarii daunelor. Dar
risc sa ma repet. Asta o spuneam si in iunie 2000, la o luna de la prabusirea
FNI.
Un comentariu de George Vulcanescu.