Daca in urma cu doi ani toti marii antreprenori aveau planuri de investitii in China, in prezent nu exista sef al unei companii care sa nu vada in economia chineza si in afacerile din aceasta tara un dusman de temut.
La inceput, companiile au admirat forta acestei natiuni de a progresa si de a urca din punct de vedere economic, insa, astazi, comentariile cu privire la atitudinea guvernului de la Beijing se invart in jurul notiunii "de ajuns".Maturizarea din punct de vedere economic a fost intrarea sa in OMC (Organizatia Mondiala a Comertului), care dovedeste ca vrea sa se integreze in economia mondiala si, in mod obligatoriu, sa adopte reguli.
China a trecut prinr-o perioada prin care au fost si Statele Unite ale Americii in anii 1880, cand regulile si legile erau domenii restante. Statele occidentale trebuie sa astepte momentul in care bunastarea materiala se va impune si in China, in cele din urma, iar sistemul chinez se va aclimatiza, in mod inevitabil, legii.
Cand cea mai mare criza din ultimii 50 de ani a venit, din cauza capitalismului si exceselor financiare ale SUA, chinezii s-au speriat ca ar putea sa se confrunte cu probleme dupa ce timp de 30 de ani au luptat pentru o crestere constanta.
Fara un plan de de redresare masiv (12% din PIB), China ar fi fost pe drumul recesiunii, cum au patit economiile dezvoltate. Din fericire planul a functionat, aducand o crestere economica de 10% in 2009. Si toate astea nu se datoreaza nici americanilor, nici europenilor, nici FMI-ului, ci doar chinezilor.
Marele imperiul chinezesc trebuie sa continue, insa, sa accepte firme straine, dar cu o determinare mai ferma. Chiar daca si-a casigat un fel de "independenta" economica, China trebuie sa dovedeasca o mai mare capacitate de adaptare.
Dupa 30 de ani in care China a reprezentat doar 7% din PIB-ul mondial, aceasta tara va reprezenta 14% in 2011, aproape de egalitate cu zona euro (15%) si aproape la fel de mult ca Statele Unite (20%). China are 45% din productia de otel din lume, este cea mai mare piata de automobile si a depasit Germania devenind primul exportator.
China este intr-un fel o locomotiva economica a Asiei, fiind totodata si singura economie mondiala cu o asemenea crestere.
Pe 1 ianuarie a fost pus in aplicare un acord de liber schimb ASEAN (Association of Southeast Asian Nations)-China, care regrupeaza 1,6 miliarde de persoane, productii de 6.000 de miliarde de dolari, schimburi de 4.500 de miliarde de produse, ceea ce inseamna cea mai mare regrupare a tarilor emergente.
In acelasi timp, un alt factor care ii permite sa-si pastreze autonomia este faptul ca tara isi poate asigura nevoia de materii prime si energie. Conducta ESPO (Siberia de Est-Oceanul Pacific), cu o capacitate de 600.000 de barili pe zi a fost inaugurata luna trecuta si marcheaza semnarea unei noi aliante cu Rusia.
In mod evident, China dispune de mijloace de a tinti sus, tot mai sus, in ciuda reticentei sale de a integra pe deplin intr-o ordine multilateral dezvoltata. De exemplu, retragerea Google, care are o cota de piata de 60% in China, nu este vazuta chiar atat de grav. China crede ca poate face fata si fara Google.
Marile companii din Occident, care sperau la conditii mai relaxate din partea Chinei, ar putea sa-si ia adio de la aceast vis. Practic, razboiul intre China si marile companii a inceput sa isi arate coltii.