Yahoo, gigantul cu picioare de lut

In 1998, Yahoo avea trafic si venituri incredibile si urma sa devina ceea ce pana la urma a devenit Google: centrul lumii IT, potrivit unei scrisori deschise publicate de Paul Graham, cel care a pus bazele Yahoo! Store, inainte sa parasesca gigantul web.

Atunci cand Yahoo a cumparat un mic start-up, Viaweb, Jerry Yang a organizat o intalnire cu noii angajati. Acestia veneau cu o idee despre cum ar trebui sortate rezultatele unui motor de cautare, folosind un algoritm asemanator cu cel al Google.

Toate acestea se petreceau in 1998, inainte ca Google sa ia fiinta.

Lupta cu Google, pierduta a priori

Viaweb avea un sistem de cautare centrata pe shopping care sorta rezultatele in functie de cati bani urma sa aduca fiecare link platit. Cu cat un link era mai accesat, cu atat era ridicat mai tare in pagina de rezultate.

In intalnirea cu angajatii abia veniti, Jerry Yang, pe atunci CEO al Yahoo, nu a parut interesat de noua tehnologie, oricat de revolutionara ar fi parut.

Motivul pentru care Yahoo nu vroia sa introduca aceasta tehnica de extragere a pontentialului maxim din trafic era ca advertiserii plateau deja prea mult. Daca ar fi folosit un algoritm bazat pe traficul real, Yahoo ar fi castigat mai putin.

In acea perioada, cei mai multi bani veneau din reclama prin bannere. Advertiserii erau dispusi sa plateasca sume enorme pentru a fi prezenti pe Yahoo. Spre exemplu, echipa de vanzari de la Yahoo reusea sa vanda celor de la Procter & Gamble afisari de bannere in valoare de cateva milioane de dolari.

Advertiserii erau multumiti pentru ca preturile erau mai mici in comparatie cu cele cerute in print. Insa in comparatie cu valoarea reala a traficului, erau exagerate, noteaza Paul Graham.

Startup-urile si cercul vicios

Inca inainte de boom-ul dot com, Yahoo a intrat intr-un cerc vicios. Investitorii erau incancati sa auda de noi achizitii web. Odata achizitionate, startup-urile cautau sa-si creasca traficul, cumparand reclama pe Yahoo, ceea ce ducea la cresterea veniturilor portalului.

Investitorii multumiti de aceste venituri erau convinsi sa bage mai multi bani in Internet.

Atat Procter & Gamble cat si startup-urile care cumparau bannere pe Yahoo vroiau cat mai multi vizitatori, fara sa tina cont de calitatea acestora. Targetarea nu era inca importanta.

Atat timp cat clientii plateau multi bani pe reclame, cautarea nu era luata in serios la Yahoo. Google nu a avut parte de astfel de "obstacole", asa ca a inovat la maximum, pe acest segment.

Institutie media sau companie IT?

Potrivit lui Graham, oficialii insistau ca Yahoo sa se pozitioneze ca o companie media, desi birourile si joburile erau aranjate ca intr-o companie de IT. Programatorii scriau coduri, managerii de produs se gandeau la idei de dezvoltare iar serviciul de suport pentru clienti raspundea non-stop la telefoane.

Motivul pentru care doreau sa fie considerati o institutie media era felul in care faceau bani. In acel timp, companiile de IT faceau bani din vanzarea de software, reclame vindeau numai cei din media.

Un alt motiv era teama de gigantul Microsoft, care avea o putere mult mai mare decat are acum, fiind si mult mai agresiv.

Prima companie de Internet care incepuse sa faca valuri, Netscape, fusese zdrobita fara mila de catre Microsoft. Daca Yahoo s-ar fi pozitionat printre concurentii Microsoft, ar fi suferit aceeasi soarta.

Ca o consecinta nefasta a faptului ca se considera institutie media, Yahoo nu a luat niciodata in serios importanta programatorilor. Produsul era dezvoltat de manageri si designeri, iar progrmatorii nu faceau decat sa traduca ce se stabilea, in cod.

Drept urmare, ceea ce construia Yahoo arata bine, dar functionalitatile lasau de dorit.

La inceputul anului 2009, Carol Bartz l-a inlocuit pe Jerry Yang de la conducerea Yahoo si a incercat o schimbare de directie. Pana acum, sefa Yahoo nu a reusit sa stimuleze veniturile Yahoo decat prin taierea de costuri.