Majoritatea si economia - Opinie Mircea Cosea

Alegerile de duminica trecuta sunt considerate un triumf al USL si o disparitie a "ciumei portocalii" cum se exprima gratios la televizor un foarte mediatizat medic, devenit presedinte de consiliu judetean.

Analizele mai putin gratioase dar mult mai pragmatice ale liderilor USL apreciau ca efectul cel mai important al votului este obtinerea unei majoritati confortabile a coalitiei in mai mult de 80% din judete, ceea ce va permite punerea in aplicare a programelor si masurilior menite sa conduca la o mai buna protectie a populatiei in perioada crizei, sa permita o dezvoltare sustenabila si, evident, sa ridice standardul de viata al populatiei.

Foarte frumos si promitator dar, din punctul meu de vedere, rezultatul alegerilor este o haina cu "double face". Pe de o parte sunt bune pentru ca au creat majoritatea politica necesara oricarei guvernari, pe de alta parte sunt mai putin bune pentru ca nu stim ce avantaje sau dezavantaje va aduce aceasta majoritate situatiei economiei.

Majoritatea politica poate deveni un pericol pentru economie

Mai mult, cred ca majoritatea obtinuta la aceste alegeri, probabil chiar potentata la alegerile din toamna, poate deveni un pericol potential pentru echilibrarea si dezvoltarea economiei. Sa ma explic:

In primul rand, procentul extrem de mare cu care a invins USL ii da posibilitatea unei conduceri autoritare in absenta unei capacitati rezonabile de reactie a PDL si in contextul in care al treilea partid clasat nu poseda in discursul sau nimic din ceea am putea numi rationament sau logica economica.

Desigur, PDL isi merita soarta si este principalul vinovat pentru aceasta situatie dar problema nu mai este interesanta din punctul de vedere al raporturilor politice ci economice, in sensul unei notiuni complet uitate in Romania, aceea de "democratie economica". Aparuta pentru prima oara la Schumpeter si reluata de unul din creatorii Uniunii Europene, Pierre Verner, democratie economica este considerata si o cauza dar si un efect al democratiei politice prin dreptul si libertatea actorilor economice de a se pronunta asupra masurilor si politicilor economice promovate de guvernare.

Pe timpul guvernarii PDL, democratia economica a fost total abolita daca ne gandim doar la modul in care a functionat Consiliul Economic si Social si la multitudinea de ordonante de urgenta si legi promovate prin asumare guvernamentala.

Oare zdrobitoarea majoritate a USL nu va fi tentata sa faca acelasi lucru, mai ales ca atributele de majoritar obtinute prin vot popular ii va face si mai facila o astfel de abordare?

In al doilea rand, daca dam majoritatii ce este al majoritatii, adica posibilitatea de a-si impune punctul de vedere, adica masuri si programe, ar fi trebuit sa se stie care sunt acestea si sa se constituie in argumente pentru obtinerea votului.

Din pacate, nici coalitia si nici candidatii nu au dispus si nu dispun de programe clare, de strategii si masuri verificate prin studii de impact sau analize. Ceea ce s-a publicat la nivel de coalitie este doar un ansamblu de generalitati iar candidatii la locale au excelat prin campanii agresive, nu prin dezbateri pe programe.

Evident, majoritatea USL s-a obtinut prin vot negativ si, din acest motiv, se pune intrebarea daca va putea utiliza acest vot ca un instrument de promovare ulterioara a unor programe si strategii reale si daca aceasta adaptare post factum poate transforma promisiunile si expectatiile in realitati?

Practic, s-a creat o majoritate pe un cec in alb dat de catre populatie. Cu tot respectul fata de majoritatea creata, trebuie spus ca exista o suspiciune bazata pe istoria politica a altor tari: va actiona majoritatea pentru respectarea promisiunilor sau va folosi forta majoritara pentru reprimarea cererilor de respectare a promisiunilor?

Poate ca exista o nota de exagerare pesimista in ceea ce scriu, dar majoritatea USL nu a aparut pe planeta Marte ci in Romania, tara care are o traditie in transformarea majoritatii politice in dictatura politica. Probabil ca, in ADN-ul nostru s-a furisat aceasta frica permanenta de "majoritar", de arbitrar si abuziv. S-ar putea sa fie o expresie a acestei frici dar trebuie sa remarc aparitia unor situatii care ne poate infricosa.