Marele beneficiu al masurilor fiscale propuse de guvernul Ponta - Opinie Mircea Cosea

Cele cinci masuri economice de sprijinire si incurajare a mediului de afaceri, pe care guvernul Ponta le-a prezentat in conferinta de presa de luni, nu sunt nici providentiale si nici geniale.

Sunt doar necesare si bine venite intr-un moment in care preocuparea guvernamentala pentru soarta economiei parea sa fie mai putin importanta decat cea pentru depistarea plagiatelor.

Impactul lor va fi, fara idoiala, pozitiv, dar nu indeajuns de consistent, pentru a sustine inceputul unui proces de relansare. Dupa parerea mea, sunt necesare masuri de mai mare anvergura, cu atribute de modificari structurale apte de a valorifica competitiv factorii interni de avantaj comparativ.

Din punctul meu de vedere, cele cinci masuri au insa o valoare mult mai mare decat cea a efectelor strict materiale. Hotararea de a le aplica reprezinta o schimbare demult asteptata in comportamentul si mentalitatea manageriala a politicii fiscale romanesti.

"Gherghina nu este de acord cu asa ceva"

In anul 2010, s-a constituit la nivel parlamentar, apoi si la cel al coalitiei de guvernare, un colectiv insarcinat cu elaborarea unui program de masuri, menit sa sprijine mediul de afaceri. Din acest colectiv au facut parte reprezentanti ai mediului academic (prof. Dinga si subsemnatul), al Comisiei Nationale de Prognoza (presedintele Ghizdeanu), al Institutului National de Statistica (vicepresedinte Stanica), reprezentanti ai grupurilor parlamentare, patronate si sindicate.

Grupul de lucru a elaborat un program care continea aproape toate masurile mentionate de catre primul ministru Victor Ponta, fiind insotite de analize, simulari si studii de caz. Concluzia era simpla: o flexibilizare a fiscalitatii putea duce la sprijinirea mediului de afaceri si la crearea de locuri de munca, fara sa aduca prejudicii de deficit bugetului.

Materialele au fost prezentate intr-o sedinta speciala cu primul ministru de atunci, dl. Emil Boc, tinuta in salonul alb din cladirea guvernului.

Am remarcat faptul ca dl. Boc a ascultat cu multa atentie, a intervenit cu intrebari in cateva randuri, iar la sfarsit a concluzionat: "Gherghina nu este de acord cu asa ceva", dupa care a parasit sala.

Grupul de lucru a prezentat analiza si in fata delegatiei FMI, atunci cand a venit la Bucutresti. Dl. Franks nici nu a asteptat incheierea discutiilor, spunand ca propunerile sunt inacceptabile din cauza pierderilor pe care le vor aduce veniturilor bugetare.

De la aritmetica simpla la politica economica

Respingerea acelor masuri nu a fost opera - asa dupa cum ne-am fi asteptat - a opozitiei, ci chiar a Ministerului de Finante, care, prin vocea secretarului de stat dl. Gherghina, a declarat ca "un astfel de program s-ar putea lua in calcul numai daca colectarile la buget vor permite acest lucru".

Este tocmai vice versa, dar deloc surprinzator avand in vedere conceptia de contabilitate simpla existenta inca din 1990 la nivelul compartimentului de politica bugetara a acestui minister. Ministerul nu a depasit stadiul de aritmetica primara, socotind ca o reducere a fiscalitatii nu poate fi admisa decat dupa ce s-au colectat la buget sumele ce pot lipsi temporar printr-o fiscalitate mai redusa. Este o pozitie rigida, incapabila de o viziune dinamica, pe termen mediu sau lung.

Este viceversa si in sensul ca numai printr-o reducere a fiscalitatii care stimuleaza activitatea si conduce la cresterea locurilor de munca si, in consecinta, a masei de impozitare, se pot mari sumele atrase la buget. Este viceversa si pentru ca nu renunta la conceptia anacronica prin care bugetul este un fel de pusculita a guvernului, in favoarea conceptiei prin care bugetul devine un instrument de politica economica a guvernului, prin care se stimuleaza relansarea economica si cresterea locurilor de munca.

Iata de ce cele cinci masuri prezentate de guvernul Ponta le salut ca pe o schimbare de mentalitate si comportament. O schimbare in bine, in directia unui nou stil de gandire si interpretare a instrumentului fiscal. Sper ca noua conducere a ministerului de Finante sa conceapa economia ca pe un loc comun al actorilor si agentilor economici si nu doar ca pe o adunatura de contribuabili, dupa cum s-a intamplat pana acum.