Cofetaria Alice. De la TEC la business cu 80% clienti fideli

Sambata, 03 August 2013, ora 00:00
26591 citiri
Cofetaria Alice. De la TEC la business cu 80% clienti fideli
Foto: cofetariaalice.ro

Alice Pascariu, proprietara cofetariei Alice, a intrat in lumea afacerilor din intamplare, in urma cu 20 de ani, cu un dozator de suc, iar acum 800 de clienti in calca zilnic pragul, numarul lor depasind 1.200 in apropierea Sarbatorilor.

Economist de profesie, Alice priveste in urma si povesteste cum "i-a fost dat" sa fie antreprenor, desi nu avea nici un plan de business pe vremea aceea.

"Succesul este dat de materiile prime, sortimente si faptul ca nu am industrializat. Tintesc calitatea in toate directiile: calitatea materiei prime, calitatea produselor, calitatea curateniei si calitatea servirii", explica femeia de afaceri, intr-un interviu acordat Business24.

Succesul se traduce in incasari de 25.000 de lei in medie, in fiecare zi, dar profitul nu este unul tocmai mare, spune managerul, subliniind ca taxele pentru salariile celor 150 de angajati plus TVA insumeaza 450.000 de lei in fiecare luna.

"Profitul este mic, dar constant", spune managerul, care sustine, de asemenea, ca nu ar vinde afacerea indiferent de oferta pe care ar primi-o si indiferent de valoarea brandului interesat de Alice.

"Nu am avut astfel de oferte si nu as accepta pentru ca sunt multumita si nu vreau altceva", spune Alice Pascariu.

Nu are un plan concret sa deschida o noua cofetarie Alice, desi vin oameni si din afara Bucurestiului pentru prajiturile sale.

"Poate, in viitor, sa deschidem un punct de desfacere cu maxim doi oameni", spune aceasta. In schimb, se gandeste serios la un nou proiect: o cafenea, fara nicio legatura cu cofetaria Alice.

"E posibil sa obtin chiar in intersectie (Mihai Bravu - Vatra Luminoasa n.red.) un spatiu mic, de 50 de metri, si acolo sa fac o cafenea. Daca il obtin, in mod sigur asta va fi: o cafenea mica".

Daca pentru Alice a facut totul pe cont propriu, bazandu-se pe instinctul sau antreprenorial, de aceasta data apeleaza deja la serviciile unui specialist si invata pas cu pas cum sa-si faca o cafenea.

Intre timp, insa, isi propune o noua lectura, pe care o recomanda oricarui manager, cartea "Tata bogat, tata Sarac," de Robert T. Kyosaki.

Spuneti-ne mai multe despre povestea business-ului Alice. Cand ati intrat pe piata si care a fost conceptul de la care ati pornit?

Practic, n-am avut de gand sa fac o afacere. Cumnatul meu s-a apucat imediat dupa '90 de afaceri si avea nevoie de 30.000 de lei sa dezvolte o carmangerie. Eu aveam o vecina a carei sot lucra "la patron" si avea bani. Am "intermediat" aceste discutii, in sensul emotional, fiind prietena cu amandoi. Dupa trei ani, cumnatul meu nu a mai avut cum sa dea banii inapoi.

Mi-a dat mie un mic spatiu - desi lucram deja ca economist la armata si aveam un job sigur - aici la parterul blocului (din Mihai Bravu n.red.) si mi-a spus "Descurca-te, sa dai banii inapoi". Cu totul, spatiul era de 80 de metri, din care doar vreo 24 pentru vanzare.

Si se pare ca am reusit sa ma descurc - in doi ani am dat banii inapoi. Si apoi am inceput sa ma dezvolt.

Inceputul a fost cu un dozator Cornelius. Eu nu foloseam spatiul. Plateam doar chiria, care era 700 de dolari la momentul respectiv, si achitasem doar o rata pentru acel TEC. Asadar trebuia sa platesc rata si sa achit chiria din vanzare de sucuri. Ma straduiam sa fac reteta cat mai corect si cat mai bine, cu indulcitorul cel mai bun, si era mereu coada la aceste sucuri.

Apoi tot cumnatul meu mi-a adus un cuptor si am angajat un patiser. A venit o doamna, la pensie, careia i-am cerut sa imi explice si sa imi spuna tot ce are nevoie. Eu nu stiam. A trebuit sa cumpar tavi, clesti, manusi... si am angajat si un ajutor.

Puneam tava in geam sa vada clientul si sa intre. Asta a fost inceputul.

Cand aveam TEC-ul, aveam un singur angajat, care exista si acum, dupa 19 ani. Apoi am mai angajat o tura si, incet, incet, ne-am dezvoltat. Am devenit trei, apoi sase si acum suntem 150.

Sigur, a aparut la un moment dat legea care iti permitea sa cumperi spatiul pe care il folosesti si atunci n-am mai platit chirie. Apoi am putut sa cumpar spatiul de langa si m-am dezvoltat incet, incet. Deci e o munca de 19 ani, cu alegeri facute bine.

Conceptul s-a creat singur, prin pasii marunti pe care i-am facut. Initial a fost vorba doar de o patiserie. Patiseria are mai putine sortimente, mai usor de realizat, mai putine materii prime. Dar sambata si duminica ar fi trebuit sa tin inchis un magazin pentru care plateam chirie pe toate zilele. Si atunci m-am gandit ce as putea introduce, complementar, sa poata fi vandut si sambata si duminica. Asa a aparut si cofetaria.

Am inceput cu produsele clasice (savarina, amandina, ecler) si am vazut ca, intr-adevar, ele se vand bine.

Am visat la ceva ce vazusem intr-o alta cofetarie: mini-prajituri. De fapt, asta a dezvoltat cofetaria, faptul ca am mers pe aceasta linie a mini-prajiturilor. Am incercat sa fac cat mai multe sortimente.

In plus, am incercat sa fac ca intr-o bucatarie: totul manual. Asa ca tot ce folosesti intr-o bucatarie, cum ar fi un mixer, folosesc si eu, dar la o dimensiune mai mare. Daca intr-o bucatarie mixerul are cateva sute de grame, eu il am de cateva kilograme.

Oameni au vazut ca permanent gasesc produse proaspete si revin mereu. De aceea am incercat sa mentin totul la nivelul acesta "arhaic". Productia la noi este foarte mica (suntem doar 150 de angajati) pentru ca in momentul in care industrializezi, se schimba si gustul si nu mai poti asigura produse proaspete.

N-am secrete, doar corectitudine: a face reteta corect.

Acum vin zilnic la serviciu -sunt o persoana care se scoala cu usurinta dimineata- si stau cat este nevoie: opt ore, zece ore sau uneori doar patru ore, depinde. Oricum, nu las munca sa creeze un dezechilibru in viata mea.

Asadar, nu aveati experienta antreprenoriala inainte de a deschide aceasta afacere?

Nu, am descoperit totul pe parcurs. Pregatirea mea este de economist, am lucrat salarii, contracte. Singura legatura a fost pe partea de productie, pentru ca facultatea a fost de Economia Industriei, Constructiilor si Transporturilor. Asta presupunea pregatire pentru a conduce unitati de orice profil.

Cu toate astea, n-am avut nicio banuiala ca as sti sa conduc, ca as sti sa iau hotarari bune...

Afacerea are succes pentru ca, pe langa mini-prajiturile facute "ca in casa", am folosit doar materie prima naturala, in masura in care a depins de mine. Nu punem in faina, spre exemplu, amelioratori si nu folosim inlocuitor pentru ciocolata. Folosim frisca animala si unt, nu margarina.

De cand a inceput criza, doar la asta am lucrat: la cresterea calitatii, fara sa crestem preturile corespunzator.

Profitul, practic, vine din faptul ca oamenii revin. As indrazni sa spun ca peste 80% din clienti sunt clienti fideli, ce vin din tot Bucurestiul si chiar si din afara.

Cat de greu v-a fost la inceput si cum ati reusit sa faceti fata crizei economice din ultimii ani?

Dezvoltarea a fost foarte lina, cu pasi mici, n-as putea spune ca a existat vreun moment in care sa ma impiedice concurenta. Chiar vizavi de noi a fost ani de zile o cofetarie, ea exista cand am deschis eu si, practic, imparteam clientii.

Doamna respectiva lucrase in domeniu si folosea metodele vechi, dar se pare ca ulterior o parte din clienti s-au mutat la noi, pentru ca noi am ales sa privim lucrurile din perspectiva clientului.

Ma asigur ca aleg cele mai bune materii prime, variantele cele mai gustoase si nu fac economie. Asta presupune un profit mai mic, dar constant.

Acum, avand in vedere situatia economica in care ne aflam, nu-ti poti permite sa cresti preturile la cat ar trebui, astfel incat sa ai si profit corespunzator si oameni multumiti de salarii. Atunci ne-am hotarat sa marim vanzarea. Ne-am rezumat la acest magazin pana acum.

Privim, insa, in viitor luand in considerare posibilitatea de a deschide intr-o zona cu multi clienti. Dar nu sunt sigura, este o idee recenta, neaprofundata.

Am avut si propuneri sa se vanda produsele noastre, dar am spus: "Puteti vinde produsele noastre, dar nu sub denumirea asta, pentru ca eu nu pot sa controlez cum sunt tinute sau prezentate. Eu vreau sa fie bune si proaspete".

De ce nu deschideti o a doua cofetarie Alice in Bucuresti?

N-am deschis pana acum si nici nu doresc sa deschid, pentru ca n-am descoperit metoda prin care eu sa fiu in alta parte in acelasi timp, astfel incat lucrurile sa mearga bine.

Mi-am dat seama ca nu sunt antreprenorul care creeaza ca sa dezvolte. Imi doresc ceva care sa depinda de mine. In plus, vreau sa am si viata mea personala.

De aceea nu maresc afacerea: nu vreau sa pierd controlul si sa-mi fac griji.

Guvernul roman da cu o mana, dar ia cu doua, mai ales ca vrea sa creasca taxele din nou in 2025
Guvernul roman da cu o mana, dar ia cu doua, mai ales ca vrea sa creasca taxele din nou in 2025
Guvernul a aprobat o schema de ajutor de stat pentru activitati productive si pentru industria prelucratoare, o schema mult asteptata pentru mediul de afaceri, in valoare de 500 de milioane de...
Schimbări în topul orașelor unde trăiesc cei mai mulți miliardari. În prezent, există 3.279 de super-bogați la nivel global
Schimbări în topul orașelor unde trăiesc cei mai mulți miliardari. În prezent, există 3.279 de super-bogați la nivel global
Mumbai a devenit capitala asiatică cu cel mai mare număr de miliardari, depăşind Beijingul, potrivit unei liste a bogaţilor la nivel mondial, realizată de Hurun Research Institute, transmite...
#Alice cofetarie Bucuresti, #cofetaria Alice Mihai Bravu, #cofetaria Alice afacere, #Alice torturi personalizate , #Afaceri de succes