EDITORIAL Mircea Cosea: Se cauta un arhitect

Miercuri, 15 Mai 2013, ora 14:40
1885 citiri
EDITORIAL Mircea Cosea: Se cauta un arhitect

Bilantul unui an de guvernare Ponta a captat atentia analistilor, dar mai ales a politicienilor care, in functie de culoarea lor politica, au transformat bilantul fie in spital, fie in sala de bal.

La drept vorbind, un singur an de guvernare nu ofera destul material pentru o analiza serioasa, mai ales cand nu avem de a face nici cu miracole si nici cu personaje providentiale. A fost un an care s-a remarcat mai mult prin faptul ca televiunile au facut politica si politica a facut televiziune decat prin masuri care sa faca ceva pentru economie.

Mostenire dezastruoasa sau continuare anantajoasa?

Ca orice schimbare de guvernare in Romania de dupa 1990, si guvernarea Ponta a insistat inca din primele zile pe ceea ce s-a numit mostenire dezastruoasa, adica pe efectele dramatice ale programului de austeritate, pe incapacitatea accesarii fondurilor europene si pe risipirea clientelara a banului public. Firesc, obiectivul noii guvernari nu putea fi altul decat cel al inlaturarii cat mai grabnic posibil a efectelor acelei mosteniri.

Cum? Prin masuri clare pe care USL-ul le-a enumerat explicit in programul sau electoral: reintregirea salariilor si pensiilor reduse prin programul Boc; reevaluarea TVA-ului; relaxarea CAS-ului etc, etc, etc.

Masurile propuse erau, desigur, rationale si generoase dar punerea lor in aplicare depindea de un raspuns la o intrebare hamletiana: a fi sau a nu fi partener cu FMI-ul.

A fi in continuare partener cu FMI insemna pentru guvernarea Ponta renuntarea la promisiunile electorale in schimbul unei eventuale prelungiri a acordului si a finantarii. A nu mai fi partener cu FMI insemna posibilitatea aplicarii masurilor promise dar fara sprijin financiar extern.

Preocupata prea mult de razboiul cu presedintele Basescu (70% din timpul de guvernare conform declaratiilor premierului), de intrarea in gratiile Bruxelles-ului si de talk-show-uri la televiziune, noua guvernare a ales calea traditionalului politicianism dambovitean, tradandu-si promisiunile prin declaratia solemna conform careia acordul cu FMI va fi continuat in aceleasi conditii.

Astfel, automat, guvernul Ponta a certificat justetea politicii economice a guvernului Boc iar mostenirea dezastruoasa s-a transformat intr-o continuare avantajoasa. Trebuie sa spunem ,in acest context, ca afirmatia presedintelui Basescu conform careia guvernul Ponta trebuie felicitat ca nu "a stricat" ceea ce a facut guvernul Boc, isi are partea ei de logica.

Carpeli si bricolaj

"Reparatiile" au devenit cuvantul cheie al primului an de guvernare desi continuarea in aceiasi termei a acordului cu FMI si Pactul de Coabitare cu presedintele Basescu arata ca, de fapt, noua guvernare nu prea mai are ce reprosa nici celei precedente si nici presedintelui. Totusi, s-au reparat unele pierderi din pensii si salarii chiar daca nu au putut stopa scaderea puterii de cumparare.

In rest, doar incercari punctuale (nu de putine ori contradictorii) de a mai aduce pe ici si colo imbunatatiri mediului economic si capacitatii de accesare a fondurilor europene. In timpul scurt al unui an am putea aplauda si astfel de incercari dar in spatele lor apare o atmosfera de carpeala si bricolaj in care partenerii de guvernare se contrazic, ministrii nu dovedesc capacitatea unor viziuni de ansamblu ramanand prizonierii micilor lor domenii iar agentiile guvernamentale tind sa devina feudele unor privilegiati clienti politici.

Trebuie sa recunosc ca nu pun mare pret pe rezultatele statistice ale primului an de guvernare chiar daca pe unii ii intereseaza mai mult decat ar merita. Pe mine ma intereseaza capacitatea de schimbare pe care noua guvernare ar fi trebuit sa o demonstreze, macar la stadiul de intentie.

Asteptam, la fel, ca marea majoritate a populatiei care i-a votat, ca noii veniti sa arate ca inteleg gravitatea momentului pe care il traim caracterizat prin doua elemente cheie: primul, suprapunerea crizei economice si financiare internationale pe criza structurala cronicizata a economiei romanesti si al doilea, tendinta tot mai vizibila a schimbarii modelului de dezvoltare de factura neo liberala cu un model orientat spre valorificarea resurselor proprii in baza factorilor de avantaj comparativ si ai principiilor dezvoltarii durabile.

Romania nu este pregatita din nici un punct de vedere pentru a face fata acestor provocari, ceea ce ne poate aduce daune la nivel de generatii. Venirea unui nou guvern mai tanar si cu sprijinul unei imense majoritati asteptam sa insemne si o profunda schimbare a conceptului de guvernare bazat pe o strategie construita pe punerea in valoare a factorilor nationali de avantaj comparativ, pe prioritizarea si etapizarea obiectivelor vitale de dezvoltare pe termen lung a natiunii, pe efortul de a imbunatati pozitia Romaniei in coditiile competitivitatii globale, pe politici economice stimulative apte de a reduce decalajele care ne desparte de restul Europei.

Deocamdata, nu observ orientarea spre o guvernare a unei viziuni de ansamblu si pe termen lung. In anul care a trecut Romania a fost ca o casa in care zugravi si instlatori s-au chinuit sa repare tencuiala, geamurile sparte si tevile de la chiuvete fara sa observe ca, de fapt, aceasta casa nu mai are temelie.

Sunt buni si zugravii si instalatorii dar ne-ar mai trebui si un arhitect care sa aiba viziune si sa stie sa ne deseneze o noua casa.

#mandat Ponta, #guvern Ponta, #acord FMI Ponta , #Politica interna